Skip to main content
activitati anti bullying in scoala

Cum construiești o cultură anti bullying în școală: Activități și strategii


Apartenența la grup e o nevoie de bază a copiilor în școală, dar și a părinților acestora. Studiile efectuate de Salvați Copiii România arată că 1 din 4 elevi cad victimă bullying-ului în pauzele dintre ore. Cifrele au impact și mai mare dacă analizăm modurile în care copiii sunt abuzați fizic sau verbal în școală de proprii colegi.

Așadar, bullying-ul nu este doar un termen folosit în mass-media sau ceva ce se întâmplă „altora”. Fenomenul poate foarte ușor deveni o realitate dură și nedreaptă atunci când îi cazi victimă sau asiști la el. 

 „Bullying-ul este un comportament nedorit, agresiv în rândul copiilor de vârstă școlară, care implică un dezechilibru de putere real sau perceput. Comportamentul se repetă sau are potențialul de a se repeta în timp" arată Centrul Național de Prevenire a Bullying-ului.

În ciuda atenției acordate acestui subiect - sau poate tocmai datorită acestei atenții - cazurile de bullying sunt tot mai evidente, mai frecvente, dar și spețele tot mai diverse. De unde nevoia unui efort mai timpuriu, mai concentrat și mai bine ghidat pe grupuri de vârste și din mai multe direcții (școală, familie, autorități) de a face față acestui fenomen. 

De aplicat: Activități anti bullying în școala ta

În primul rând, bullying-ul nu este o problemă doar în școli, ci o problemă la nivelul întregii societăți care poate apărea în diverse medii, precum locul de muncă, familia și comunitatea extinsă. O perspectivă holistică asupra fenomenului poate contribui la conturarea unei strategii de durată pentru că implică o analiză asupra mediului în care se produce agresiunea. Așadar, acțiunile de prevenire a bullying-ului nu implică doar școala, ci și familia, comunitatea din care acestea fac parte, sau autoritățile publice din spațiul respectiv.

Apoi, Gretchen Brion-Meisels, cercetătoare în domeniul dezvoltării tinerilor, menționează că prevenirea bullying-ului începe și de la modul în care alegem să numim diverse tipuri de comportamente agresive din școală. De aici vor deriva măsurile luate.

Cum se manifestă bullying-ul în școală?

Poreclirea unui copil „aragaz cu patru ochi” pentru dioptriile mari pe care le poartă, practică recurentă în printre copii, poate fi etichetată diferit de persoane diferite. Dacă poreclirea e făcută de unul sau doi copii, comportamentul poate fi numit „agresiune verbală”. Dacă întreaga clasă e agresor, poate fi „bullying”, pentru că primează raportul de putere. O asociație care protejează drepturile copilului ar putea caracteriza comportamentul drept „discriminare pe motiv de disfuncționalitate fizică”.

Conform studiului național desfășurat de Salvați Copiii România în 2016 cu privire la bullying-ul în rândul copiilor în mediul școlar, s-au identificat următoarele în legătură cu diverse dimensiuni ale bullying-ului: 

Excluderea din grup: 

  • 31% din copii au declarat că au fost în mod frecvent excluși din activitățile de grup
  • 2 din 10 copii au raportat comportamente de excludere repetată directă din partea altor elevi. 

Umilire:

  • 24% din copii au raportat că au fost în mod constant umiliți în fața altor copii 
  • 37% au fost victime ale zvonurilor negative împrăștiate în comunitatea școlară.

Bullying fizic: 

  • 13% din copii au avut bunurile personale distruse de alții
  • 30% au fost loviți în mod repetat de alți elevi la școală. 
  • 78% din toți elevii au raportat că au asistat la cel puțin o situație de bullying în școala lor. 

Cyberbullying: 

  • 68% din copii au confirmat că bullying-ul cibernetic are loc pe rețelele sociale. 

Măsuri și activități anti bullying în școală și la clasă

Prof. Dr. Dan Olweus, pionier în studierea fenomenului de bullying, cu 40 de ani de cercetare, implementare și evaluare a programelor de prevenire (Hazelden Foundation, 2016) a  creat Programul Olweus de prevenire a bullying-ului (POPB). Principalele obiective ale POPB sunt: reducerea comportamentelor de bullying existente în rândul elevilor, prevenirea noilor comportamente de bullying și realizarea unor mai bune relații în școală. Acestea sunt atinse prin restructurarea mediului social al copilului la școală și construirea unui sentiment de comunitate în rândul elevilor și adulților (Olweus et al. (2007). Ne vom uita mai jos și în metode concrete de aplicare a acestor recomandări.

În România, tot Salvații Copiii a întreprins prima cercetare asupra fenomenelor de bullying și cyberbullying. În raportul de rezultate sunt menționate și acțiuni concrete anti bullying pentru prevenirea fenomenului. Recomandările se adresează școlilor, părinților și autorităților în egală măsură.

  1. Stabilește o politică școlară clară pentru gestionarea agresivității, ca răspus rapid și consecvent la rapoartele de hărțuire. Pe lângă facilitatea unui climat școlar pozitiv și previzibil, o astfel de politică are rolul de a-i sprijini și pe profesori în gestionarea situațiilor de bullying, cu implicarea tuturor părților, dar și de a oferi sprijin concret victimelor.
  2. Implică elevii și a profesorii din școală în crearea de norme clare de comportament, în funcție de specificul local sau de nevoile instituției de învățământ. Aceste reguli trebuie aduse la cunoștință tuturor celor implicați, inclusiv familiilor, pentru a se asigura că toți le înțeleg.
  3. Creează un mediu sigur și incluziv în clasă și în afara ei, în care toți copiii se simt respectați și apreciați. Studiile arată că situațiile de bullying sunt mai reduse atunci când nu au un mediu propice de manifestare. Acest lucru presupune ca familiile și întreaga comunitate să descurajeze și să sancționeze pe loc agresivitatea.
  4. Oferă profesorilor cursuri de formare, conferințe sau programe de pregătire continuă pe tema cultivării unei stări de bine în școală.
  5. Expune transparent consecințele actelor de bullying pentru a fi înțelese de întreaga comunitate. Creează spațiu pentru dialog între copii, pentru ca aceștia să-și expună fricile sau temerile care-i împiedică să acționeze când sunt victime sau asistă la agresiune. Ajută-i să aibă o abordare proactivă pentru rezolvarea conflictului.
  6. Încurajează elevii să vorbească dacă văd sau sunt victime ale unor acte de hărțuire și asigură-te că știu cum să le raporteze. Oferă elevilor situații concrete de agresivitate, cuvinte-cheie, modele de reacții cu efect și strategii de rezolvare a conflictelor. Jocul de rol la clasă sau dezbaterile în grupuri opuse pot ajuta enorm în dezvoltare de competențe în acest sens.
  7. Povestește elevilor despre empatie, bunătate, recunoștință și respect pentru ceilalți și încurajează interacțiunile pozitive între colegii de clasă. Învață-i prin povești din realitatea imediată ce presupune înțelegerea și acceptarea unor perspective diferite de cea proprie. 
  8. Ca activități anti bullying în școală foarte la îndemână sunt jocururile de rol. Îi învață pe copii să rezolve conflicte în mod pașnic, să exerseze folosirea comunicării nonviolente și a abilităților de rezolvare a problemelor.
  9. Organizează activități de celebrare a diverselor culturi pentru a-i încuraja pe copii să-și împărtășească tradițiile și să învețe despre diferențele dintre popoare. Acest lucru ajută la promovarea respectului și înțelegerii reciproce între elevi.
  10. Fii conștient și sensibil la nevoile elevilor care pot fi mai vulnerabili la hărțuire, cum ar fi nou-veniții din școală sau cei cu nevoi speciale. Ajută-i să se integreze prin implicarea lor în activități de grup, și crearea de situații în care copiii pot vorbi liber unii cu alții pentru a se cunoaște mai bine și a crea conexiuni.
  11. Oferă sprijin și resurse atât pentru elevii care au fost hărțuiți, dar și pentru agresori. Un studiu publicat în Journal of Adolescent Health (Nansel et al., 2001) a constatat că a fi agresat este asociat cu un risc crescut de depresie, anxietate și sinucidere în rândul adolescenților. Iar cei care agresează în copilărie sunt predispuși la fapte penale în viața adultă. Astfel, serviciile de consiliere școlară devin obligatorii și se adresează ambelor părți.
  12. Păstrează o relație de comunicare deschisă cu copilul și gestionarea situațiilor problematice cu calm, evitând blamarea, rușinarea sau învinuirea copilului.

A se observa că aceste soluții duc, pe termen lung, nu doar la prevenirea bullying-ului în clasă sau școală, ci la formarea unei culturi antibullying și la stabilirea unor comportamente prosociale atât de încurajate de psihologi.

