Temeri în parteneriatul școală-familie: identificarea și gestionarea lor

Rolul familiei în educația copilului este unul crucial, iar direcțiile de cercetare evidențiază impactul relației dintre mediului familial și rezultatele școlare ale copilului.

• Declanșatorii temerilor cu care adesea părinții se confruntă
• Declanșatorii temerilor cu care adesea profesorii se confruntă
• Cum pot profesorii și părinții să treacă dincolo de temerile lor reciproce?

Studiile au demonstrat faptul că dezvoltarea copilului este influențată în proporție de 70,63 % de familie, iar adaptarea școlară a copiilor se întâmplă mai lin atunci când parteneriatul școală-familie este unul puternic și prezent, influențând acest demers într-o măsură de 74,47%.

„Prezența părinților poate transforma cultura școlii.” S. L. Lightfoot

Teama este un sentiment instinctual, care a asigurat supraviețuirea speciei umane încă din cele mai vechi timpuri pentru omenire. Teama are totodata o capacitate imensa de înghețare a gândurilor și de limitare a intențiilor constructive de a face o schimbare sau de a evolua într-un anumit domeniu. Temerile oamenilor pot fi diferite, însă reacțiile în fața acestora sunt, de cele mai multe ori, asemănătoare. 

De la rigiditate în a comunica deschis ceea ce gândești, la stări fizice care ar putea dăuna corpului, la conflicte și situații de criză. Toate acestea pot apărea atunci când temerile câștigă tot mai mult teren, nu sunt comunicate, înțelese și gestionate.

Adesea, temerile sunt însoțite de anxietate și stres, așa cum precizează psihologii, iar primul  pas în a le gestiona eficient, este de a le conștientiza, apoi de a le înțelege, comunica și a găsi sprijin în rezolvarea lor. 

Teama inhibă relația dintre școală și familie.

Michael Thompson, The Fear Equation, 2008, vorbește despre temerile pe care ar putea să le aibă părinții, dar și profesorii, în context educațional. 

Declanșatorii temerilor cu care adesea părinții se confruntă

Educația copiilor este în mod inerent dificilă și nimeni nu este expert desăvârșit în acest vast domeniu. Fiecare părinte experimentează întotdeauna și încearcă să fie tot mai bun în educarea și îngrijirea propriului copil. Odată ajuns la școală, apar o mulțime de provocări și situații care pun părinții la încercare.

Această replică a circulat foarte mult prin mediul social, și este evident faptul că greșelile părinților în ceea ce privește educația copiilor sunt expuse prin comportamentul copilului la grădiniță, școală sau grupul de prieteni. Toți părinții știu că au făcut greșeli cu copiii lor, dar nu știu întotdeauna în ce fel au fost comise aceste erori sau cum se manifestă. Prin identificarea acestei temeri, părinții ar putea să înțeleagă că este firesc să greșească, iar comportamentele se pot schimba, mai ales în cazul copiilor. 

Fiecare părinte simte adesea un mix de sentimente între speranță, iubire, temeri și de neliniști. Părinții sunt foarte vulnerabili atunci când vine vorba de copii lor. Doresc să le demonstreze și să le ofere cât mai multă iubire, au speranța că vor face toate acestea cât mai bine, dar totodată apar și foarte multe temeri.

Poate greu de crezut această  temere, dar profesorii chiar ajung uneori să cunoască foarte bine un elev, prin prisma altor comportamente decât cele pe care un părinte le vede acasă. Pe măsură ce copiii cresc și devin mai autonomi, ei nu dezvăluie părinților lor toate fațetele personalității. Atunci când aceștia devin adolescenți, ei pot ascunde voluntar sau involuntar diferite aspecte față de familie, fie pentru că ei consideră că au crescut, nu vor să mai povestească totul, fie pentru că preferă să vorbească cu prietenii despre unele lucruri.

Profesorii au o putere imensă asupra viitorului copiilor. Prin faptul că profesorii adesea petrec foarte multe ore din zi cu copii lor, au și influență foarte mare prin diferite acțiuni și comportamente pe care le manifestă în preajma elevilor.

După cum spune și Michael Thompson, părinții sunt conștienți de puterea profesorilor, pentru că în copilărie au avut profesori care și-au pus amprenta asupra lor într-un mod pozitiv sau negativ. Un fapt psihologic este dat de momentul în care părinții discută cu profesorul copilului lor, dar ei resimt sentimente care fac legătura nu cu acest profesor în prezent, ci mai degrabă cu un profesor din propriul lor trecut. 

Alegerea școlii potrivite este una dintre cele mai mari provocări pentru familii. Printre cele mai mari temeri ale părinților se numără și aceasta, teama că nu vor alege o școală suficient de bună pentru copilul lor. Dacă nu fac parte dintr-un oraș mare cu multiple opțiuni în ceea ce privește furnizorii de educație, fie că vorbim de educație formală sau nonformală, apar îngrijorări în rândul părinților, din dorința de a face cea mai bună alegere în ceea ce privește educația copilului.

Părinții își pun în valoare competențele profesionale în relațiile lor cu profesori, chiar dacă acestea ar putea să nu fie relevante în toate situațiile școlare. Dacă, așa cum am subliniat mai sus, părinții pot veni uneori la școala copilului lor simțindu-se anxioși și temători, ei vor fi în mod natural ajunge la setul de abilități care îi fac să aibă succes în lumea "exterioară" școlii.

Toate aceste surse ale temerilor, dar și altele mult mai specifice, sunt latente în fiecare părinte. Iar școlile și profesorii ar trebui să manifeste empatie, să încerce să îi înțeleagă în anumite momente pe părinții care au profunde îngrijorări în ceea ce privește mediul, relațiile și viitorul copilului. Părinții nu ar trebui să uite că școlile sunt locurile care încurajează colaborarea, comunicarea și deschiderea și, de asemenea, aici sunt profesorii care au propriile lor temeri.

Declanșatorii temerilor cu care adesea profesorii se confruntă

Domeniul educației este unul complex și cuprinzător, iar slujba dascălilor este una provocatoare, indiferent de nivelul la care își desfășoară activitatea sau indiferent de mediul în care o fac. Un manager al Universității Stanford preciza că există trei profesii aliate: medicina, educația și agricultura. Toate, spune el, implică scoaterea la iveală a ceea ce este mai bun în biologie. Medicul încearcă să obțină cel mai puternic răspuns imunitar al organismului, educatorul încearcă să sporească dorința de a învăța la copii, iar fermierul încearcă să să obțină cel mai bun rod din semințele pe care le plantează. Un fermier poate fi foarte bun, dar ca în orice sezon, poate fi prea multă ploaie, sau prea puțină, sau o infestare de  insecte neașteptate. 

Există multe variabile pentru a putea prezice că un fermier va produce întotdeauna o recoltă bună. La fel se întâmplă și cu predarea. Majoritatea profesorilor se pregătesc cât pot de bine pentru activitățile cu elevii, investesc foarte multe resurse, însă învățarea nu depinde doar de ei, ci și de multe alte condiții, una dintre ele fiind implicarea părinților în educație și mediul familial pe care-l are copilul acasă. Astfel, ar fi bine sa spulberăm mitul „Dacă elevul nu învață, profesorul nu predă", atât de frecvent întâlnit în societate.

Profesorii sunt întotdeauna văzuți de părinți prin ochii copiilor, prin ce povestesc acasă despre profesor, transpuse prin propria experiență. De foarte multe ori, această subiectivitate a transpunerii ar putea să nu fie în mare concordanță cu anumite aspecte reale. De aceea, cunoașterea, comunicarea și colaborarea profesor-familie este esențială. Părinții nu ar trebui să cunoască profesorul doar prin prisma povestirilor copiilor, ci ar fi ideal ca aceștia să se cunoască mult mai bine față în față și să fie conectați tot timpul.

Dacă predai bine și eficient, nu întotdeauna familia sau cei din jur sunt recunoscători pentru acest lucru. Toți profesorii au simțit asta la un moment dat și probabil că au avut nevoie de un simplu „Mulțumesc!” sau măcar un zâmbet cald. Cercetătorii precizează din cele mai vechi timpuri faptul că eficiența unui profesor este influențată și de aprecierile pe care le primește de la cei din jur, cu atât mai mult din partea părinților. Desigur, sunt o mulțime de factori care susțin performanța elevului, însă un parteneriat sănătos familie-școală poate fi crucial.

Percepția despre profesia cadrelor didactice a suferit foarte mult de-a lungul timpului. Profesorii nu sunt suficient de respectați în cultura noastră, ceea ce afectează tot mai mult activitatea lor de la clasă. 

Într-un raport al Institute for the Future of Education, pe subiectul Global Teacher Status Index, este subliniat faptul că societatea subestimează statutul profesorului, mai ales în ceea ce privește durata reală a programului de lucru. În plus, factorii culturali joacă un rol esențial în ceea ce privește percepția profesiei de profesor. Țări precum China, Rusia și Malaezia, văd educatorul la același nivel cu un medic, în timp ce în Argentina și Peru, nivelul lor este văzut ca fiind similar cu cel al unui asistent social, după cum indică datele.

Indicele global al statutului cadrelor didactice din 2018 a arătat, de asemenea, că există o relație puternică între remunerarea profesorilor și rezultatele la testele PISA. 

Ca în orice interacțiune umană, comunicarea este un pilon complex și fragil totodată, de aceea, pot apărea situații conflictuale inerente. Fiecare profesor a fost marcat de cel puțin o situație conflictuală greu de gestionat într-un anumit moment. De aici poate apărea o sursă serioasă a temerilor legate de relația cu familia.

În ceea ce privește această temere, literatura de specialitate are o plajă imensă de studii, cercetări și recomandări, printre care: 

Experții de la Cornell University - Centre for Teaching Innovation, au remarcat șase acțiuni cheie pentru rezolvarea conflictelor:

În strânsă legătură cu punctul de mai sus, care aborda situațiile conflictuale, subliniem, de asemenea, și teama profesorilor cu privire la influența pe care părinții o pot avea  asupra managerilor școlii, urmând ca propriul loc de muncă să poată fi în pericol în urma acestor conflicte. Ne place să credem sau nu, dar aceasta chiar este sursa unei temeri majore, teama de a pierde locul de muncă. Nu numai că, potrivit vorbelor din societate - „clientul are întotdeauna dreptate" - în mintea multor profesori, influența părinților poate face ca ei să-și piardă slujba.

Profesorii buni văd lumea prin ochii adulților și, de asemenea, și prin ochii copiilor. Pentru a preda trebuie să fii și să te comporți ca un adult, dar și să fii capabil să te identifici cu sentimentele copiilor. Această abilitate unică a profesorilor îi poate dezavantaja uneori atunci când au de-a face cu persoane care văd lucrurile doar prin lentila de adult. Există momente în care profesorii fac anumite acțiuni gândind din perspectiva elevului, și pentru beneficiul lui sau al clasei pe care o coordonează. Sigur, pot exista momente în care familiile nu pot empatiza și nu pot înțelege anumite aspecte. Aceasta este o sursă a temerilor pe care cadrele didactice o pot simți constant. 

De asemenea, datele arată faptul că cei mici prosperă atunci când adulții din viața lor îi înțeleg și îi sprijină în orice etapă. Din acest motiv, este important ca adulții din jurul lor să coopereze și să lucreze pentru bunăstarea și dezvoltarea armonioasă a copiilor, dar și pentru atmosfera generală a relației copil-familie-școală.

Atât părinții, cât și profesorii au propriile temeri și vulnerabilități, fapt ce este perfect normal. Cu toate acestea, esențial este ca ei să le conștientizeze, să încerce să gestioneze toate aceste temeri și să creeze o alianță solidă între ei, în favoarea binelui comun, dar mai ales al copilului.

Cum pot profesorii și părinții să treacă dincolo de temerile lor reciproce?

Încă o dată, reiese importanța și rolul pe care implicarea familiei o are în educația copilului. Primul pas este de conștientizare a acestei nevoi și acțiunea imediată a decidenților și a managerilor școlari, care au principalul rol în crearea bazei acestui parteneriat solid. Un pas foarte important este acela de identificare și comunicare a așteptărilor pe care le au atât părinții, cât și profesorii.  Școlile trebuie să-i formeze pe profesori pentru a lucra cu diferitele tipologii ale familiilor, oferind o pregătire specifică în gestionarea situațiilor tensionate sau provocatoare. Profesorii astfel instruiți se vor simți mai curajoși, mai competenți, și, ca urmare, vor fi capabili să fie mai sinceri și mai eficienți în relația cu părinții.

Află ce spun părinții din comunitatea Kinderpedia. 👇

„Dacă vrem să ne regăsim calea unii către ceilalți, avem nevoie de empatie." Brené Brown
Studiile efectuate de Brene Brown ne demonstrează că cei care au curajul să spargă teama, ruşinea şi să accepte că sunt persoane cu imperfecţiuni se pot împăca cu vulnerabilitatea şi pot fi fericiţi! 

„Cea mai surprinzătoare constatare, pentru mine, este că nu frica este cea mai importantă barieră în calea leadershipului curajos. De altfel, cei mai curajoși dintre liderii pe care i-am intervievat ne-au spus că le este teamă în fiecare zi. Cea mai de seamă barieră pentru leadershipul curajos nu este frica, ci felul în care reacționăm la frică: armura ne stă în cale.”, declară Brené Brown.

Cum sprijină Kinderpedia implicarea familiei în procesul educativ al copilului

Tehnologia are rolul de a sprijini procesul de învățare.  Pe de o parte prin facilitarea accesului la educație de calitate, cu conținuturi bogate și relevante și interacțiuni prompte și variate între elevi și profesori, precum și prin înlesnirea comunicării dintre școală, grădiniță și familie.

Pe Kinderpedia, părinții află în timp real cum s-a desfășurat ziua celor mici la școală sau grădiniță: de la prezență, stare de spirit, participare, la cât au mâncat și cât au dormit, în cazul copiilor mai mici. Atunci când sunt la curent cu proiectele și progresul copiilor de la școală, părinții pot continua procesul educațional acasă și îi pot sprijini pe copii acolo unde au nevoie.

Kinderpedia creează mediul propice unui parteneriat între școală și familie și plasează colaborarea elev-profesor-părinte chiar în centrul actului de învățare.