Skip to main content
metode de învățare activă de folosit la ore

7 metode de învățare activă de aplicat în sala de clasă


Aplicarea învățării active în sala de clasă este esențială pentru reușita procesului didactic deoarece stimulează dezvoltarea inteligenței emoționale a copiilor, dar și a gândirii critice și creative.

Literatura de specialitate menționează faptul că este important să îi implicăm activ pe elevi în procesul de învățare, să antrenăm gândirea critică și colaborarea prin metode și instrumente moderne. Astfel, promovând învățarea prin joc, dezbaterea dar și acordând elevului șansa să fie în rolul unui profesor; noile achiziții sunt consolidate mai rapid și mai eficient.

În acest articol, ne uităm la două principii și metode de învățare activă consacrate, precum și la recomandări concrete de a le aplica la ore.

Ce metode de învățare activă poți aplica în sala de clasă?

Dan Levy: Pilonii unui proces didactic bazat pe învățare activă

Dan Levy, profesor al Harvard Kennedy School, afirmă faptul că pe lângă conținutul teoretic pe care îl pregătim în calitate de profesor, este esențial să proiectăm activități practice și antrenante, întrucât, ele reprezintă  piloni esențiali în crearea unui proces didactic inovator. Tot el subliniază importanța comunicării cu elevii, abordării unei atitudini deschise și flexibile și ascultarea activă a sugestiilor venite de la aceștia spre profesor. 

Dan Levy vorbește despre 3 mari principii inovatoare în procesul de predare-învățare:
1. Învățare centrată pe elev
2. Începe cu finalitățile în minte
3. Planifică o învățare activă

Metoda profesorului Carl Wieman

Laureat al Premiului Nobel în fizică și un susținător de frunte al învățării active, profesroul Wieman a făcut un experiment împărțit în 4 etape. 

Etapa 1: 

Înainte de curs, elevii au citit despre fundamentele unei lecții pentru a-și face o idee despre termenii folosiți și fenomenele de bază. În timpul cursului, profesorul Wieman a făcut o scurtă introducere și apoi a oferit câteva  întrebări de rezolvat. Elevii au folosit dispozitive numite "clickers", cu ajutorul cărora au răspuns la întrebări cu opțiuni multiple. 

Etapa 2: 

Wieman a prezentat o problemă și le-a cerut tuturor elevilor să selecteze unul dintre cele trei răspunsuri posibile folosind "clicker"-ul lor. Acest lucru are două beneficii. În primul rând, profesorul își face o idee despre câți înțeleg deja subiectul, iar în al doilea rând, elevii sunt acum concentrați asupra întrebării. Vor să știe dacă au răspuns corect. Este important ca întrebarea profesorului să fie provocatoare și interesantă. Toate acestea durează mai puțin de 5 minute.

Etapa 3: 

Fără să le spună elevilor ce au votat și urmând metoda de predare în pereche (metodă ce implică întrebări, discuții între colegi, voturi și discuții de grup),  elevii discută apoi întrebarea și răspunsurile lor cu unul sau doi colegi, ideal cu cineva care e în dezacord cu propria lor opinie.

În timpul discuției, elevii trebuie să găsească o explicație pentru răspunsul lor și de ce ceilalți ar putea greși. Între timp, profesorul circulă prin clasă, ascultând pentru a evalua gândirea elevilor și pentru a răspunde la întrebări scurte.

După acest moment de dezbatere, urmează un al doilea vot cu "clicker"-ul. Abia în acest punct se afișează rezultatele pe ecran. De obicei, al doilea vot este mult mai bun decât primul, deoarece elevii învață mult din discuțiile lor. O întrebare ideală va avea aproximativ 1 treime din răspunsuri corecte la primul vot și un procent de 85% de răspunsuri corecte la al doilea vot. Această etapă durează aproximativ 7 minute.

Etapa 4: 

Acum, profesorul conduce o discuție ulterioară cu toată clasa pentru a oferi feedback și pentru a explora diferitele raționamente. Care este răspunsul corect? Și, mai important, care este răspunsul greșit și de ce? 

Doar la sfârșitul acestei dezbateri, profesorul va explica soluția corectă și va răspunde la întrebări suplimentare, evaluând înțelegerea studenților din întrebările pe care le pun. La final decide dacă este momentul să treacă la următoarea temă, toate acestea durând aproximativ 10 minute.

7 sugestii pentru aplicarea învățării active la clasă 

 1. Implică toate simțurile

Cercetările demonstrează faptul că atunci când sunt implicate mai multe simțuri (olfactiv, vizual, kinestezic etc.) informația este mult mai bine integrată de către elev.  Învățarea activă prin descoperire, folosind materiale concrete, permite elevului să își amintească ulterior nu doar ceea ce a auzit de la profesorul său, ci și ceea ce a atins, văzut, experimentat.