5 moduri prin care tehnologia poate ajuta în prevenirea bullying-ului în școală

Numeroase probleme și dezechilibre din activitatea școlară - fie că sunt de natură academică, socială sau emoțională - își pot găsi soluția într-o relație de încredere și într-o colaborare eficientă între școală și familie. Acest parteneriat naște de asemenea oportunități extraordinare de progres pentru copii și susține crearea de comunități școlare sănătoase și dinamice. Acest deziderat a stat la baza constuirii Kinderpedia, platformă de management școlar și comunicare: de a crea mediul propice unui parteneriat între școală și familie și a plasa colaborarea elev-profesor-părinte chiar în centrul actului de învățare.

Pe Kinderpedia, părinții află în timp real cum s-a desfășurat ziua celor mici la școală sau grădiniță: de la prezență, stare de spirit, participare, la cât au mâncat și cât au dormit, în cazul copiilor mai mici. Atunci când înțeleg ce presupune învățarea, și sunt la curent cu proiectele și progresul copiilor de la școală, părinții pot continua procesul educațional acasă și îi pot sprijini pe copii acolo unde au nevoie. 

hp 3
Funcționalitățile aplicației sunt gândite să acopere patru aspecte importante care țin de funcționarea unei școli, parcursul academic al copilui și relația cu familia. Astfel, la starea de bine a elevului contribuie următoarele:

  1. Funcția de newsfeed. Aici, o școală poate comunica anunțuri de interes general, evenimente școlare sau diverse detalii care țin de funcționarea instituției. Datorită interfeței prietenoase și familiare (asemănătoare cu a altor aplicații precum Facebook), dar și a sistemului de notificare, școala se asigură că transmite informația către întreaga comunitate.
  2. Sondajele personalizate. Atât directorii de școli, cât personalul auxiliar cu rol administrativ sau profesorii pot lansa sondaje la nivel de școală sau de clasă pentru detalii punctuale sau decizii majore, asigurând astfel implicarea în mod egal a celor interesați direct.
  3. Fișele de progres școlar oricând la îndemână. Acestea sunt un real sprijin pentru a monitoriza progresul unui elev pe parcursul unui an sau a mai multor ani. Oferă, de asemenea, o bază pentru tranziția dintre ciclurile școlare, dacă elevul rămâne în instituție mai mult timp. Fără a mai fi nevoie de căutat printre dosare și diverse arhive, rezultatele oficiale și istoricul elevului pot fi accesate din câteva click-uri de toți profesorii aceluiași elev. Observațiile notate în timp real sau la scurt timp după constatarea lor de către profesor ajută la alcătuirea unei arhive utile pentru a monitoriza evoluția copilului și a interveni, dacă e cazul, din timp în corectarea unor comportamente. Aceleași fișe sunt accesibile și părinților, pentru informarea acestora într-un mod cât se poate de transparent.
  4. Mesageria pe canal dedicat. Anunțarea părinților punctual, pe un canal dedicat, de diverse situații asigură o comunicare sigură și directă cu familia. Fără  a mai apela la canale pe care se împletesc viața personală, divertismentul și progresul școlar, părintele poate astfel avea o privire clară asupra lucrurilor care contează în parcursul educațional.
  5. Funcția foto-video. Pentru părinți, pozele și clipurile în care copiii lor preșcolari sau din clasele primare sunt principalii actori reprezintă, de multe ori, punctul culminant al zilei. Dacă într-adevăr o poză valorează cât o mie de cuvinte pe care copilul nu le poate spune despre ziua lui la școală, sau pe care educatorul nu are timp să le ofere fiecărui părinte în particular, vizualizând galeria media a clasei, un părinte își poate da seama de mediul în care își petrece copilul ore bune din zi, dacă acesta se integrează, e activ sau fericit.

Tehnologia singură nu va rezolva problema bullying-ului, dar poate fi parte dintr-o soluție sustenabilă laolaltă cu recomandările prezentate. Cu toate că evoluția tehnologiei, prin accesul la platforme digitale sau la Internet, contribuie într-o mare măsură la apariția bullying-ului, prin reglementarea utilizării acesteia la nivel de școală se poate crea un mediu pozitiv și incluziv în care toți elevii să se simtă în siguranță, iar părinții mai apropiați de ce se întâmplă în școală. La un nivel macro, tehnologia poate contribui la dezvoltarea de campanii de interes public și materiale educaționale destinate direct părinților, cadrelor didactice, pentru a crește nivelul de cunoștințe ale adulților cu privire la prevenirea și intervenția situațiilor de risc.

                                                                      Descoperă Kinderpedia   

 

Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK