Skip to main content
așteptările în parteneriatul școală-familie

Așteptările în parteneriatul școală-familie: Ce își doresc părinții și profesorii


Așteptările în parteneriatul școală-familie sunt elemente care ar fi bine să fie discutate teschis și transparent. Cunoașterea așteptărilor de ambele părți în parteneriatul școală-familie este un pas esențial în consolidarea relației școală-familie.

Cuprins:

American Psychological Association Dictionary definește așteptarea  sau - expectation -  ca fiind o stare emoțională de anticipare. Pe de altă parte, așteptările părinților sunt un aspect al atitudinilor parentale și reprezintă speranțele și aspirațiile pe care aceștia le au atunci când vine vorba de copiii lor, de nivelul de educație, viitorul statut profesional, starea de bine, sănătatea etc.

Părinții sunt primii și, fără îndoială, cei mai influenți educatori ai copiilor lor, asumându-și responsabilitatea pentru cadrul fizic, emoțional și mental al copiilor lor pentru învățarea pe tot parcursul vieții .

Familia le oferă primele modele de comportament, experiență și legături sociale. Este o sursă de sprijin emoțional și de informații despre cum să depășească dificultățile. Este baza pentru dezvoltarea abilităților interpersonale, care determină dezvoltarea lor ulterioară. Educația eficientă a copiilor și implicarea activă a părinților poate fi o sarcină provocatoare uneori.

Mediul școlar este al doilea cel mai important mediu social pe copii, după cel familial.

Este unul dintre grupurile care satisface nevoile existențiale și de dezvoltare ale copilului. Există procese complexe de socializare prezente în familie și în școală, care modelează conștientizarea și exprimarea culturală, precum și inițiativa și spiritul antreprenorial al tânărului. 

Care sunt așteptările părinților de la profesori?

Deși așteptările părinților pot fi individualizate nevoilor fiecărei familii, la baza tuturor acestora stau 4 mari piloni:

1. Siguranță

Conform Piramidei nevoilor, dezvoltată de către Maslow, la baza acesteia, pe lângă nevoile fiziologice, se află nevoile de siguranță. Astfel, fără a fi și a te simți într-un loc sigur, nu se poate crea un context favorabil învățării și dezvoltării. Părinții se așteaptă ca școala să fie acel lor sigur pentru copiilor lor, atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional și psihic.

 maslow pyramid

2. Învățare. Progres academic

De altfel și funcția principală a școlii - învățarea - se află în topul așteptărilor pe care le au părinții de la școală. Aceștia își doresc ca propriii copii să evolueze tot mai mult din punct de vedere al performanței școlare, să fie susținuți de întreg colectivul școlar și astfel, să fie într-un proces continuu de dezvoltare. 

Numeroase studii arată faptul că părinții își asumă responsabilitatea covârșitoare pentru creșterea unui copil, dar în același timp, percep școala ca fiind responsabilă în principal pentru educația și progresul academic al copilului.

Pe de altă parte, de foarte multe ori, părinții pot face și ei obiectul acestui proces de învățare, să afle lucruri noi despre educația copilului și noi activități pe care le pot desfășura acasă pentru o mai bună sprijinire a dezvoltării celui mic.

3. Dezvoltare emoțională și socială

Bazele dezvoltării emoționale și sociale se formează de timpuriu în sânul familiei, dar părinții se așteaptă ca și profesorii, în calitate de experți în educație, să contribuie semnificativ la acest palier al dezvoltării, prin metode și tehnici moderne și eficiente. Așteptarea este ca prin activități și evenimente, copiii să afle mai multe despre ei, despre emoțiilor lor, să se autocunoască, dar în egală măsură, să-și cunoască și colegii, să formeze grupuri de lucru și grupuri de prieteni.

Printr-un parteneriat eficient școală-familie, elevii sunt înzestrați cu competențe sociale care le vor permite să acționeze independent în viața de adult.

4. Comunicare

Cheia unui parteneriat eficient școală-familie este comunicarea, comunicarea deschisă în ambele sensuri, atât din partea părinților către școală, cât și invers. Transparența poate aduce multe beneficii în tot acest parteneriat care este menit să asigure copiilor un context prielnic dezvoltării și învățării. Dacă comunicarea este constantă, atunci familia este mult mai implicată în educația copilului și poate interveni atunci când este cazul. Kinderpedia sprijină procesul de comunicare școală-familie prin facilitățile oferite, de la mesaje mult mai rapide individualizate, până la mesaje pentru întreg grupul de părinți și chiar și alerte pentru situațiile de criză. 

Află ce spun părinții din comunitatea Kinderpedia. 👇

afla ce spun parintii

Care sunt așteptările profesorilor de la părinți?

1. Să-i pregătească pe copii pentru școală

Încă din primele zile de școală ori de grădiniță, apare involuntar nevoia de acomodare a copiilor. Ei dau piept cu un nou mediu, cu persoane noi, activități noi și deseori apar momente de teamă, anxietate, crize de plâns sau de furie. Aceste momente nu doar că afectează copilul, dar și starea profesorilor și a părinților. Pentru a trece cât mai ușor peste barierele de acomodare, familia poate ajuta copilul să se împrietenească cu ideea de grădiniță sau școală povestindu-i și făcând diferite activități care să sprijine acomodarea lor în primele zile ale anului școlar.

Când vorbim de pregătirea pentru grădiniță sau școală ne referim și la pregătirea constantă pentru procesul de învățare prin care trece copilul:

 

2. Să susțină progresul școlar al copiilor

Toți copiii au nevoie să se simtă susținuți în orice  moment, indiferent de rezultatele obținute. Cercetările recente indică faptul că o implicare sporită a părinților în educația copiilor lor are ca rezultat o performanță academică mai mare a copiilor (Fehrmann, Keith și Reimers, 1987; Griffith, 1996; Scott-Jones, 1996; Watkins, 1997). Motivația și autoeficacitatea elevului sunt strâns legate de implicarea pe care familia lui o are în tot acest proces educațional (Hoover-Dempsey & Sandler, 1995; Hoover-Dempsey, Walker, & Sandler, 2005). 

Totodată, cercetările demonstrează faptul că și așteptările profesorilor sunt strâns legate de rezultatele elevilor. În timp ce așteptările ridicate ale profesorilor au efecte pozitive asupra performanței elevilor, așteptările cu un grad scăzut sunt recunoscute ca fiind un factor care contribuie la eșecul elevilor de cele mai multe ori. (Good și Nichols 2001). 

3. Să respecte școala

Conform Dr. Kenneth Shore, profesorii învață foarte repede că nu pot face singuri eforturi pentru a-i educa pe elevi și că au nevoie de ajutorul părinților. Desigur, profesorii doresc ca părinții să monitorizeze activitatea școlară a copiilor lor și să le ofere ajutor acolo unde este necesar, dar poate că ceea ce își doresc cel mai mult este ca părinții să transmită copilului lor respectul față de profesor și școală. A le transmite dorința de învățare, de explorare, este vital pentru motivația de a se implica activ în activitățile școlare.

Și asta pentru un motiv întemeiat: în general, copiii au rezultate mai bune la școală atunci când părinții lor încurajează respectul pentru statutul și competența profesorului, dar și când îi văd pe părinți și pe profesori lucrând ca o echipă unită care țintesc aceleași obiective. Votul de încredere al părinților în profesor îi conferă acestuia o parte din autoritatea lor și sporește receptivitatea elevilor.

4. Să respecte regulile școlii

Ca orice instituție sau organizație, școala are propriul set de norme, construite în favoarea întregii comunități, pentru a asigura siguranță, bunăstare și o organizare eficientă a proceselor. Dacă părinții vorbesc deschis cu copii lor despre regulile școlii, arată că le pasă și că respectă acest regulament, elevii vor tinde să facă același lucru.

Profesorii și managerii școlii se așteaptă ca părinții să înțeleagă necesitatea acestor reguli ale clasei sau ale școlii și să le respecte, conducând la o bună funcționare a tuturor activităților.

5. Să se implice în activitățile derulate în cadrul școlii

Atât profesorii cât și managerii școlii își doresc de la părinți implicare și proactivitate, atât în ceea ce privește activitățile cotidiene ale copiilor în școală, cât și atunci când vine vorba de activități nonformale. Implicarea activă a familiei în activitățile educaționale, va stimula totodată și implicarea copiilor.

În cadrul unui studiu realizat în Italia, s-a analizat măsura în care părinții au avut un impact asupra bunăstării copiilor lor în timpul pandemiei COVID-19. Implicarea părinților a fost definită ca fiind crucială mai ales din perspectiva stresului și al nivelului stării de bine resimțit. Nivelul de stres al părinților a afectat modul în care elevii au experimentat noul mediu de învățare: cu cât părinții lor se simțeau mai stresați, cu atât mai mult au perceput negativ învățarea la distanță.

Atunci când părinții înțeleg importanța prezenței lor la activitățile școlii, aceștia își oferă timpul și energia în sprijinirea acestui proces. Atunci când angajamentul lor față de obiectivul comun este atent analizat și apreciat, ei devin parte a clasei și decid să co-creeze climatul școlar. 

Pentru școală, ei reprezintă capitalul social de bază și sprijinul pentru eforturile elevilor. Respectul reciproc, încrederea și cooperarea consolidează activitatea educațională a elevilor, ceea ce le oferă șanse de succes în învățare.

Profesorii și părinții care caută modalități de îmbunătățire a experienței școlare a copiilor și transformă totul  într-un dialog deschis, au șansa de a crea un climat care să favorizeze schimbările benefice dezvoltării armonioase a copiilor.

Prin întreprinderea unor acțiuni comune, aceștia dau un exemplu de comunicare eficientă și competențe axate pe rezolvare de  probleme. În același timp, ei pregătesc o nouă generație de elevi pentru provocările viitorului (Gajdzica, 2008).

„Nu există o modalitate mai bună de a crea o relație puternică cu părinții decât includerea lor în activitatea școlară și dezvoltarea unor forme cuprinzătoare de cooperare, oferindu-le posibilitatea de a se „cufunda" în atmosfera școlii și de a experimenta procesul educațional la care participă copiii lor."  Piotrowska-Gromniak, 2018 

Cum sprijină Kinderpedia implicarea familiei în procesul educativ al copilului

Tehnologia are rolul de a sprijini procesul de învățare.  Pe de o parte prin facilitarea accesului la educație de calitate, cu conținuturi bogate și relevante și interacțiuni prompte și variate între elevi și profesori, precum și prin înlesnirea comunicării dintre școală, grădiniță și familie.

Pe Kinderpedia, părinții află în timp real cum s-a desfășurat ziua celor mici la școală sau grădiniță: de la prezență, stare de spirit, participare, la cât au mâncat și cât au dormit, în cazul copiilor mai mici. Atunci când sunt la curent cu proiectele și progresul copiilor de la școală, părinții pot continua procesul educațional acasă și îi pot sprijini pe copii acolo unde au nevoie.

Kinderpedia creează mediul propice unui parteneriat între școală și familie și plasează colaborarea elev-profesor-părinte chiar în centrul actului de învățare.

Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK