Skip to main content
cărți

Cărți din copilăria noastră pe care le citim cu drag copiilor noștri


 

Cărțile sunt pentru mulți dintre noi amintiri prețioase din copilărie. E de ajuns să vedem coperta unei cărți care ne-a fost citită când eram mici și ne întoarcem în vremea când nu aveam griji și visam cu ochii deschiși. Putem spune chiar că lecturile din copilărie au contribuit la formarea oamenilor care suntem azi.

Lectura îi ajută pe copii să descopere lumea. Când le citim, creăm cu copiii noștri o legătură specială. Aceste amintiri îi vor însoți toată viața, iar ei vor asocia cărțile cu un sentiment de căldură și apropiere. Iar când le citim cărțile cu care am crescut noi, redevenim și noi copiii de odinioară și rememorăm clipele de preț ale copilăriei.

 Iată recomandările noastre de cărți din copilărie pe care le citim cu emoție copiilor noștri:

Cartea cu Apolodor, Gellu Naum

 

Mistuit de dorul pentru cei dragi, Apolodor, un pinguin din Labrador care cânta la cor într-un circ de pe Calea Moșilor, pornește într-o călătorie lungă și aventuroasă pentru a-și găsi familia. Peripețiile care îl poartă pe apă, pe uscat, prin aer și îl pun în situații chiar periculoase uneori, îl aduc față în față cu o mulțime de personaje, care mai de care mai pestriț.

În momentul în care își regăsește familia, Apolodor își dă seama cât îi lipsesc prietenii de la circ și decide să se întoarcă în București.

  


Povestea a doi pui de tigru numiți Ninigra și Aligru, Nina Cassian

ninigra

 

Duioasa poveste a Ninei Cassian despre prietenia dintre cei doi pui de tigru îi învață pe copii cât de valoroasă este speranța.

Ninigra – cu blana de culoarea mierii și defectul ei de vorbire fără seamăn -  și Aligru – brun și politicos – sunt cât se poate de diferiți. Ei trec printr-o suită de aventuri în junglă și descoperă că, dacă ai curajul să fii tu însuți, poți muta și munții din loc.

  


Regele tuturor sălbăticiunilor, Maurice Sendak

regele salbaticiunilor

 

Când Max face dezastru în casă jucându-se de-a lupul, este trimis în camera lui ca pedeapsă că s-a purtat ca un sălbatic. El găsește drumul spre lumea bestiilor, le înfruntă și devine astfel regele tuturor sălbăticiunilor. I se face însă dor de casă și se întoarce.

Clasica poveste le arată copiilor că prin imaginație pot transforma un moment tensionat într-o oportunitate de învățare.

  


Noapte bună, Lună, Margaret Wise Brown

 

Într-o cameră verde, un iepure mititel e pe cale să adoarmă. Într-un ritm domol, ca într-un cântec de leagăn, micuțul își ia la revedere de la tot ce-l înconjoară: de la cameră, de la Lună, de la șosete, de la pisoii de pluș și de la mănuși...

Muzicalitatea cuvintelor, ilustrațiile îmbietoare și atmosfera de calm pe care o induce această carte au transformat-o de mult în preferata celor mici pentru lectura de noapte bună.

 


Aventurile lui Habarnam, Nikolai Nosov

habarnam

 

Prichindeii din Orașul Florilor - Știetot, Pilulă, Șurubel, Limonadă , Glonțisor, Acuarelă – îl desconsideră pe Habarnam, care, după cum îi spune și numele, este neștiutor și nepăsător.

Aventurile savuroase prin care trece acesta încercând să-și descopere menirea stârnesc hazul copiilor și îi învață lecții valoroase despre perseverență, prietenie și curaj.

  


Despre Jorg, pe care îl dureau dinții, Hanna Kunzel

jorg

 

Jorg adoră dulciurile și ar mânca numai ciocolată, acadele și bomboane. De aceea i se spune Jorg-Pofticiosul.

Într-o zi însă, pe Jorg îl vizitează un omuleț urâcios care îi provoacă dureri de dinți cu un ciocănel. Astfel că Jorg e nevoit să ajungă la dentist și învață cu ocazia asta cât de important este să se spele pe dinți și să aibă grijă de ei.

  


Doctorul Aumădoare, Kornei Ciukovski

 

Aventurile blândului și generosului doctor îi încântă pe copii de mai bine de 40 de ani de când au fost publicate în limba română. Doctorul Aumădoare  iubește animalele, le tratează când sunt bolnave și le adăpostește în casa lui, spre groaza surorii sale, Varvara. Animalele îl îndrăgesc și îi stau alături în cele mai captivante întâmplări.

 

  


Heidi, fetița munților, Johanna Spyri

heidi

 

Aventurile lui Heidi încep când mătușa care o avea în grijă o duce să locuiască cu bunicul ei morocănos într-o căsuță izolată din creierii munților.

Cartea Johannei Spyri este cunoscută în întreaga lume, iar ediția care ne-a bucurat copilăria este ideală pentru a-i învăța pe cei mici despre natură, prietenie și speranță.

 


Căluțul cocoșat, P. Erșov

calutul cocosat

 

Când recolta moșului este distrusă seară de seară de un intrus necunoscut, el își trimite cei trei fii să stea de pază.

Dintre ei, doar mezinul, Ivan, reușește să descopere cine făcea stricăciunile, iar ăsta e începutul unor peripeții memorabile alături de un partener pe cât de descurcăreț, pe atât de neobișnuit.

  


Povestiri, L.N. Tolstoi

 

Farmecul poveștilor lui Tolstoi se păstrează chiar și acum, la mai mult de 50 de ani de când au fost scrise. Lumea lui Tolstoi poate părea inedită și dură pentru copiii din ziua de azi, dar valorile care se desprind din ea îi face pe cei mici să aprecieze mai mult ceea ce au.

 

   


Aventurile lui Cepelică, de Gianni Rodari

 

Povestea ne înfățișează o grădină secretă care forfotește de personaje fascinante, precum baronul Portocală, mister Morcovely, Ridichiuța, contesele Cireșiamare, cavalerul Pătlăgică. Cu ajutorul prietenilor săi, Cepelică vrea să își salveze tatăl care a fost întemnițat pe nedrept de prințul Lămâie. Întâmplările lui Cepelică îi fascinează pe copii și acum, la mai mult de 50 de ani de când au fost publicate în limba română.

  


Povestea unui șoricuț prostuț, S. Mașak

 

Când Chiț-Chiț face nazuri la culcare și vrea în locul mamei o dădacă, mama le aduce pe iapă, purcea, broască, știucă să îi cânte micuțului ca să-l adoarmă. Dar, oricât s-ar strădui mămicile, șoricelului cel mofturos nu îi plac vocile lor, așa că mama o roagă pe pisică să-i culce puiul.

Vocea mieroasă a pisicii îl încântă și îl adoarme pe Chiț-Chit, dar cu ce preț? 

 


Cățelușul șchiop, Elena Farago

 

Copiii sunt încântați de muzicalitatea și simplitatea versurilor Elenei Farago, care transmit cu atâta gingășie și delicatețe emoțiile unei lumi populate de gâze, păsări, animale și plante. Poeziile binecunoscute creionează o lume plină de culoare și de căldură din care cei mici învață ce este blândețea, empatia și iubirea pentru necuvântătoare.

 

 


Dora Minodora și Luna Betiluna, AnaMaria Smigelschi

dora luna

 

Seria de cărți cu cele două păpuși surori îi poartă pe copii în diferite locuri și le prezintă o lume plină de animale, plante, insecte. Aceste povești educative îi învață pe copii să respecte natura și să se bucure de minunile ei.

Cărțile cu Dora și Minodora sunt printre cărțile care ne transpun înapoi în copilăria cu descoperiri fascinante.

 

 

Descoperă și 20 de cărți fără pereche pentru copii

Cum sprijină Kinderpedia implicarea familiei în educația copilului?

Tehnologia are rolul de a sprijini procesul de învățare.  Pe de o parte prin facilitarea accesului la educație de calitate, cu conținuturi bogate și relevante și interacțiuni prompte și variate între elevi și profesori, precum și prin înlesnirea comunicării dintre școală, grădiniță și familie.

Pe Kinderpedia, părinții află în timp real cum s-a desfășurat ziua celor mici la școală sau grădiniță: de la prezență, stare de spirit, participare, la cât au mâncat și cât au dormit, în cazul copiilor mai mici. Atunci când sunt la curent cu proiectele și progresul copiilor de la școală, părinții pot continua procesul educațional acasă și îi pot sprijini pe copii acolo unde au nevoie.

Kinderpedia creează mediul propice unui parteneriat între școală și familie și plasează colaborarea elev-profesor-părinte chiar în centrul actului de învățare.

  

Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK