Skip to main content
Follow Us
jocul

Jocul liber este cea mai la îndemână formă de experimentare a vieții


 

La prima vedere, nu dăm foarte multă importanță jocului. Deseori, acesta este asociat doar cu distracția. Însă, studiile confirmă că jocul înseamnă învățare, iar copiii învață jucându-se. 

„Părerea mea este că orice activitate poate fi o joacă sau nu. Ingredientul secret este caracterul ludic.”- Ben Mardell, cercetător și educator, Project Zero

Jocul este atât de important pentru dezvoltarea optimă a copilului, încât a fost recunoscut de Înalta Comisie a Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului ca drept al fiecărui copil. 

Jocul sau joaca vine în mai multe forme. Primul și poate cel mai important este jocul independent, când copiii se joacă singuri, spun povești și se folosesc de marionete sau plușurile lor preferate, fac puzzle-uri sau construiesc cu ajutorul cuburilor. O altă componentă a jocului liber o constituie jocul social, când copiii se joacă unii cu alții sau cu adulții. O alternativă a jocului liber este jocul ghidat, când copiii se joacă într-un context stabilit de adulți, iar un exemplu elocvent este jocul didactic. 

„Ne dorim ca tot mai mulți copii din întreaga lume să își conducă învățarea, să exploreze necunoscutul și să se bucure de școală. De ce? Pentru că o astfel de învățare ludică îi poate ajuta pe elevi să învețe concepte și abilități fundamentale, precum și să își dezvolte abilitățile de a colabora, de a rezolva probleme și de a naviga în incertitudine.” aceasta au fost rațiunea și motivele care au fundamentat cartea  „A Pedagogy of Play - Supporting playful learning in classrooms and schools

Această carte are la bază răspunsurile la trei întrebări referitoare la de ce, ce și cum se învață prin joc:

- De ce au nevoie profesorii de o pedagogie a jocului?

- Cum arată și cum se simte învățarea ludică?

- Cum pot profesorii să promoveze învățarea ludică?

Cartea poate fi descărcată gratuit de aici.

Jocul stimulează dezvoltarea timpurie a creierului și îmbunătățește inteligența

Încă de la o vârstă fragedă, copiii interacționează cu lumea din jurul lor prin joc. Majoritatea cercetătorilor și a teoreticienilor timpurii susțin că jocul reprezintă centrul dezvoltării copilului. Creierul bebelușilor prezintă o abundență de conexiuni între neuroni, care se numesc sinapse. Crearea a cât mai multe sinapse permite cunoștințelor adunate în primii ani de viață să fie o bază pentru dezvoltarea cognitivă. Dacă experiența jocului lipsește, se vor crea semnificativ mai puține sinapse.

Neurologii au descoperit că joaca, folosirea jucăriilor și a diferitelor jocuri de societate, pot modifica chimia și fiziologia creierului. Jocul și utilizarea jucăriilor sunt benefice cu precădere pentru zona creierului asociată cu o procesare cognitivă mai înaltă (cortexul cerebral) decât pentru alte părți ale creierului.

Un studiu realizat de Universitatea din Arkansas demonstrează că un copil care a avut acces la jucării va avea un IQ mai mare până la vârsta de 3 ani. Ulterior, psihologul Edward Fisher a analizat 46 de studii efectuate pe joc și a descoperit că jocul ar putea spori semnificativ dezvoltarea cognitivă, lingvistică și socială a copilului. 

Jocul îmbunătățește abilitățile sociale și empatia și promovează controlul impulsurilor și reglarea emoțiilor

Când interacționează cu alți copii, copilul învață cum să își comunice ideile, obiectivul jocului și să colaboreze pentru a atinge un scop comun. Micuții exersează reacții, conduite și emoții pe care, ulterior, le vor întâlni în viața reală și vor ști să le gestioneze cu succes. 

Este important să le sădim copiilor, încă din primii ani de viață, dorința și interesul pentru explorare și descoperire. Ei își creează o lume accesibilă, la îndemână, asupra căreia au control și pot exersa scenarii pe care își imaginează că le-ar putea trăi ca viitori adulți. 

Jocul liber contribuie la înțelegerea propriilor sentimente,  la flexibilitate emoțională, la adaptabilitate și capacitatea de a face față schimbărilor și evenimentelor neașteptate, cultivă perseverența și concentrarea și promovează colaborarea și cooperarea. 

În jocul liber copilului îi este permis să greșească fără să se simtă constrâns, fără să simtă presiunea pierderii. E precum o simulare a gestionării emoțiilor și reacțiilor din situații reale, o variantă optimă de exersare a autodisciplinei. 

Jocul încurajează gândirea creativă și îmbunătățește abilitățile lingvistice

Fluxul creativității capătă proporții uriașe în cadrul jocului liber. Copiii își imaginează, interpretează, fac predicții, exprimându-și gândurile prin cuvinte și imagini și, poate chiar prin acțiuni care depășesc experiența jocului în sine. Creativitatea astfel generată le sporește capacitatea de a gândi, a simți și a se angaja într-o comunicare complexă cu ceilalți. Creierul lor se dezvoltă în fața provocărilor.

Imaginația îi ajută pe copii să inventeze modalități inedite și diferite de rezolvare a diverse situații. O imaginație bogată este dovada unei intelect bine antrenat, de aceea este indicat să nu le îngrădim experiența jocului și să conștientizăm că această creativitate infinită de care dispun nu va fi acolo mereu și e responsabilitatea noastră să le oferim acel timp prețios de care au nevoie pentru a contribui sănătos la formarea unei gândiri libere. 

Societatea modernă lasă din ce în ce mai puțin timp pentru jocul liber al copiilor

Presiunea socială ne-a accelerat ritmul vieții de zi cu zi, încât cu greu mai ținem pasul. Iar dacă noi, ca adulți, simțim goana cu care se scurg secundele, cei mici sunt prinși într-o vâltoare de taskuri pe care e musai să le bifeze: școală, grădiniță, ore de engleză, de balet, de fotbal, de dansuri, de robotică, de storytelling, de înot și câte și mai câte activități extrașcolare, care sunt în beneficiul absolut al copiilor noștri. Doar vrem tot ce e mai bun pentru ei, pentru evoluția lor și vrem să nu-i vedem limitați în niciun fel. E precum o cursă fără linie de finish, o competiție ce se desfășoară între familiile noastre și celelalte. Dar, tocmai din cauza acestei competiții, sentimentul valorii de sine devine dependent de surse externe. E din ce în ce mai greu să te dai jos din acest carusel.  Această presiune nefirească poate produce anxietate în rândul celor mici, încă de la vârste fragede.

Unul dintre criteriile de bază ce stârnesc maxim de interes părinților la înscrierea celor mici în cadrul școlilor și al grădinițelor, constă în numărul de opționale și activități la care își pot înscrie copiii. Cu cât lista e mai lungă, cu atât prestigiul instituției e mai mare și părinții mai mulțumiți. Și uităm încă odată că cei mici au nevoie de joacă nestructurată, liberă, în care să își descarce eventuale frustrări, sentimente negative ori nemulțumiri. Deseori insituțiile de învățământ tradițional ignoră importanța jocului liber și suprasolicită atenția copiilor, le cer să fie concentrați, serioși și dedicați de dimineața până seara. 

Experții de la Harvard susțin și ei, de asemenea importanța jocului, indiferent de forma în care acesta este practicat:

Jocul social - copiii se joacă între ei sau cu adulții: aruncă mingea, creează competiții amicale, interpretează scenete imaginare etc.
Jocul independent - copiii se joacă singuri: spun povești cu personajele lor preferate sau cu animalele de pluș, fac puzzle-uri, construiesc etc.
Jocul ghidat - copiii se joacă într-un context stabilit de adulți. De exemplu, un consilier de tabără ar putea pune problema: "Vom juca o piesă de teatru folosind aceste elemente de recuzită. Despre ce crezi că ar trebui să fie piesa? Cum ar trebui să o începem?".

E păcat să le răpim copiilor timp prețios în care ar putea pur și simplu să viseze, să inventeze, să se răzgândească și să nu mai construiască o rachetă, să lanseze un proiect nou, să se deghizeze în detectivi ori să pornească în misiuni fantastice. Nimic nu poate înlocui avantajele jocului liber. Copiii noștri au nevoie de o pauză de la activitățile mult prea structurate, de la device-uri, de la desene animate, de la orice le-ar înfrâna curiozitatea, aventurile și descoperirile. 

 


„Jocul este forma cea mai înaltă a cercetării.”

Albert Einstein


 

Pe Kinderpedia, părinții află în timp real cum s-a desfășurat ziua celor mici la școală sau grădiniță: de la prezență, stare de spirit, participare, la cât au mâncat și cât au dormit, în cazul copiilor mai mici. Atunci când sunt la curent cu proiectele și progresul copiilor de la școală, părinții pot continua procesul educațional acasă și îi pot sprijini pe copii acolo unde au nevoie.

Kinderpedia creează mediul propice unui parteneriat între școală și familie și plasează colaborarea elev-profesor-părinte chiar în centrul actului de învățare.

Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK