Învățarea socio-emoțională: Cum să creștem copii echilibrați emoțional

Învățarea socio-emoțională este un element vital în dezvoltarea copiilor, facilitând înțelegerea emoțiilor și asigurând relații înfloritoare cu ceilalți. 

Acest concept actual, utilizat, dezvoltat și explicat în literatura de specialitate, vizează competențele copiilor de a își recunoaște propriile emoții, trăiri și sentimente, dar și de a le identifica în jurul lor, la ceilalți, de a manifesta empatie și înțelegere și de a acționa echilibrat în fața provocărilor și obstacolelor. 

Dezvoltarea armonioasă, pe toate palierele, este vitală pentru copii. Fiecare părinte își dorește ca cei mici să se descurce la școală, să construiască relații sănătoase de prietenie, să rămână implicați în diferite activități, să se joace și să se bucure. Pentru toate acestea, copiii trebuie să fie sprijiniți în formarea unor obiceiuri și rutine sănătoase, să învețe cum să apeleze la o mentalitate flexibilă, să rămână curioși și să înțeleagă ce este, cum funcționează și de ce este importantă învățarea socio-emoțională în viețile noastre.

Abilitățile socio-emoționale îi ajută pe copii să gestioneze cu succes viața de zi cu zi, să se concentreze, să ia decizii bune și să devină membri de sprijin ai comunității lor atât școlare, cât și personale.

James Comer, specialist în dezvoltarea copiilor la Școala de Medicină a Universității Yale, a dezvoltat conceptul de învățare socio-emoțională în anul 1968; iar în prezent, pe măsură ce profesorii, școlile și părinții au responsabilitatea de a-i învăța pe cei mici cum să treacă examenele și temele de curs și să devină ființe umane complete, cu abilitățile și atributele necesare pentru a reuși în viață, conceptul de învățare socio-emoțională prinde contur și se extinde.

Învățarea social-emoțională, este un cadru prin care elevii dobândesc abilitățile necesare pentru a naviga prin școală, în viața profesională și dincolo de ea. 

Ce este învățarea socio-emoțională?

Specialiștii definesc învățarea socio-emoțională ca fiind procesul de dezvoltare a conștiinței de sine, a autocontrolului și a abilităților interpersonale care sunt vitale pentru succesul la școală, la locul de muncă și în viață.

Cinci componente cheie ale învățării socio-emoționale

-
Potrivit Collaborative for Academic, Social, and Emotional Learning (CASEL), o organizație dedicată elevilor și educatorilor pentru a contribui la obținerea de rezultate pozitive pentru elevii din învățământul preșcolar, sfera socio-emoțională cuprinde  conștiința de sine, autogestionarea, conștiința socială, abilitățile de relaționare și luarea deciziilor responsabile. 

1. Conștiința de sine

Este esențial ca fiecare copil să aibă capacitatea de a își recunoaște emoțiile și modul în care acesta îi influențează comportamentul; să își cunoască punctele forte și punctele slabe pentru a dobândi mai bine încrederea în abilitățile lui. În raport cu toate acestea, copiii pot proiecta obiective și pot contura strategii potrivite pentru a atinge acele scopuri. 

David LaViscount, directorul școlii Audubon Charter School-Gentilly, din New Orleans, punctează faptul că atunci când poate emoțiile sunt prea puternice, iar cei mici nu pot identifica pe cont propriu care este sursa care le generează, rolul părinților, profesorilor sau a altor adulți responsabili din viața copiilor, este de a îi ghida, prin întrebări, pentru a îi ajută să ajungă la o serie de concluzii. Întrebările precum „Când a început acest sentiment? Ce s-a întâmplat chiar înainte?” sunt esențiale; chiar dacă nu pot răspunde pe moment, pe măsură ce cresc și se maturizează, orientarea lor în acest fel poate fi cu focus pe comportamente autoreflexive. 

2. Autogestionare

Autogestionarea presupune preluarea controlului asupra propriilor gânduri, emoții și acțiuni derulate în anumite situații, precum și conturarea unor noi strategii viitoare.  Un copil cu un autocontrol puternic este capabil să facă față factorilor de stres și va înțelege că un posibil eșec face parte din procesul de învățare. Până când cei mici să aibă exercițiul necesar să se autogestioneze singuri, ei au nevoie de sprijin și de spațiu pentru a greși, a crește, a învăța.

3. Conștiință socială

Acest element al învățării socio-emoționale presupune capacitatea de a te pune în locul unei alte persoane care poate proveni dintr-un mediu sau o cultură diferită de cea în care ai crescut. Capacitatea de a simți, de a arăta și de a acționa cu empatie acasă, la școală și în cadrul comunității extinse. 

4. Abilități de relaționare

Capacitatea de a construi și de a menține relații sănătoase cu persoane din diverse medii. Această competență implică ascultarea activă și abilitatea de a comunica eficient cu ceilalți, rezolvarea conflictelor și pe faptul de a ști când să ceri sau să oferi ajutor. Acestea îl ajută pe copil să comunice, să asculte și să colaboreze. Pentru ca cei mici să preia tipare de relaționare sănătoase, este important să le poată observa la părinți, rude și profesori și să le discute împreună cu aceștia.

5. Luarea responsabilă a deciziilor

Pentru a învăța să găsească cele mai bune decizii, cei mici trebuie să reușească să gândească în perspectivă, să înțeleagă că trebuie să cântărească propriile nevoi, dar și nevoile celor din jur. Pentru a încuraja această abilitate, copiii au nevoie de modele de bune practici și de conversații de sprijin. 

Rezultatele învățării socio-emoționale sunt semnificative. Potrivit Jurnalului american de sănătate publică, școlile care folosesc activități de antrenare a celor cinci elemente anterior menționate, raportează o îmbunătățire a performanțelor academice ale copiilor, reducerea bullying-ului și a ratei de abandon școlar, dar și o influență pozitivă asupra personalității copiilor. 

Beneficiile directe pe care le aduce învățarea socio-emoțională

Atât pentru copii, cât și pentru adulți, creșterea conștiinței de sine, performanța academică și profesională semnificativ îmbunătățită și comportamentele pozitive manifestate atât în interiorul, cât și în afara instituțiilor de învățământ sau a locului de muncă, sunt beneficiile imediate ale unei inteligențe socio-emoționale ridicate. 

Un nivel matur al inteligenței emoționale îi ajută pe elevi să facă față mai bine stresului, să rezolve probleme mai ușor și să afișeze empatie față de cei din jur. Elevii care sunt echipați pentru a face față problemelor care îi afectează la nivel personal sunt apoi mai capabili să gestioneze mai bine obstacolele. 

Învățarea, încă de timpuriu, a comportamentelor pozitive care se extind dincolo de un nivel pur academic de realizare, poate ajuta copiii să dezvolte abilitățile transversale necesare pentru multe locuri de muncă ale viitorului, cum ar fi abilitățile de lucru în echipă, capacitatea de a-i înțelege pe ceilalți și rezolvarea problemelor. Acest lucru poate contribui la pregătirea copiilor pentru succes pe parcursul anilor de școală și dincolo de ei.

Cum se întâmplă învățarea socio-emoțională?

Există multe modalități de a încorpora activități cu focus pe socio-emoțional, în sala de clasă sau acasă. Specialiștii punctează faptul că una dintre cele mai eficiente strategii de integrare a învățării socio-emoționale este ca activitățile să fie strecurate pe parcursul întregii zile, de la activități bine structurate, până la activități care presupun doar conversații deschise împreună cu cei mici.

1. Jurnal pentru autodescoperire

La intervale regulate (spre exemplu: o dată pe săptămână) copiii pot nota sau desena într-un jurnal lucrurile care i-au adus bucurie în săptămâna respectivă (seara de jocuri de societate, ieșitul în parc, seara de desene animate etc.). Acest exercițiu îi va ajuta pe cei mici să își exerseze conștiința de sine (înțelegând ceea ce le place) și autocontrolul (înțelegând cum reacționează la lucrurile care le plac).