2. Antrenează gândirea critică

Învățarea activă promovează gândirea critică a elevilor și are drept obiectiv stimularea acesteia prin momente de reflecție în timpul activităților. Indiferent dacă vorbim despre numere, geografie, artă sau literatură, copilul are nevoie să deslușească misterele acestor domenii prin intermediul unui proces ghidat. Dacă informația este descoperită și nu primită, ca rezultat al unei prelegeri, motivația elevului și dorința de a se implica în proces vor crește. Acordarea unui timp de gândire în care copilul să găsească, să contureze sau să exprime un răspuns privind o situație dată reprezintă un prim pas spre conturarea unui proces didactic bazat pe învățare activă.

3. Încurajează colaborarea

O metodă de învățare activă eficientă presupune lucrul împreună cu ceilalți. Dacă momentul de studiu este însoțit și de o activitate colaborativă, elevii nu doar că vor fi implicați real în procesul de învățare, dar își vor forma și abilități de comunicare, empatiei și își vor antrena încrederea în ,,împreună”. În conformitate cu disciplina studiată, fiecare grup de lucru poate primi o situație pe care să o rezolve, argumenteze, completeze. Rolul profesorului în astfel de momente este de a ghida, de a sprijini și de a se asigura că scopul activității este îndeplinit.

4. Folosește tehnici și  instrumente de lucru din manangement 

 În cadrul activităților de grup mai sus detaliate, puteți integra metode precum brainstorming (stimulează creativitatea și comunicarea, elevii fiind puși în situația de a conveni asupra celor mai utile idei), pălăriile de Bono (o metodă prin intermediul căreia elevul descoperă cum să ajungă la cea mai bună soluție a unei probleme, mutându-se în mai multe perspective), turul galeriei (stimulează gândirea critică și subliniază importanța argumentării unei opinii, dar conduce și spre formarea şi consolidarea deprinderii de ascultare activă).

5. Transformă-i pe copii în profesori

Oferă-le copiilor oportunitatea de a experimenta rolul de profesor și lansează-le provocarea de a pregăti prezentări pentru restul clasei, pe un anumit subiect. Această sugestie este utilă promovării învățării active elevul fiind direct implicat în procesul de descoperire de noi informații, înțelegând importanța feedbackului atât din partea profesorului, cât și din partea celorlalți colegi, exersând competențele de vorbit în public și devenind autodidact. 

6. Promovează învățarea prin joc

Jocul de rol este o metodă foarte bună de a dezvolta competențe de rezolvare de probleme, de a susține procesul de autocunoaștere și de a facilita cooperarea în grup. În Cambridge Dictionary, jocul de rol este prezentat ca fiind un instrument prin intermediul căruia elevul să poată să exerseze empatia, creativitatea și găsirea de soluții pentru situații cu un caracter real. Învățarea activă are loc prin intermediul acestei sugestii de activitate, întrucât elevul reușește să pună în aplicare și să coreleze conceptele teoretice cu momente din viața reală. 

7. Încurajează dezbaterea 

Dezbaterea reprezintă un demers structurat care stimulează gândirea critică, puterea de argumentare a unei perspective și creativitatea manifestată prin găsirea unor idei inovatoare; de asemenea, prin intermediul acestei sugestii de activitate de învățare activă, elevul înțelege faptul că în multe momente din viața reală putem să avem opinii chiar contradictorii cu cei din jur. Dezbaterile oferă elevilor contextul necesar pentru a își forma sau exersa competența de a vorbi în public, abilitate importantă pentru parcursul educațional și nu numai.

Lista sugestiilor de activități prin intermediul cărora să putem implementa învățarea activă poate fi completată. Primul pas spre aducerea în lumină a unui proces centrat pe elev ar trebui să fie marcat de o discuție care să sublinieze beneficiile reale ale învățării active asupra copilului. Unora dintre elevi le-ar putea fi dificil să participe la o activitate de învățare activă complexă, prin urmare, este recomandat ca trecerea de la o activitate bazată doar pe prelegeri la o activitate în care elevul este implicat, să se facă treptat. 

Cum sprijină Kinderpedia învățarea activă și tranziția către o clasă modernă

Kinderpedia sprijină învățarea activă, facilitând profesorilor oportunitatea de a le face cunoscute elevilor resurse interactive și atractive care să îi stimuleze să joace un rol activ în propriul proces de învățare. De asemenea, îi menține pe părinți conectați și implicați în educația elevilor. Permite școlilor să colecteze și să analizeze date la diferite niveluri, cu scopul de a îmbunătăți învățarea, precum și practica didactică în general.

Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK