Skip to main content
Practici ce susțin parteneriatul școală-familie

Practici ce susțin parteneriatul școală-familie în mod eficient


Respectul, încrederea și cooperarea familie-școală oferă elevilor garanția succesului în învățare. „Acesta este momentul în care putem avea un impact asupra schimbării practicilor prin care implicăm familia în educația copilului.” susține Karen Mapp

Karen L. Mapp este lector la Harvard Graduate School of Education și director al programului de masterat în politici și management educațional. 

Atunci când părinții înțeleg că implicarea lor în școală este importantă, ei devin mai dispuși să-și ofere timpul și energia pentru a sprijini procesul de învățare al copiilor. Astfel, părinții devin parte din comunitatea școlară și colaborează cu profesorii ca să ofere o experiență educațională benefică pentru copii.

Dacă profesorii nu își asumă responsabilitatea de a sprijini părinții în rezolvarea problemelor de învățare ale copiilor, aceștia pot simți neputință și o distanță psihologică față de școală. Ei vor fi mai puțin implicați în educația copiilor, iar performanța lor școlară poate să scadă (Żłobicki, 1998).

Patru convingeri de bază în parteneriatul școală-familie

  1. Toate familiile își doresc tot ce este mai bun pentru copiii lor.
  2. Toate familiile pot sprijini învățarea copiilor lor.
  3. Familiile și personalul școlii sunt parteneri egali.
  4. Personalul școlilor, în special liderii, au responsabilitatea principală să cultive și să susțină parteneriatele între școală, familie și comunitate.


„Se realizează trasee de învățare echitabile atunci când familiile sunt implicate."
Carnegie Corporation of New York

Practici ce susțin parteneriatul școală-familie

Asociația PTA, cea mai longevivă asociație ce se ocupă de protecția a copiilor din America, a creat 6 principii de implicare a familiei în educația copilului.

1. Integrarea tuturor familiilor în comunitatea școlară. 

Este important ca școala să creeze oportunități pentru toți părinții și membrii comunității să participe la activități și să se implice în luarea deciziilor privind educația copiilor. Acest lucru poate fi realizat prin organizarea de întâlniri, conferințe, evenimente culturale sau sportive, dar și prin asigurarea unei comunicări deschise între părinți și cadrele didactice. În acest fel, toate familiile pot fi integrate în comunitatea școlară, iar copiii pot beneficia de suportul și de implicarea tuturor membrilor acesteia în educația lor.

2. Comunicare eficientă - Familiile și profesorii comunică în mod regulat pentru a discuta despre progresul elevilor.

Comunicarea eficientă între familiile elevilor și profesori este un aspect crucial în asigurarea unei educații de calitate. Este important ca părinții să fie informați cu privire la progresul copiilor lor. De asemenea, profesorii trebuie să fie la curent cu situația familială și nevoile elevilor pentru a putea ajusta procesul de învățare și a putea oferi sprijin atunci când este nevoie. Comunicarea regulată între familiile elevilor și profesori este esențială pentru a putea urmări evoluția copiilor, a le oferi feedback și a identifica eventuale probleme sau dificultăți în timp util. 

Este important să existe canale foarte explicite și accesibile tuturor, dar și practici de comunicare coerente, care să asigure transmiterea informațiilor din ambele direcții.

Află ce spun părinții din comunitatea Kinderpedia. 👇



3. Sprijinirea succesului elevilor 

Părinții și personalul școlii colaborează pentru a sprijini dezvoltarea sănătoasă și învățarea elevilor atât acasă, cât și la școală. Ei au oportunități regulate să-și consolideze cunoștințele și abilitățile necesare să facă acest lucru într-un mod eficient.
Pentru a sprijini succesul elevilor, este crucială colaborarea dintre părinți și personalul școlii. Prin participarea la întâlniri periodice, workshop-uri și prelegeri, părinții și personalul școlii își consolidează cunoștințele și abilitățile necesare pentru a sprijini elevii într-un mod eficient, asigurând un suport puternic și consistent pentru dezvoltarea și învățarea elevilor.

4. Să fie „voce” pentru fiecare copil 

Familiile sunt împuternicite să susțină toți copiii, pentru a se asigura că sunt tratați în mod corect și au acces la oportunități de învățare care să le sprijine succesul. Familiile pot fi implicate într-o varietate de moduri, cum ar fi discuțiile cu profesorii sau consilierii școlari, participarea la întâlniri de părinți sau în calitate de voluntari în școală. Aceste acțiuni îi ajută pe părinți să înțeleagă mai bine nevoile și problemele fiecărui copil în parte, ceea ce le permite să lupte pentru drepturile copiilor. Prin această abordare, familiile pot asigura că toți copiii sunt tratați în mod echitabil și au șansa de a atinge succesul în școală și în viață. 

5. Distribuirea rolurilor 

Părinții și personalul școlii sunt parteneri egali în deciziile care afectează copiii și familiile și împreună informează, influențează și creează politici, practici și programe.  Prin colaborarea lor, părinții și personalul școlii pot aduce perspective și expertiză unice, care pot ajuta la îmbunătățirea calității educației. Împreună, aceste două grupuri pot încuraja dezvoltarea unui mediu de învățare pozitiv și sigur, care să îi ajute pe elevi să atingă potențialul lor maxim. În final, distribuirea rolurilor între părinți și personalul școlii reprezintă o abordare eficientă care poate aduce beneficii reale și semnificative pentru educația și viața copiilor. 

6. Colaborarea cu comunitatea
 

Familiile, profesorii și directorii școlilor colaborează cu membrii comunității pentru a conecta elevii, familiile și personalul la oportunități de învățare extinse, servicii comunitare și participare civică. Prin colaborarea cu comunitatea, elevii pot dobândi experiențe unice care să îi ajute să se dezvolte într-un mod complet și să devină membri activi și responsabili ai societății. 

Cinci schimbări de practici pe care următoarele generații ar putea să le aplice în parteneriatul școală-familie 

În cadrul conferinței How to BUILD relational-trust and DISMANTLE systems and expectations that divide schools and families (2020), Jackie Blagsvedt și Jeanne Dickhausen, au punctat 5 schimbări cheie care ar putea fi implementate în crearea unui parteneriat eficient între părinți și școală.


cinci schimbari RO

Cum sprijină Kinderpedia implicarea familiei în educația copilului

Tehnologia are rolul de a sprijini procesul de învățare.  Pe de o parte prin facilitarea accesului la educație de calitate, cu conținuturi bogate și relevante și interacțiuni prompte și variate între elevi și profesori, precum și prin înlesnirea comunicării dintre școală, grădiniță și familie.

Pe Kinderpedia, părinții află în timp real cum s-a desfășurat ziua celor mici la școală sau grădiniță: de la prezență, stare de spirit, participare, la cât au mâncat și cât au dormit, în cazul copiilor mai mici. Atunci când sunt la curent cu proiectele și progresul copiilor de la școală, părinții pot continua procesul educațional acasă și îi pot sprijini pe copii acolo unde au nevoie.

Kinderpedia creează mediul propice unui parteneriat între școală și familie și plasează colaborarea elev-profesor-părinte chiar în centrul actului de învățare.

Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK