Skip to main content
beneficiile învățării active

Beneficii ale învățării active care transformă orice parcurs educațional


Învățarea activă este legată de dezvoltarea abilităților de colaborare, formarea inteligenței emoționale și antrenarea gândirii creative și critice a copiilor. Beneficiile învățării active sunt legate de dezvoltarea abilităților de colaborare, formarea inteligenței emoționale și antrenarea gândirii creative și critice.

Învățarea activă poate reprezenta un punct de start pentru proiectarea didactică întrucât constă în rezolvarea problemelor, explorarea situațiilor din viața reală și implicare concretă a elevilor în procesul educativ. Este complementară învățării pasive, deoarece stimulează elevul să conecteze informațiile anterioare, împreună cu cele achiziționate recent și îl determină să găsească soluții alternative pentru anumite situații și contexte. 

Beneficii ale învățării active de care să ții cont 

În cercetările lor privind abordările educaționale centrate pe învățarea activă, Grunert O'Brien, Millis și Cohen au constatat că elevii învață mai mult atunci când:
  • Discută cu mentorul și colegii asupra unui subiect
  • Sunt stimulați spre construirea propriilor convingeri și ghidați spre compararea acestora cu observațiile rezultate în urma activităților practice
  • Colaborarea și comunicare sunt elemente cheie integrate în procesul educațional
  • Vizionarea și cititul sunt însoțite de conversații de aprofundare și când aplică cele învățate
  • Este vizibilă relevanța noilor achiziții și reușesc să le conecteze cu experiențele de învățare anterioare acestui moment
  • Profesorul nu livrează doar conținut teoretic, ci sprijină elevul spre autoînvățare. 
Astfel, beneficiile care decurg din învățărea activă merg spre dezvoltarea unor competențe sustenabile, care vor folosi copiilor pe termen lung, pe durata întregului parcurs educațional și dincolor de acesta.

1. Dezvoltă abilități de colaborare

Colaborarea este un pilon esențial al abordării învățării active. Lucrând împreună în echipe, elevii își dezvoltă abilitățile de socializare și comunicare și înțeleg necesitatea formării de grupuri de lucru în viața de zi cu zi, dar și provocările care însoțesc aceste experiențe.

Atunci când elevii învață să colaboreze și să lucreze mai strâns în echipă, le este mai ușor să finalizeze sarcinile și proiectele care le sunt atribuite. De asemenea, lucrul în echipă le permite să dobândească mai multe cunoștințe prin faptul că își pun la comun ideile. 

2. Încurajează asumarea de riscuri

Învățarea activă crează un mediu  care îi poziționează pe elevi în situația de a își asuma individual sau la nivel de grup luarea unor decizii. Încrederea în forțele proprii se consolidează pe măsură ce elevul se simte confortabil în a-și împărtăși gândurile și în a-și argumenta opiniile. Învățarea activă demonstrează elevilor că riscul nu este întotdeauna un lucru rău: acesta reușind să aducă uneori recompense surprinzătoare. 

3. Crește angajamentul

Elevii care învață în mod activ demonstrează o implicare mai mare în procesul educativ și o dorință mai accentuată de a dobândi noi deprinderi. Adesea, în învățarea activă, este utilizat conceptul de flipped classroom, unde elevii se informează despre un anumit subiect și își conturează un set de întrebări și curiozități, înainte de prelegerea profesorului. Astfel, angajamentul și motivația elevilor cresc și este creat un cadru propice unui proces educativ activ. 

4. Stimulează gândirea critică

Într-o lume în care știrile false au devenit parte din discursul nostru zilnic, capacitatea de a identifica o sursă legitimă sau de a detecta un argument eronat devine tot mai importantă. Învățarea activă mută accentul - de la a digera pasiv și, eventual, fără a pune la îndoială informațiile,  la a fi atent cu privire la sursele și perspectivele cu care intri în contact. În învățarea activă,  elevii reușesc să construiască argumente mai puternice, să conteste prezumțiile și să recunoască sursele credibile și valide de informare.

5. Stimulează gândirea creativă

Creativitatea este una dintre abilitățile cheie necesare pentru locul de muncă al viitorului și una dintre cele mai greu de format prin metode tradiționale. Învățarea activă îi ajută pe elevi să privească creativitatea nu ca pe o valoare înnăscută, ci ca pe un instrument pe care îl formăm și pe care îl dezvoltăm pe parcursul întregii vieți. Prin intermediul învățării active, elevii vor înțelege că trebuie să depună efort pentru a-și perfecționa abilitățile de gândire creativă. 

6. Rezolvarea de probleme

Stimulând competența de rezolvare a problemelor, elevii învață să privească provocările dintr-o perspectivă nouă, mult mai flexibilă. Atunci când copiii abordează problemele pe cont propriu sau în grup, ei devin ancorați în propriile sarcini. Etapele rezolvării de probleme pot fi constituite prin metode de învățare activă, acestea fiind: identificarea problemei, găsirea cauzelor, definirea soluțiilor și a soluțiilor alternative, punerea lor în aplicare și evaluarea procesului.

7. Dezvoltarea inteligenței emoționale

Introducerea metodelor de învățare activă în aplicațiile cu elevii aduce cu sine beneficii în cele 3 componente ale inteligenței emoționale: înțelegerea emoțiilor, exprimarea și autoreglarea emoțională. Învățarea activă permite conturarea unui mediu educațional propice exprimării opiniilor, dar emoțiilor și sentimentelor elevilor.

Învățarea activă influențează  în mod pozitiv experiența de învățare a unui elev. Este esențial ca acesta să ia inițiativa de a fi pe deplin implicat în sala de clasă și să fie conștient de parcursul lui în învățare. Atunci când este practicată învățarea activă, elevul reușește să își contureze  deprinderi de colaborare, de reflecție și de rezolvare de probleme, înțelege importanța angajării active în învățare și devine mai motivat în dezvoltarea propriilor competențe cheie

Cum funcționează creierul nostru când aplică metode de învățare activă?

Pentru a înțelege beneficiile învățării active este util să știm că atunci când creierul nostru decide ce să rețină, își pune două întrebări fundamentale:

  1. Pot să înțeleg această informație? 
  2. Trebuie să o știu pe viitor? 

Atunci când ne întrebăm “Pot să înțeleg?”, creierul nostru așează întotdeauna informațiile noi pe fundația cunoștințelor existente. Dacă fundația lipsește, creierul nu știe ce să facă cu ea și, în consecință, o elimină. Cu alte cuvinte, creierul nostru trebuie să creeze conexiuni neuronale fundamentale pentru ca informațiile noi să se atașeze, motiv pentru care învățarea activă implică mai mult efort mental, dar este și esențială pentru învățare.

Atunci când ne întrebăm dacă “trebuie să știm această informație?”, creierul nostru face distincție între materialul pe care îl consideră demn de reținut și cel pe care îl poate uita. Dacă este puțin probabil ca informația nouă să fie folosită din nou, creierul este destul de inteligent ca să o elimine.

Dacă al nostru creier consideră că informația este necesară din nou în viitor, de exemplu, dacă informația ne-ar putea aduce mai mulți bani, creierul o va stoca în memoria pe termen lung. Pentru a rămâne acolo și pentru a putea fi adusă ușor în memoria pe termen scurt, trebuie doar să o folosim sau să ne gândim periodic la ea. 

Așadar, învățarea activă, după cum sugerează și numele, este o strategie care presupune asumarea din partea elevilor a unui rol dinamic, participare și reflectare asupra propriei învățări. Recunoașterea implicațiilor și a beneficiilor învățării active ne ajută să identificăm scopul și obiectivele pe care activitățile noastre educative le au. 

Cum sprijină Kinderpedia învățarea activă și tranziția către o clasă modernă

Kinderpedia sprijină învățarea activă, facilitând profesorilor oportunitatea de a le face cunoscute elevilor resurse interactive și atractive care să îi stimuleze să joace un rol activ în propriul proces de învățare. De asemenea, îi menține pe părinți conectați și implicați în educația elevilor. Permite școlilor să colecteze și să analizeze date la diferite niveluri, cu scopul de a îmbunătăți învățarea, precum și practica didactică în general.

 

Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK