Skip to main content
învățarea prin descoperire

Învățarea prin descoperire: cum îi stimulăm pe tineri să cerceteze


Modelul de învățare prin descoperire presupune ca elevii să nu memoreze un șir nesfârșit de informații, ci să rezolve probleme, să construiască și să își hrănească apetitul pentru învățare prin intermediul unor activități antrenante și interactive.

Învățarea prin descoperire este un proces care încurajează copiii să își satisfacă curiozitatea prin acțiuni concrete într-un spațiu sigur și deschis. Este un proces care potențează angajamentul intelectual și înțelegerea profundă a elevilor, îndemnându-i să își dezvolte abilitățile de formulare de întrebări, să colaboreze cu alți elevi, colegi sau adulți, să rezolve probleme, generând soluții creative și să-și antreneze spiritul curios și dincolo de sala de clasă.

Învățarea prin descoperire este o abordare constructivistă în care obiectivul general este ca elevii să creeze sensuri între noile informații descoperite și cunoștințele anterioare pe care le știau deja, să facă conexiuni și să înțeleagă cum funcționează lumea înconjurătoare. 

Constructivismul este teoria care susține că elevii contribuie la consolidarea cunoștințelor și nu doar la asimilarea pasivă a informațiilor. Pe măsură ce oamenii experimentează lumea și reflectă asupra experiențelor lor, ei își construiesc propriile reprezentări și încorporează noi informații în cunoștințele lor preexistente.

Elevii învață cel mai bine atunci când sunt implicați în experiențe de învățare și nu atunci când primesc pasiv informații. Învățarea este în mod inerent un proces social, deoarece este integrată într-un context unde, elevii și profesorii lucrează împreună pentru a construi cunoașterea; elevii învață unii de la alții, împreună cu alții și de la cei din afara clasei.

Scopul instuțiilor de învățământ, care susțin o învățare bazată pe descoperire, este acela de a oferi elevilor contextele necesare care să le faciliteze învățarea.

Învățarea prin descoperire se evidențiază prin elemente distinctive legate de accentul pus în mod egal pe proces, comunicare, reflecție, colaborare, analiză și pe conținut, pe elementele curriculumului care sunt negociate împreună cu elevii și pe cunoștințele anterioare care sunt valorificate. 

Evaluarea și planificarea sunt importante, fiind identificate concepte semnificative și relevante care unifică cunoștințele și înțelegerile. Curiozitatea și întrebările autentice, din partea profesorilor și a elevilor, sunt esențiale - „vocea” copiilor este evidentă, aceștia fiind implicați în mod activ în construirea înțelegerilor prin experiențe practice, cercetare, procesare și comunicarea înțelegerilor lor în diverse moduri. Reflecția, metacogniția și analiza sunt valorizate, iar evaluarea este continuă și se bazează pe criterii clare care leagă performanțele de obiectivele curriculumului, setate la început. 

Cercetătorii punctează faptul că modelul de instruire bazat pe descoperire are la bază cinci elemente: Implicare, Explorare, Explicare, Elaborare și Evaluare. Modelul de instruire care implică aceste cinci elemente aduce coerență diferitelor strategii de predare, oferă conexiuni între activitățile educaționale și ajută profesorii să ia decizii cu privire la interacțiunile viitoare cu elevii.

Invatarea prin descoperire

Implicarea

În această etapă, profesorul măsoară cunoștințele anterioare ale elevilor și/sau identifică posibilele concepții greșite. Procesul este centrat pe elev, iar facilitatorul are rolul de a stârni curiozitatea copiilor prin informații interesante, videoclipuri, demonstrații și afirmații impresionante, momente de „Știați că…” și întrebări.

Explorarea

Etapa de explorare le oferă elevilor o bază comună de activități practice și interactive, jocuri și aplicații, care îi vor ajuta să utilizeze și să conecteze cunoștințele anterioare cu cele actuale, pentru a genera idei noi. Acum are loc experiența principală bazată pe descoperire, moment care alimentează înțelegerea elevilor.

Explicarea

Cea de-a treia etapă a modelului de instruire este mai mult orientată asupra profesorului și ghidată de experiența elevilor din etapa anterioară. Elevii își explică modul în care înțeleg conceptele, își confirmă sau infirmă ipotezele conturate anterior, iar profesorul corectează concepțiile greșite ale elevilor. În timpul acestui moment, profesorul poate oferi definiții, exemple și explicații.

Elaborarea

În faza de elaborare, elevii sunt încurajați să aplice noua lor înțelegere a conceptelor, consolidând în același timp noile abilități. Acum, copiii pot efectua investigații suplimentare, pot elabora noi ipoteze, pot împărtăși informații și idei sau își pot aplica cunoștințele și abilitățile la alte discipline, lărgind astfel cunoașterea. Această etapă a ciclului de învățare prezintă oportunități pentru profesor de a integra domeniul său de cunoaștere cu alte domenii.

Evaluarea

Etapa de evaluare încurajează elevii să își măsoare înțelegerea și abilitățile și oferă profesorilor oportunități pentru a puncta progresul elevilor în vederea atingerii obiectivelor educaționale. 

Actorii educaționali au cercetat și au căutat cele mai bune metode pentru a se asigura că procesul de învățare al copiilor este unul interactiv care să le încurajeze curiozitatea. Specialiștii punctează o serie de metode potrivite pentru spațiile cu focus pe învățarea prin descoperire care să-i ajute pe cei mici să aibă performanțe impresionante în sala de clasă, dar și dincolo de instituțiile de învățământ.

4 strategii pentru crearea unei clase axate pe descoperire

1. Elevii învață prin jocuri

Să ne imaginăm că suntem la un atelier de dezvoltare profesională, iar facilitatorul ne înmânează mai multe materiale pentru următoarea activitate și, înainte de a avea șansa să le explorăm puțin, auzim fraza: „Bine, ce întrebări aveți?”. 

În afară de „Ce sunt aceste materiale?”, este greu să venim cu întrebări profunde și semnificative despre materialele sau proiectul pe care nu am avut încă timp să le explorezi. Dacă odată cu primirea materialelor avem un moment și pentru a le examina mai îndeaproape, să le atingem, să le dăm sens relației dintre ele, probabil că vom putea face observații mai profunde și atente și vom putea duce înțelegerea activității la nivelul următor. 

Este esențial să știm că exact în acest mod acționează și cei mici. Dacă prezentăm o nouă activitate elevilor - nu ne putem aștepta ca aceștia să pună întrebări semnificative dacă nu au timp să exploreze și să se joace mai întâi.

Această explorare va da roade, copiii vor fi mai implicați și mai dornici să pună întrebări și să asculte activ indicațiile. 

2. Învățarea se întâmplă tot timpul, nu doar într-un interval limitat, în sala de clasă 

Învățarea necesită timp, iar experiențele de descoperire care contribuie la clădirea cunoașterii copiilor nu se poate realiza într-un interval limitat la câteva minute. În sala de clasă, învățarea începe, însă este necesar să ducem învățarea și dincolo de instituțiile de învățământ.

Ne setăm obiective și stabilim etape clare pentru a le putea atinge. Oferim spațiu pentru a explora interesele copiilor și pentru a folosi întrebările acestora ca rampe de lansare pentru explorare. 

Putem pleca de la un subiect și să-l dezvoltăm într-un proiect pentru o săptămână întreagă. Spre exemplu: o lecție despre mere se poate transforma într-o săptămână de activități științifice și interesante în care copiii descoperă mai întâi merele la exterior, culori, tipuri diferite, în interior, le taie și observă, le compară cu alte fructe și legume, le măsoară mărimea și greutatea și apoi generează întrebări cu miros de curiozitate. Ce se întâmplă cu un măr dacă rămâne afara, se degradează? În cât timp? Cum se transformă mărul în plăcintă de mere? De unde provin tipurile diferite de mere? În calitate de profesori sau îndrumători putem să-i sprijinim pe copii cum să găsească răspunsuri folosind cărți sau tehnologie și, cel mai important, să le arătăm că întrebările lor pot duce la experimente, explorări și noi cunoștințe!

3. De ce este important să hrănim întrebările cu și mai multe întrebări?

Copiii își clădesc cunoaștere prin intermediul întrebărilor pe care le adresează și, o modalitate incredibilă de a îi sprijini în acest sens, este dacă putem să îi stimulăm să caute singuri răspunsuri, să privească și din alte perspective situația și să le oferim contextul unor discuții mai bogate, mai aprofundate și mai interesante. Este esențial să le sugerăm copiilor resurse valoroase de unde să își culeagă informațiile: cărți, filme, videoclipuri și specialiști. 

Principalul element pentru a ne asigura că sporim cunoașterea prin întrebări, este de a crea un spațiu al sălii de clasă sigur, în care întrebările sunt binevenite. Cu toate acestea, este important să avem un plan de acțiune pentru întrebări sau un sistem în clasă pentru modul în care sunt abordate acestea și să ne asigurăm că putem să trecem curiozitățile copiilor printr-un filtru. 

Într-o sală de clasă axată pe învățarea prin descoperire, întrebările conduc învățarea, iar elevii conduc întrebările.

4. Zidul întrebărilor

Un zid al întrebărilor este un spațiu excelent pentru a „parca” întrebările copiilor. Acest spațiu poate fi util și folosit drept sistem de filtrare al subiectelor de interes. 

Trebuie să construim un sistem consecvent care să funcționeze pentru noi și pentru clasa noastră și facem din acesta o parte obișnuită a rutinei, astfel încât întrebările să fie un mijloc de învățare și nu o distragere a atenției de la învățare.

Ce s-ar întâmpla dacă elevii ar fi direct implicați în procesul de instruire?

Elevii își pot îmbunătăți anumite competențe transferabile prin învățarea bazată pe descoperire, multe dintre acestea fiind legate de inițiativă și autodirecție. Acest lucru este evident atunci când se examinează etapele procesului de instruire. Elevii învață cum să pună întrebări, să investigheze, să discute, să colaboreze, să coopereze și să ajungă la propriile concluzii. Deși ei pot dezvolta separat aceste abilități prin alte activități, învățarea prin descoperire și analiza autodirijată sintetizează această dezvoltare. Aceste abilități nu numai că se vor dovedi utile în ceea ce privește atingerea performanțelor școlare, dar vor fi utilizate și dincolo de acestea.

Un rezultat foarte important al învățării prin descoperire este stabilirea unei mentalități flexibile. Elevii au tendința de a vedea mai multă valoare în ceea ce învață, retenția este mai mare, deoarece responsabilitatea le aparține, iar discuțiile din sala de clasă sunt îmbunătățite datorită dezvoltării sporite a gândirii critice.

Învățarea prin descoperire îi ajută pe elevi să dezvolte un simț mai mare al responsabilității, deoarece ei sunt implicați direct în procesul de  învățare. Rolul nostru ca educatori, mentori, părinți, este să le prezentăm idei și oportunități și să le permitem copiilor să meargă dincolo de acestea. Această împuternicire este vitală pentru stima și încrederea lor în sine. Responsabilitatea, adaptabilitatea și agilitatea de învățare sunt principalele componente ale învățării prin descoperire și reprezintă fundamentul unei generații de tineri cu putere de decizie, curiozitate și apetit de învățare.

Cum sprijină Kinderpedia învățarea activă și tranziția către o clasă modernă

Kinderpedia sprijină învățarea activă, facilitând profesorilor oportunitatea de a le face cunoscute elevilor resurse interactive și atractive care să îi stimuleze să joace un rol activ în propriul proces de învățare. De asemenea, îi menține pe părinți conectați și implicați în educația elevilor. Permite școlilor să colecteze și să analizeze date la diferite niveluri, cu scopul de a îmbunătăți învățarea, precum și practica didactică în general.



Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK