Cum te ajută o mentalitate flexibilă să înveți mai ușor și să fii mai fericit

Fericirea este pentru multă lume încă o enigmă. Cum ajungem la o stare de fericire, cum o păstrăm și ce legătură există între mentalitate și abilitatea de a fi fericit?

Studiile realizate pe mai mulți elevi de gimnaziu și liceu au relevat că există o legătură directă între mentalitate - metalitate flexibilă sau mentalitate rigidă și abilitatea de a rămâne implicat într-o sarcină dificilă și, în extensie, abilitatea de a atinge și a păstra fericirea.

Fericirea înseamnă o curiozitate infinită, o învățare permanentă, o jonglerie cu situațiile noi și dificile. De multe ori, ceea ce facem ca să ne motivăm copiii le diminuează dorința de învățare. Ce le trebuie și copiilor și adulților este să rămână permanent dornici de învățare. Există două tipuri de mentalități – mentalitatea rigidă, cea care spune că inteligența este inflexibilă și mentalitate flexibilă, care spune că inteligența se dezvoltă permanent. Copiii și adulții au tipuri diferite de mentalități în ceea ce privește talentele și abilitățile lor. În mentalitatea rigidă, copiii cred că talentele, abilitățile și capacitățile lor sunt limitate și nu pot fi îmbunătățite. Această mentalitate sabotează motivația copiilor de a învăța și pe a adulților de a-și asuma responsabilități. Copiii cu mentalitate flexibilă consideră, în schimb, că abilitățile lor pot fi îmbunătățite permanent, prin exercițiu, dedicare și ajutor de tip mentorat. Ei cred că toți putem deveni mai deștepți, atâta timp cât lucrăm la a ne depăși. Acești oameni rămân implicați în procesul de învățare pe termen lung. În situațiile stresante, unii oameni rămân implicați în învățare, implicit în evoluție și fericire, alții nu.

Situații în care tipul de mentalitate flexibilă dă rezultate pozitive

În Statele Unite ale Americii au fost realizate studii pe un eșantion reprezentativ format din câteva sute de elevi de clasa a VII-a, într-o perioadă în care erau supuși mai multor schimbări școlare, de la notare la dificultatea materiei și modalitățile de evaluare. Deși la începutul clasei a VII-a aveau rezultate comparabile, pe parcursul a doi ani s-a observat că cei care aveau o mentalitate flexibilă au obținut rezultate mult mai bune, în timp ce, în cazul copiilor cu mentalitate rigidă, s-a observat o stagnare și apoi o scădere a performanțelor școlare. Un alt studiu realizat pe elevii care se pregăteau pentru examenul la Facultatea de medicină și erau supuși unei curricule extrem de încărcate și unor examene dure, a relevat că cei cu o mentalitate flexibilă erau concentrați mai mulți pe învățare decât pe notare și rămâneau angajați în proces, chiar dacă acesta solicita mult efort sau nu obțineau rezultatele dorite imediat. Cei cu mentalitate rigidă, chiar dacă aveau cunoștințele și inteligența necesară, nu au reușit să rămână implicați în procesul de învățare până la capăt, iar rezultatele finale nu au fost cele mai bune.  Un studiu care a monitorizat creierul elevilor în timp ce lucrau la un proiect și comiteau greșeli, a arătat că cei cu mentalitate flexibilă realizau greșelile, le procesau și le corectau pe parcurs. Ei rămâneau în continuare curioși și dornici să finalizeze proiectul. Pe de altă parte, elevii cu mentalitate rigidă nu puteau procesa greșelile, ci încercau să le evite pe cât posibil.

Cum se formează o mentalitate flexibilă?

Cercetările realizate pe copii de diferite vârste arată că primul factor decisiv în formarea tipului de mentalitate flexibilă sau rigidă este lauda.

În cazul celor cărora le sunt lăudate abilitățile – Ești foarte deștept!, mentalitatea care se formează este una rigidă. Pentru a contribui la construirea unui tip de mentalitate flexibilă este nevoie ca focusul să fie pe proces, pe strategii și pe efort – Ai muncit din greu! Accentul pus pe abilități îi face pe copii fericiți pe termen scurt, dar în momentul în care apar dificultăți, efectul dispare și creierul formează o gândire de tip rigid. Când sarcina devine dificilă, copiii se demotivează și nu mai au eficiență în rezolvarea problemei. Când accentul se pune pe proces, copiii sunt învățați să persevereze și să se concentreze pe rezolvarea problemelor. În cazul copiilor de 0-3 ani, laudele mamelor care se concentrează pe proces au dus la dezvoltarea unei mentalități de învingător, concentrată pe creștere și evoluție. Aceste rezultate sunt vizibile abia în termen de 5 ani, dar procesul începe foarte devreme.