2. Un animal de companie

Deținerea unui animal de companie îi va ajuta pe copiii să își dezvolte empatia și responsabilitatea. Atunci când cei mici învață să aibă grijă de un animal de companie și se angajează în activități jucăușe cu acesta, în mod indirect își dezvoltă competențele socio-emoționale.

👉 Citește și beneficiile unui animal de companie la copii.

3. Jocuri de empatie

Acesta poate fi un joc de rol, verbal sau poate fi jucat cu ajutorul unor cartonașe. Scopul acestei activități este de a prezenta copiilor un set de situații și de a observa răspunsurile lor. Spre exemplu, pe unul dintre cartonașe poate fi notat: „Un copil a căzut în parc și toți ceilalți copii au început să râdă de el. Ce părere ai despre această situație? Tu ce ai fi făcut dacă ai fi văzut acel copil? Ce ai fi făcut dacă tu erai copilul care a căzut?”. Indiferent de răspunsul copiilor, aceasta este o activitate valoroasă care demonstrează cum pot părinții sau profesorii crește nivelul de empatie al copiilor și cum îi pot ghida spre a înțelege anumite situații de viață.

4. Emoțiile pe coala de desen

Cum arată să fii fericit sau trist? Dar surprins sau îngrijorat? Această activitate oferă copiilor oportunitatea să exprime emoțiile comune prin desene sau picturi. În crearea imaginilor, ei vor reflecta asupra gândurilor și sentimentelor lor - și ale altor persoane. De asemenea, copilul poate asocia sentimentele cu diferite culori (de exemplu, galben folosit pentru a semnala bucuria).

5. Doza de bunătate zilnică

Pe parcursul zilei, părinții îi pot încuraja pe cei mici să caute modalități de a-i ajuta pe alții. Poate că este vorba de a ține ușa deschisă unui vecin care are mâinile ocupate, de a complimenta noul tricou al unui prieten, de a spune „mulțumesc” și „te rog” sau de a invita pe cineva nou la joacă. Prin această activitate de învățare socio-emoțională, ei vor dezvolta conștiința socială și abilitățile de relaționare.

De ce învățarea socio-emoțională este o competență de bază a viitorului?

Învățarea socio-emoțională este o competență de bază a viitorului, conștientizarea propriilor nevoi și reacții sociale și emoționale și gestionarea acestora va deveni foarte importantă în mediile dinamice. 

La nivelul instituțiilor de învățământ, strategiile privind inteligența emoțională a copiilor și, totodată, a profesorilor, pot apărea de obicei sub forma unor politici, practici sau structuri legate de climatul și serviciile de sprijin pentru elevi  și profesori. Liderii școlilor pot organiza diverse activități pentru a contura relații pozitive și un sentiment de comunitate în rândul elevilor și profesorilor prin intermediul unor structuri precum întâlniri de dimineață programate în mod regulat sau consilieri care oferă elevilor și profesorilor oportunități de a intra în contact unii cu alții.

👉 Vezi aici 5 moduri prin care profesorii pot sprijini dezvoltarea emoțională la copii.

Parteneriatele cu familia și comunitatea pot consolida impactul abordărilor școlare pentru a extinde învățarea acasă și în alte contexte. Membrii și organizațiile din comunitate pot sprijini eforturile din clasă și din școală, în special prin oferirea de oportunități suplimentare elevilor de a perfecționa și de a aplica diverse abilități care țin de sfera socio-emoțională. 

Învățarea socio-emoțională poate fi considerată ca fiind procesul de predare a celor mai importante competențe și abilități de care copiii vor avea nevoie pentru parcursul lor educațional și pentru viața profesională ulterioară.

Cum sprijină Kinderpedia implicarea familiei în educația copilului?

Kinderpedia permite profesorilor să antreneze elevii de la clasă în proiecte colaborative. Îi ajută să dea feedback rapid și personalizat. Totodată, aplicația permite familiei să urmărească parcursul copilului. Când recunosc devreme aptitudinile și interesele copiilor, părinții îi pot îndruma și susține în alegerile academice. Astfel, vor fi mai puțin înclinați să ia decizii bazate pe clișee sociale și culturale și mai mult pe pasiunile proprii.  

Vrei să vezi cum funcționează?  Programează un demo gratuit!