Skip to main content
rolul întrebărilor

Învățarea bazată pe întrebări


Unele săli de curs sunt cufundate într-o liniște ceremonială peste care se așterne, egal și monoton, monologul profesorului.

Altele vibrează de iureșul vocilor de copii, în timp ce se întrec să pună întrebări și să schimbe idei, într-un concert al curiozității, în care profesorul e un simplu dirijor. Unde se produce mai ușor învățarea, în discursul formal sau în furtuna întrebărilor?

Un coeficient de curiozitate ridicat este la fel de important precum clasicul IQ sau chiar inteligența emoțională – potrivit unui articol al Harvard Business Review – atunci când vine vorba de gestionarea unor situații complexe.  El indică o mai mare flexibilitate și poate ajuta la dezvoltarea unei mai mari abilități de a face față complexității. Pe de o parte, indivizii cu un coeficient mai mare de curiozitate – CQ – se descurcă mai bine în fața ambiguității, datorită stilului lor de gândire nuanțat și subtil. Pe de altă parte, curiozitatea duce la un angajament mai puternic în procesul de învățare și la achiziții semnificative de cunoștințe, în timp.  Astfel, curiozitatea e cel mai potrivit instrument pentru a genera soluții simple la probleme complexe.


„N-am niciun talent special. Sunt doar un curios pasionat.” Albert Einstein


Învățarea pe bază de întrebări înseamnă mai mult decât a întreba un elev ce vrea să afle despre un subiect. Este vorba despre declanșarea curiozității. Iar activarea curiozității unui elev este un obiectiv mai important și mai complex decât simpla transmitere de informații.

Deși presupune crearea de strategii didactice bine puse la punct, învățarea bazată pe întrebări poate fi mai ușoară pentru profesori pentru că transferă unele responsabilități copilului. Totodată, aceasta eliberează din atitudinea autoritară, uneori intimidantă, de la clasă, antrenându-i mai ușor pe elevi la ore. Profesorii care folosesc această tehnică, reușesc să treacă cu succes peste răspunsul ”nu știu”, o barieră cronică în ceea ce privește implicarea elevilor.

Abordată într-un mod inovator,  învățarea bazată pe întrebări, generează un asemenea entuziasm în rândul elevilor, încât neuronii încep să se aprindă, curiozitatea este declanșată, iar ei abia așteaptă să devină experți în a răspunde la propriile întrebări.

Profesorii ascund strategiile pe care le folosesc pentru a încuraja aprofundarea unui subiect. Astfel elevii își dezvoltă propriile abilități ca experți în domeniul conținutului. Declanșarea unei dezbateri înseamnă să înveți mereu ceva nou, iar stârnirea curiozității poate fi o misiune incitantă. Este nevoie de un entuziasm molipsitor, iar învățarea a ceva nou generează propriul entuziasm, chiar dacă este vorba despre un subiect pe care îl abordăm de ani de zile, în cazul profesorilor.

Ca profesori, să ne gândim la materia pe care am ales să o predăm, la dragostea și pasiunea cu care am învățat și la setea de cunoaștere cu care am parcurs subiectului ales. Cât de grozav ar fi să putem transmite toate aceste sentimente noilor generații, să le insuflăm entuziasmul care a caracterizat acel început!

Învățarea bazată pe întrebări formează copii autonomi, le stimulează deprinderi de gândire analitică și logică și le dezvoltă abilitățile de rezolvare a problemelor

Această tehnică alternativă de învățare alimentează interesele, pasiunile și talentele elevilor. Dă putere vocii copiilor și le onorează alegerile, stimulându-le în același timp, motivația și implicarea.

Nu e nimic mai satisfăcător decât să fii promotorul unei forfote constructive și inspiraționale în sala de clasă, să plantezi curaj și perseverență și să antrenezi spiritul de creștere și dezvoltare a abilităților de cercetare formală și informală.

În toate aspectele vieții de după școală, indivizii sunt nevoiți, de cele mai multe ori, să lucreze în echipe, iar lucrul în grup necesită abilități fundamentale, cum ar fi ascultarea, cooperarea, negocierea și comunicarea. Învățarea bazată pe întrebări contribuie la dezvoltarea socio-emoțională, învățând copiii să lucreze împreună în mod eficient pentru a finaliza o sarcină. Le oferă posibilitatea de a face ca ceea ce învață să fie semnificativ și de a dezvolta strategii pe care le vor putea folosi pentru a rezolva probleme în viitor.

Cum aplicăm soluția alternativă de învățare la clasă prin întrebări

  1. Identifică o temă pe care să le-o prezinți elevilor, care să fie suficient de elocventă încât să le aducă informații noi, dar și suficient de versatilă încât să le ofere oportunitatea să facă propriile descoperiri și să includă propriile idei în soluție.
  2. Analizați împreună subiectul în timpul petrecut la clasă. Este esențial ca o parte din activitatea de research să se întâmple la clasă, astfel încât elevii să aibă acces la cercetătorul principal din sală – profesorul, care îi ghidează și le oferă modele de metode de cercetare verosimile.
  3. Încurajează elevii să-și prezinte ideile și descoperirile. Mulți pot înțelege conținutul, însă puțini pot să îl și comunice. Prezentarea ideilor extrase din ceea ce au reținut la clasă poate reprezenta un exercițiu valoros în sedimentarea și mai bună a informațiilor. De asemenea, le oferi șansa de a fi creativi și de a îmbrăca prezentările în forme inedite.
  4. La final, discută despre ce a funcționat în acest proces și ce nu. Reflecția este esențială. Ajută-i să se concentreze asupra modului în care au învățat, nu doar asupra rezultatului. Când le permiți elevilor să-și supravegheze propriul proces de învățare, le amplifici sentimentul de responsabilitate și motivație.

 

Profesorul este scânteia care aprinde flacăra propriului entuziasm, a propriei emoții și curiozități.  Mai apoi, cu ajutorul întrebărilor, el dă mai departe dorința de cunoaștere printr-o abordare diferită, dar extrem de utilă și provocatoare.


”De cele mai multe ori întrebarea corectă este mult mai importantă decât răspunsul corect.” Platon


Tehnica întrebărilor poate fi utilizată la toate nivelurile de învăţământ. Cercetările arată că atunci când învățăm prin gândire se formează noi căi neuronale. Fluxul de sânge crește în anumite părți ale creierului și noi zone sunt activate.

În cadrul unui studiu efectuat pe șoferii de taxi din Londra, s-a constatat că aceștia au un hipocampus mult mai mare - partea creierului care joacă un rol esențial în învățare și memorie - decât șoferii de autobuz. De ce? Pentru că șoferii de taxi aveau în fiecare zi un traseu nou. Ei au fost forțați să se gândească, să își amintească trasee parcurse și să descopere rute noi. Pe de altă parte, șoferii de autobuz parcurg același traseu în fiecare zi, astfel că mintea lor a rămas înțepenită intr-un mod de lucru monoton și directiv.

Învățarea la școală este aproape la fel. Creierul nostru se dezvoltă atunci când suntem solicitați să gândim. Și ce modalitate este mai bună de a-i face pe copii să gândească decât să le punem întrebări bune? Fiecare materie predată la școală este plină de oportunități de a pune întrebări. Imaginează-ți o clasă care își prezintă ideile și descoperirile cu privire la un subiect. Multitudinea de variante, perspective și opinii le oferă copiilor ocazia de a studia tema în profunzime, le stârnește dorința de a cunoaște și mai mult. În ceea ce privește rezultatele elevilor, puterea întrebărilor își va pune amprenta pentru totdeauna în viețile lor. Cu cât unui elev i se oferă ocazia de a se simți stăpân pe un subiect, oricât de mic ar fi conceptul, cu atât mai mult își va dori acest sentiment, mai târziu, în viață.

Cum sprijină Kinderpedia învățarea activă și tranziția către o clasă modernă

Kinderpedia sprijină învățarea activă, facilitând profesorilor oportunitatea de a le face cunoscute elevilor resurse interactive și atractive care să îi stimuleze să joace un rol activ în propriul proces de învățare. De asemenea, îi menține pe părinți conectați și implicați în educația elevilor. Permite școlilor să colecteze și să analizeze date la diferite niveluri, cu scopul de a îmbunătăți învățarea, precum și practica didactică în general.

Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK