Învățarea bazată pe întrebări
Unele săli de curs sunt cufundate într-o liniște ceremonială peste care se așterne, egal și monoton, monologul profesorului.
Altele vibrează de iureșul vocilor de copii, în timp ce se întrec să pună întrebări și să schimbe idei, într-un concert al curiozității, în care profesorul e un simplu dirijor. Unde se produce mai ușor învățarea, în discursul formal sau în furtuna întrebărilor?
Un coeficient de curiozitate ridicat este la fel de important precum clasicul IQ sau chiar inteligența emoțională – potrivit unui articol al Harvard Business Review – atunci când vine vorba de gestionarea unor situații complexe. El indică o mai mare flexibilitate și poate ajuta la dezvoltarea unei mai mari abilități de a face față complexității. Pe de o parte, indivizii cu un coeficient mai mare de curiozitate – CQ – se descurcă mai bine în fața ambiguității, datorită stilului lor de gândire nuanțat și subtil. Pe de altă parte, curiozitatea duce la un angajament mai puternic în procesul de învățare și la achiziții semnificative de cunoștințe, în timp. Astfel, curiozitatea e cel mai potrivit instrument pentru a genera soluții simple la probleme complexe.
„N-am niciun talent special. Sunt doar un curios pasionat.” Albert Einstein
Învățarea pe bază de întrebări înseamnă mai mult decât a întreba un elev ce vrea să afle despre un subiect. Este vorba despre declanșarea curiozității. Iar activarea curiozității unui elev este un obiectiv mai important și mai complex decât simpla transmitere de informații.
Deși presupune crearea de strategii didactice bine puse la punct, învățarea bazată pe întrebări poate fi mai ușoară pentru profesori pentru că transferă unele responsabilități copilului. Totodată, aceasta eliberează din atitudinea autoritară, uneori intimidantă, de la clasă, antrenându-i mai ușor pe elevi la ore. Profesorii care folosesc această tehnică, reușesc să treacă cu succes peste răspunsul ”nu știu”, o barieră cronică în ceea ce privește implicarea elevilor.
Abordată într-un mod inovator, învățarea bazată pe întrebări, generează un asemenea entuziasm în rândul elevilor, încât neuronii încep să se aprindă, curiozitatea este declanșată, iar ei abia așteaptă să devină experți în a răspunde la propriile întrebări.
Profesorii ascund strategiile pe care le folosesc pentru a încuraja aprofundarea unui subiect. Astfel elevii își dezvoltă propriile abilități ca experți în domeniul conținutului. Declanșarea unei dezbateri înseamnă să înveți mereu ceva nou, iar stârnirea curiozității poate fi o misiune incitantă. Este nevoie de un entuziasm molipsitor, iar învățarea a ceva nou generează propriul entuziasm, chiar dacă este vorba despre un subiect pe care îl abordăm de ani de zile, în cazul profesorilor.
Ca profesori, să ne gândim la materia pe care am ales să o predăm, la dragostea și pasiunea cu care am învățat și la setea de cunoaștere cu care am parcurs subiectului ales. Cât de grozav ar fi să putem transmite toate aceste sentimente noilor generații, să le insuflăm entuziasmul care a caracterizat acel început!
Învățarea bazată pe întrebări formează copii autonomi, le stimulează deprinderi de gândire analitică și logică și le dezvoltă abilitățile de rezolvare a problemelor
Această tehnică alternativă de învățare alimentează interesele, pasiunile și talentele elevilor. Dă putere vocii copiilor și le onorează alegerile, stimulându-le în același timp, motivația și implicarea.
Nu e nimic mai satisfăcător decât să fii promotorul unei forfote constructive și inspiraționale în sala de clasă, să plantezi curaj și perseverență și să antrenezi spiritul de creștere și dezvoltare a abilităților de cercetare formală și informală.
În toate aspectele vieții de după școală, indivizii sunt nevoiți, de cele mai multe ori, să lucreze în echipe, iar lucrul în grup necesită abilități fundamentale, cum ar fi ascultarea, cooperarea, negocierea și comunicarea. Învățarea bazată pe întrebări contribuie la dezvoltarea socio-emoțională, învățând copiii să lucreze împreună în mod eficient pentru a finaliza o sarcină. Le oferă posibilitatea de a face ca ceea ce învață să fie semnificativ și de a dezvolta strategii pe care le vor putea folosi pentru a rezolva probleme în viitor.
Cum aplicăm soluția alternativă de învățare la clasă prin întrebări
- Identifică o temă pe care să le-o prezinți elevilor, care să fie suficient de elocventă încât să le aducă informații noi, dar și suficient de versatilă încât să le ofere oportunitatea să facă propriile descoperiri și să includă propriile idei în soluție.
- Analizați împreună subiectul în timpul petrecut la clasă. Este esențial ca o parte din activitatea de research să se întâmple la clasă, astfel încât elevii să aibă acces la cercetătorul principal din sală – profesorul, care îi ghidează și le oferă modele de metode de cercetare verosimile.
- Încurajează elevii să-și prezinte ideile și descoperirile. Mulți pot înțelege conținutul, însă puțini pot să îl și comunice. Prezentarea ideilor extrase din ceea ce au reținut la clasă poate reprezenta un exercițiu valoros în sedimentarea și mai bună a informațiilor. De asemenea, le oferi șansa de a fi creativi și de a îmbrăca prezentările în forme inedite.
- La final, discută despre ce a funcționat în acest proces și ce nu. Reflecția este esențială. Ajută-i să se concentreze asupra modului în care au învățat, nu doar asupra rezultatului. Când le permiți elevilor să-și supravegheze propriul proces de învățare, le amplifici sentimentul de responsabilitate și motivație.
Profesorul este scânteia care aprinde flacăra propriului entuziasm, a propriei emoții și curiozități. Mai apoi, cu ajutorul întrebărilor, el dă mai departe dorința de cunoaștere printr-o abordare diferită, dar extrem de utilă și provocatoare.
”De cele mai multe ori întrebarea corectă este mult mai importantă decât răspunsul corect.” Platon
Tehnica întrebărilor poate fi utilizată la toate nivelurile de învăţământ. Cercetările arată că atunci când învățăm prin gândire se formează noi căi neuronale. Fluxul de sânge crește în anumite părți ale creierului și noi zone sunt activate.
În cadrul unui studiu efectuat pe șoferii de taxi din Londra, s-a constatat că aceștia au un hipocampus mult mai mare - partea creierului care joacă un rol esențial în învățare și memorie - decât șoferii de autobuz. De ce? Pentru că șoferii de taxi aveau în fiecare zi un traseu nou. Ei au fost forțați să se gândească, să își amintească trasee parcurse și să descopere rute noi. Pe de altă parte, șoferii de autobuz parcurg același traseu în fiecare zi, astfel că mintea lor a rămas înțepenită intr-un mod de lucru monoton și directiv.
Învățarea la școală este aproape la fel. Creierul nostru se dezvoltă atunci când suntem solicitați să gândim. Și ce modalitate este mai bună de a-i face pe copii să gândească decât să le punem întrebări bune? Fiecare materie predată la școală este plină de oportunități de a pune întrebări. Imaginează-ți o clasă care își prezintă ideile și descoperirile cu privire la un subiect. Multitudinea de variante, perspective și opinii le oferă copiilor ocazia de a studia tema în profunzime, le stârnește dorința de a cunoaște și mai mult. În ceea ce privește rezultatele elevilor, puterea întrebărilor își va pune amprenta pentru totdeauna în viețile lor. Cu cât unui elev i se oferă ocazia de a se simți stăpân pe un subiect, oricât de mic ar fi conceptul, cu atât mai mult își va dori acest sentiment, mai târziu, în viață.
Cum sprijină Kinderpedia învățarea activă și tranziția către o clasă modernă
Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea
De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.
Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate
Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor
Ce este, de fapt, un standard ARACIP
Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine
A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.
A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.
De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare
Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența
Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate
Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”
De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.
Un pas înainte, fără presiune
Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.
FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe
- Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
- De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
- minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
- minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
- Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
- În practică, statutul de titular este legat de:
- existența unui post/catedre în unitate
- o decizie de repartizare validată
- un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
- Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
- În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
- În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
- Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
- În funcție de cerință:
- unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
- altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
- Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:
- o problemă identificată
- o decizie asumată
- o acțiune concretă
- un rezultat vizibil
Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.
O platformă de management școlar ajută școala să:
- organizeze documentele
- urmărească procesele
- demonstreze aplicarea reală a procedurilor
- coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor
Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.
Ce subiect te interesează?

Kinderpedia
Soluția completă de comunicare și management pentru școli și grădinițe.
Simplifică activitatea profesorilor și îi aduce pe părinți mai aproape de progresul copiilor.
Îți recomandăm articolele
Descoperă idei, găsește-ți inspirația și alătură-te unei comunități dinamice de profesori și părinți care cred că învățarea este un proces care ne însoțește pe parcursul întregii vieți.





