Skip to main content
cărți

10 cărți care ușurează acomodarea la grădiniță


 

Grădinița este o etapă marcantă care vine cu o mare încărcătură emoțională, atât pentru copii, cât și pentru părinți. Un mediu necunoscut, oameni pe care nu îi știu, strictețea unui program și regulile noi cu care interacționează copiii odată cu începerea grădiniței pot fi copleșitoare pentru ei. Iar anxietățile copiilor îi consumă și pe părinții care trec, la rândul lor, printr-un proces de acomodare. Părinții trebuie să dea dovadă de empatie, calm și răbdare și să-și gestioneze propriile temeri cu privire la provocările pe care copiii le-ar putea întâmpina în procesul de acomodare la grădiniță.

Află cum îi putem ajuta pe cei mici să se acomodeze mai ușor la grădiniță din articolul Începutul grădiniței. 7 pași pentru o (re)adaptare ușoară.

Când le citim copiilor, îi expunem unor evenimente din care ei desprind ideea unei rezolvări. Prin cărți, cei mici descoperă situații ipotetice care le ghidează atitudinea în legătură cu un anumit context.

Cărțile despre grădiniță îi obișnuiesc pe cei mici cu ideea că vor merge la grădiniță, le expun emoțiile prin care aceștia vor trece și, cel mai important, le oferă o rezolvare, un scenariu optimist  pe care îl vor asimila și cei mici atunci când ascultă povestea.

Vă propunem în continuare zece cărți care îi împrietenesc pe cei mici cu grădinița și care le creionează experiența care îi așteaptă în culori calde și prietenoase.

 
Felix și Gustav merg la grădiniță, Katarzyna Kozlowska

 

 Felix are trei ani și se pregătește să înceapă grădinița. El se întreabă dacă își va face prieteni, dacă îi va fi dor de mama, cui îi poate cere ajutorul dacă are nevoie.

Felix știe că poți înfrunta orice când ai alături un prieten de nădejde, așa că partenerul său de aventură, ursulețul Gustav, îl va însoți.

Ilustrațiile vesele, care le înfățișează grădinița cu entuziasm, îi vor ajuta pe copii să depășească cele mai mari temeri în legătură cu intrarea în colectivitate. 

 


 Eric merge la grădiniță, Ioana Chicet-Macoveiciuc

 

A sosit clipa în care Eric să meargă la grădiniță. Acesta nu știe dacă se va descurca fără mama și tata într-un loc nou, plin de oameni pe care nu-i cunoaște.

Până și mirosul e nou aici.

Cartea Prințesei Urbane îi face pe copii să aibă curaj și încredere în forțele lor. Și să înțeleagă că e normal să îți fie teamă de ceva nou.

Cei mici învață că, după ce își depășești teama, grădinița înseamnă și prieteni, distracție și independență.


E timpul să merg la grădiniță, Anna Sojka

 

E timpul să merg la grădiniță este o colecție de povești care ilustrează grădinița în culori calde și prietenoase. Copiii află că acolo își vor face prieteni, se vor juca și vor descoperi lumea.

Cartea îi ajută pe copii să găsească răspuns la întrebările care îi neliniștesc la început de grădiniță. Ei vor afla, alături de părinții lor, că mediul acesta necunoscut îi așteaptă cu multe surprize și cu o echipă întreagă de prieteni.

 


Un an la grădiniță, Przemyslaw Liput

 

Această carte de căutare le deschide copiilor o fereastră către ce înseamnă grădinița: multă joacă, lucruri fascinante de învățat despre lumea înconjurătoare, satisfacția reușitei prin forțe proprii și mulți parteneri de aventură.

Un an la grădiniță le stimulează copiilor gândirea logică, imaginația și capacitatea de analiză, stârnindu-le curiozitatea și pregătindu-i pentru momentul când vor păși pe poarta grădiniței temători, dar totodată entuziasmați și curioși.

 


 Bobiță și Buburuză la grădiniță, Bartos Erika

 

În această carte, cei mici descoperă rutina și bucuria unei zile de grădiniță, așa cum se desfășoară ea pentru îndrăgitele personaje, Bobiță, băiețelul melc, și Buburuză, fetița mămăruță. 

Prin acest volum, copiii pătrund în lumea gâzelor binevoitoare și generoase, descoperă cum se desfășoară o zi la grădiniță și învață cum trebuie să se poarte, cum să prețuiască și să protejeze natura, dar și ce sunt prietenia, colegialitatea și toleranța.

  


Grupa lui Ciufulici, Lucia Muntean

 

Lumea grădiniței li se dezvăluie celor mici în cartea Luciei Muntean cu toate personajele și momentele ei importante și pline de ghidușie.

Copiii vor savura poeziile care transmit cu gingășie și căldură aventurile care îi așteaptă în acest loc nou: ziua copilului, prima serbare, petrecerea de Crăciun sau de Halloween - toate momentele speciale la care participă creionează grădinița cu entuziasm și culori calde.

 


Nu vreau la grădiniță, Alberto Pellai

  

Acest volum din seria Micile mari provocări nu este doar o carte ilustrată pentru copii, ci și un ghid cu sfaturi pentru părinți despre cum îi pot ajuta pe cei mici să se împrietenească treptat cu grădinița.

Totul este pregătit: ghiozdanul, hainele, prietenii îi așteaptă să pornească în această nouă aventură, dar emoțiile pot fi copleșitoare.

Ce-i de făcut când cei mici refuză să meargă la grădiniță?


Conni merge la grădiniță, Liane Schneider

 

În această carte, Conni se pregătește să meargă la grădiniță. Ea face o vizită la pediatru în prealabil. După control, primește avizul de intrare în colectivitate.  

La grădiniță, Conni descoperă rutinele, jocurile și activitățile care o introduc încet în lumea fascinantă a grădiniței.

Conni îi învață pe cei mici o lecție importantă despre curaj și putere de adaptare.

 


 Grădinița mea, Colecția Junior

 

Grădinița mea face parte din Colecția Junior a Editurii Casa. Volumul cu clapete îi ajută pe copii să descopere grădinița într-un mod interactiv și distractiv. La grădiniță, copiii dansează, fac puzzle-uri, răsfoiesc cărți, pictează, fac gimnastică, desenează, construiesc și merg în excursii captivante, așadar, micuții descoperă o mulțime de activități distractive care să-i atragă la grădiniță.

 


Când părinții și educatorii le stau alături cu calm, încredere și afecțiune, primele zile de grădiniță pot deveni pentru cei mici momente care le clădesc independența și care îi ajută să crească.

 

Cum ajută Kinderpedia copiii, părinții și educatorii în procesul de adaptare la grădiniță?

Anxietatea copiilor în prima zi de școală e provocată în principal de teama de necunoscut: un mediu nou, activități și oameni pe care copiii nu le cunosc.

Părinții și copiii au ocazia, încă de când instalează aplicația Kinderpedia, să cunoască restul colegilor care fac parte din clasa lor, dar și profesorii care vor preda la clasă. În modulul Clasa mea, utilizatorii văd numele, data nașterii și poza copiilor din clasă și numele și materia pe care o predă fiecare profesor. Mai mult, părinții pot trimite un mesaj profesorilor apăsând pe semnul de chat din dreptul fiecărui nume.

Echipa Kinderpedia încurajează înainte de începutul fiecărui an școlar învățătorii care preiau clasa pregătitoare să posteze pe platformă, în grupul clasei respective, un scurt video de prezentare. Acesta poate cuprinde câteva detalii de interes pentru copii, precum hobbiurile, culoarea sau animalul preferat al învățătorului și câteva cuvinte despre aventurile în care se vor îmbarca în anul care stă să înceapă. Profesorii se pot filma chiar în clasa în care își vor derula cursurile pentru a le face copiilor o scurtă prezentare.
În prima zi de școală, când pășesc cu inima strânsă pe poartă, să-i ținem de mână și să le zâmbim cu încredere. Să-i asigurăm că le suntem alături la fiecare pas, când vor reuși, când vor da greș – când vor schimba lumea.

Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK