Feedbackul: instrument esențial în modelarea traiectoriei educaționale

În context educațional, feedbackul, este definit ca fiind o informație furnizată unui cursant pentru a reduce decalajul dintre performanța curentă și un obiectiv dorit (Sadler, 1989)

Cuprins:

Literatura de specialitate clasifică în mod constant feedbackul ca fiind una dintre cele mai puternice intervenții pe care profesorii o pot integra în sala de clasă. Feedbackul este un construct complex, care integrează trei componente distincte, pe care le numim feed up, feed back și feed forward. Pentru a implementa pe deplin un sistem de feedback, profesorii trebuie să le folosească pe toate trei. Iată în acest articol informațiile esențiale pe care trebuie să le cunoști despre feedback și cum poate acesta să modeleze traiectoria educațională și învățarea activă.

Scopul feedbackului în învățare: feed up, feedback și feed forward.

Un feedback eficient este conceput pentru a determina nivelul de înțelegere și de dezvoltare a abilităților unui cursant și pentru a planifica următorii pași în vederea atingerii intențiilor sau obiectivelor de învățare. Așa cum am menționat anterior, feedbackul are trei componente distincte pe care le clasificăm după cum urmează:

1. Feed Up

Prima componentă a unui sistem eficient de feedback implică stabilirea unui scop clar. Atunci când elevii înțeleg finalitatea activității, este mai probabil ca aceștia să se concentreze asupra sarcinilor de învățare pe care le au de îndeplinit. Stabilirea unui scop este, de asemenea, crucială pentru un sistem de feedback, deoarece atunci când profesorii au un scop general clar, își pot alinia diferitele evaluări. Profesorul poate planifica lecturile, proiectele de colaborare și evaluările pentru a se asigura că elevii se concentrează pe conținutul care îi conduce către obiectivul setat.

2. Feedback

Cel mai bun feedback este acela care le oferă elevilor informații despre progresul lor, dar și despre acele aspecte pe care trebuie să le îmbunătățească. În vederea atingerii obiectivului setat, profesorul trebuie să ofere sprijin și să traseze acțiuni pe care elevul să le întreprindă pentru a se apropia mai mult de standardul așteptat. În mod ideal, profesorii oferă feedback treptat, la finalul fiecărei etape parcurse, pentru ca la final, sarcina de lucru amplă să aibă rezultatul dezirabil. Feedbackul pe care elevii îl primesc este alcătuit din sugestii și îndrumări în vederea îmbunătățirii performanței. Este esențial ca profesorul să celebreze, împreună cu elevii, momentele mici de succes, dar, totodată să fie sincer cu privire la toți pașii pe care îi mai au de urmat în vederea atingerii obiectivului final.

3. Feed Forward

Într-un sistem eficient de feedback, profesorii folosesc datele de evaluare pentru a planifica instruirea viitoare; de aici și termenul de feed forward. Pe măsură ce profesorii analizează munca elevilor, fie că este vorba de o sarcină de verificare a înțelegerii sau de o evaluare formativă, aceștia folosesc ceea ce află pentru a-și modifica predarea ulterioară. Profesorii trebuie să dea dovadă de flexibilitate, înțelegere și deschidere și trebuie să privească procesul de feedback ca fiind unul cu două sensuri. Odată ce evaluarea are loc, nu doar că aflăm care este nivelul elevilor și le oferim direcții de acțiune spre îmbunătățire, dar și în calitate de profesori descoperim aspecte pe care le-am putea face diferit data viitoare, în cadrul momentelor de instruire. Putem vorbi fie de o intervenție la nivelul întregii clase, fie despre o instruire suplimentară pentru elevii care au o mai mare nevoie de a acoperi un decalaj.

Feedback-ul este un element cheie al procesului de învățare și evaluare continuă. Oferirea unui feedback frecvent, continuu și relevant, reprezintă un mijloc semnificativ de îmbunătățire a rezultatelor în materie de învățare.

Un feedback eficient îl ajută pe cursant să reflecteze asupra procesului educațional și a strategiilor sale de învățare, astfel încât să poată face ajustări pentru a progresa ulterior.

În 2011, John Hattie a contribuit la o publicație realizată de Sutton, Hornsey & Douglas despre Feedback: The communication of praise, criticism, and advice, cu un articol despre "Feedback în școli".

Acest scurt text este cu siguranță o lectură-resursă pentru toți cei care încearcă să afle mai multe despre modelul de feedback care stă la baza lucrării „Învățare vizibilă”. John Hattie oferă câteva clarificări și explicații interesante la articolele sale anterioare despre feedback în școli:

Erorile trebuie să fie binevenite. Expunerea la erori într-un mediu sigur poate duce la o performanță mai mare. Elevii se tem de greșeli pentru că nu reușesc să înțeleagă adevărata lor valoare, un eșec nu ar trebui privit drept un lucru ireparabil, ci un prim pas pentru ca data viitoare să fie mai bine.
Feedbackul ar trebui oferit în mod diferențiat și însoțit de un set de explicații pentru ca, în funcție de caz, elevul sau grupul de lucru, să înțeleagă și să integreze corespunzător cele auzite.
Feedbackul poate să aibă următoarele direcții: profesor-elev, profesor-grup de elevi, elev/elevi-profesor, elevi-elev. Este nevoie de intervenții care vizează încurajarea unui feedback corect din partea colegilor. De cele mai multe ori, aceste situații pot ajuta comunitatea școlară să privească obiectiv o anumită situație, să argumenteze și să gândească critic.
Așa cum am menționat și mai sus, momentul de feedback oferă și cadrelor didactice oportunități de a își îmbunătăți ulterior predarea, de a o realiza mai eficient și mai potrivit în funcție de nevoile grupului de elevi.

Feedback în învățare - linii directoare

Iată aici trei linii directoare pentru utilizarea feedbackului în vederea îmbunătățirii învățării active:

Concentrează-ți atenția asupra procesului și asupra modului în care a fost realizată o sarcină, și nu asupra celui care a efectuat-o;
Oferă feedback elaborat, detaliat, specific, clar, imparțial și obiectiv;
Atunci când elevul greșește, profită de experiență și ajută-l să învețe din erori.
Promovează orientarea către obiectivele de învățare, dar și spre strategiile pe care elevii le pot urma în vederea atingerii acestora; Pe scurt, nu le spune elevilor doar unde trebuie să ajungă, ci și cum pot ajunge acolo.

Feedback: util pentru profesori sau elevi?

Elevii folosesc feedbackul intern și extern pentru a evalua punctele forte și deficitele din performanțele lor, astfel încât caracteristicile sau comportamentele de înaltă calitate să poată fi întărite, iar cele care nu sunt optime să poată fi modificate.

Concepțiile dominante despre feedback subliniază faptul că feedbackul este un instrument în beneficiul elevului. Sadler (1989) și Nicol și MacFarlane-Dick (2006) subliniază faptul că feedbackul, ca sistem, informează, de asemenea, educatorul cu privire la aspectele legate de eficacitatea predării sale.

Feedbackul evaluativ pozitiv și negativ

Feedbackul evalautiv pozitiv încearcă să mențină comportamentul în direcția în care se află deja.
Feedbackul evaluativ negativ servește unei funcții corective care ajută la diminuarea sau eliminarea comportamentelor nepotrivite.

„Feedbackul este o modalitate puternică de a influența rezultatele elevilor.” - Hattie & Timperley.

Feedbackul presupune încurajări, remarci legate de direcțiile pe cere le putem urma în vederea atingerii obiectivelor, flexibilitate și deschidere. Atunci când profesorii oferă feedback, trebuie să se asigure că elevii sunt gata să îl primească și să îl integreze corespunzător, trebuie să le fie alături și să îi sprijine în proces. Feedback-ul este un instrument esențial pentru procesul didactic care ne ajută la modelarea și îmbunătățirea traiectoriei educaționale, fiind o metodă utilă de încurajare a învățării active.

Cum sprijină Kinderpedia procesul educativ al copilului?

Tehnologia are rolul de a sprijini procesul de învățare. Pe de o parte prin facilitarea accesului oriunde și oricând prin folosirea unor instrumente digitale precum tableta, smartphone, computer și altele, precum și prin înlesnirea comunicării dintre profesori și părinți. Kinderpedia susține profesorii în oferirea unui feedback rapid și eficient la temele încărcate de către elevi pe platformă. Astfel, sporește comunicarea profesor-elev-părine și ajută copilul să fie implicat constant în propriul proces de învățare.

Prin Kinderpedia, părinții află în timp real cum s-a desfășurat ziua celor mici la școală sau grădiniță: de la prezență, stare de spirit, participare, la cât au mâncat și cât au dormit, în cazul copiilor mai mici. Atunci când sunt la curent cu proiectele și progresul copiilor de la școală, părinții pot continua procesul educațional acasă și îi pot sprijini pe copii acolo unde au nevoie.
Tehnologia creează mediul propice unui parteneriat între școală și familie și plasează colaborarea elev-profesor-părinte chiar în centrul actului de învățare.

Află mai mult

Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?

ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?

Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?

normele întregi

De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
- minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
- minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.

Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?

În practică, statutul de titular este legat de:

existența unui post/catedre în unitate
o decizie de repartizare validată
un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată

Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.

Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?

Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.

Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?

Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.

Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?

Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:

În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.

Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.

Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?

Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
În funcție de cerință:
- unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
- altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.

Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?

Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.

Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?

Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.

Sediile extinse intră în evaluare?

Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.

Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

o problemă identificată
o decizie asumată
o acțiune concretă
un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?

Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.

Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?

Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.

Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?

Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.

Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

organizeze documentele
urmărească procesele
demonstreze aplicarea reală a procedurilor
coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Ce subiect te interesează?

Kinderpedia

Soluția completă de comunicare și management pentru școli și grădinițe.

Simplifică activitatea profesorilor și îi aduce pe părinți mai aproape de progresul copiilor.

Îți recomandăm articolele

ARACIP fără panică: autorizare, acreditare și evaluare periodică explicate clar pentru școli și grădinițe

Citește articolul

Descoperă idei, găsește-ți inspirația și alătură-te unei comunități dinamice de profesori și părinți care cred că învățarea este un proces care ne însoțește pe parcursul întregii vieți.