Poate fi mentalitatea schimbată?

Pentru a descoperi dacă există vreo limită de vârstă în schimbarea tipului de mentalitate - mentalitate flexibilă sau rigidă - s-a creat un grup de studiu format din elevi de clasa a VII-a care aveau rezultate slabe la matematică. Copiii au fost împărțiți în două. O parte din ei a primit un training intensiv de șase sesiuni de abilități de învățare, iar ceilalți au avut parte, în plus, de sesiuni bazate pe mentalitate flexibilă, în care copiii învățau că inteligența se poate dezvolta și creierul se comportă ca un mușchi pe care trebuie să îl lucrezi. Acești elevi au aflat despre conexiunile noi care se formează la nivelul creierului atunci când învață ceva nou și când depun efort suplimentar. Într-un tip de mentalitate rigidă, elevii consideră că dificultățile care apar în procesul de învățare sunt datorate incapacității lor sau lipsei de cunoștințe. Într-o mentalitate flexibilă, însă, ei știu că provocările apărute le dezvoltă inteligența. În urma experimentului, cei care au primit trainingul bazat pe mentalitate flexibilă au obținut rezultate din ce în ce mai bune, în timp ce restul au continuat să aibă rezultate în scădere.

O mentalitate flexibilă nu este benefică doar în procesul de învățare

Rezultatele se pot vedea și în relațiile personale, în diferite medii. O cercetare realizată pe agresiunea din licee la vârsta adolescenței a arătat că mentalitatea poate fi schimbată în orice moment, chiar și în cazuri de violență sau comportamente deviante. Mai mulți elevi de clasa a IX- a au fost împărțiți în trei grupuri. Două dintre grupuri au participat, timp de trei săptămâni, la workshopuri de rezolvare a conflictelor și dezvoltare a abilităților sociale. Celui de-al treilea grup li s-au predat, în plus, noțiuni de mentalitate flexibilă despre anatomia și neuro-plasticitatea creierului, despre motivație și despre schimbarea personalității. Copiii au învățat că oamenii acționează pe baza fricilor și a problemelor pe care le au și că schimbarea este posibilă oricând. De asemenea, ei au pus în practică ceea ce au învățat, individual și în grup. După o lună, la măsurarea rezultatelor, copiii au fost expuși unor jocuri de echipă care au dovedit schimbarea mentalității, în conformitate cu ceea ce învățaseră. Cei care aplicaseră tehnicile de mentalitate flexibilă au dovedit spirit de echipă, empatie și grijă față de ceilalți. La trei luni de la terminarea experimentului, elevii antrenați în mentalitate flexibilă deveniseră mult mai puțin agresivi, aveau mai puține absențe și avertismente.  Era clar că trainingul îi făcuse mai fericiți, iar rezultatele școlare erau și ele mai bune, deși nu acesta fusese scopul experimentului.

S-a dovedit că mentalitatea flexibilă are rezultate și în conflictele de grup

Inițiatorii proiectului de mentalitate flexibilă au testat conceptul într-una din cele mai cunoscute și dificile zone din lume, în Orientul Mijlociu, în conflictul dintre Palestina și Israel. Cercetătorii au măsurat mentalitățile celor intervievați cu privire la partea adversă. Cei cu o mentalitate rigidă considerau că un grup nu își poate schimba principalele caracteristici și că nu există compromis în conflictul politic, iar cei cu o mentalitate flexibilă credeau că schimbarea este posibilă. Aceștia din urmă aveau o atitudine mult mai deschisă și erau dispuși să accepte compromisuri. Ambele grupuri au primit informații despre tiparul violenței în grupuri și schimbările care se pot face la nivel de mentalitate. Li s-au dat exemple de grupuri care s-au schimbat, fie prin acțiunea liderilor, fie prin schimbarea circumstanțelor. Odată expuși la aceste informații, la cei din grupul cu mentalitate rigidă s-a observat o schimbare de atitudine față de adversari, deși în exemplele date nu fuseseră menționați, discuția și exemplele fiind la modul general, cu referire la grupuri de oameni. S-a ajuns chiar la disponibilitatea grupurilor de a se întâlni și a purta negocieri.

Așadar, tipul de mentalitate flexibilă poate fi dezvoltat, iar intervenția se poate face în orice moment. Beneficiul final este starea de bine individuală și colectivă.  Principalele idei despre mentalitate flexibilă și legătura acesteia cu progresul în învățare și fericirea au fost extrase din discursul lui Carol Dweck, cercetător în domeniul motivației și profesor de psihologie la Stanford University din Statele Unite și au fost expuse în cadrul prezentării disponibile aici.

Cum te ajută tehnologia să cultivi o mentalitate orientată către creștere și să oferi un model sănătos elevilor și copiilor tăi