Skip to main content
învățarea prin joc

Învățarea prin joc - de ce ajută în activitatea de la clasă sau online


 
Jocul este activitatea firească și naturală a copiilor însă este și unul dintre instrumentele lor preferate de învățare. Învățarea prin joc facilitează ca informația să fie absorbită mai ușor, iar atenția  să rămână captată timp îndelungat.
Copiii s-ar putea juca cât este ziua de lungă însă au nevoie de îndrumarea dacălilor pentru ca jocurile să fie utile, cu sens și să se îndrepte în direcția potrivită înțelegerii și integrării informațiilor și cunoștințelor noi.

Pentru a înțelege mai bine și pentru a aplica cu succes știința jocului la clasă, în activitățile de zi cu zi - indiferent de scenariul de învățare, partenerii noștri de la Playouth au conceput Tabăra online de animație: jocuri pentru toate scenariile, a cărei primă ediție a avut loc în weekendul 26-28 martie. Participanții au parcurs un traseu de 10 ateliere, în care au  făcut cunoștință cu originile și tipurile animației, fișa de joc, jocurile de improvizație, jocurile online, jocurile muzicale, storytelling-ul și jocurile cu marioneta. Cei 6 traineri și 15 participanți au discutat deschis despre rolul profesorului, cum se poate integra jocul în învățare și, nu în ultimul rând, cum să parcurgă profesorii un traseu permanent de dezvoltare și învățare, pentru a putea să le fie alături elevilor, cât mai prezenți și mai deschiși.

Andrei Dobre a vorbit despre animația socio-educativă și rolul ei în procesul de învățare, plecând de la funcțiile jocului în procesul de învățare.

Funcție de socializare

Animația apare ca un mijloc de integrare și de adaptare, favorizează comunicarea, orientează energiile spre sarcini colective.

Funcție ludică și recreativă

Animația reprezintă o foarte importantă modalitate de  organizare a timpului liber.

Funcție educativă și de culturalizare

Animația apare ca o alternativă la actualul mod de realizare a educației ce vine să completeze formarea școlară, eventualele carențe, reprezentând totodată un instrument de transmitere a culturii.

Funcție inovatoare

Animația oferă posibilitatea descoperirii unor noi stiluri și moduri de viață, având o funcție inovatoare prin alternativa pe care o oferă.

Funcție de reglare socială

Animația permite corectarea într-o maniera lejeră a anumitor carențe, fiind ca și tip de intervenție un fel de asistent cultural care completează lipsurile formării și educării, readaptând inadapatabilitățile și integrându-i pe cei neintegrați și marginalizați, reducând într-o anumită măsură așa-zisele “deficiențe sau handicapuri culturale”.

„Școlile ar trebui să fie locuri în care copiii sunt cetățeni activi aici și acum. O pedagogie a jocului este posibilă doar atunci când atât copiii, cât și profesorii fac parte dintr-o cultură școlară care încurajează încrederea și siguranța.” - Ben Mardell, Jen Ryan, Mara Krechevsky, Megina Baker, Savhannah Schulz, Yvonne Liu Constant

invatarea joc

Învățarea prin joc. Tipuri de jocuri

Printre cele mai cunoscute tipuri de jocuri sunt jocurile de cooperare, de cunoaștere , de socializare , de relaxare, de încredere, de strategie, boardgames, jocurile tip conflicte sau dileme, jocuri de echipă, de afirmare, de autocunoaștere. Atunci când realizăm un joc trebuie să avem în vedere pregătirea jocului, care presupune alegerea locației, resursele necesare, vârsta pentru care creăm jocul și crearea fișei de joc. În timpul jocului trebuie să fim atenți la regulile jocului, să aplanăm conflictele care pot apărea, să fim atenți la factorii de mediu, să respectăm condițiile de siguranță, să improvizăm și să ne adaptăm, să menținem interesul participanților și să ne adaptăm. După joc trebuie să fim atenți la feedback și evaluare , să facem debriefingul și să ne ocupăm de recompensarea participanților.

Ana-Maria Rusu, profesor de Educaţie Muzicală la Şcoala Gimnazială „Anghel Saligny” și Colegiul Național „Unirea” din Focşani a ținut un atelier de jocuri muzicale și i-a învățat pe cei prezenți cum se pot integra muzica și jocul în activitățile de la clasă, într-un mod distractiv, dar eficient.  Pentru dedicarea sa și metodele creative de predare, Ana-Maria Rusu a fost nominalizată în 2018 în proiectul educațional MERITO. Mai multe despre jocurile muzicale și cum pot fi ele integrate în învățare puteți afla pe site-ul edumuzicala.ro. 

Despre pedagogia jocului vorbesc și autorii cărții  „A Pedagogy of Play - Supporting playful learning in classrooms and schools” care poate fi descărcată gratuit aici. Autorii evidențiază relația dintre joc și învățare și împărtășesc cercetări care pot fundamenta importanța ludicului în învățare. Tot aici ne răspundem la întrebarea Cum arată și cum se simte învățarea ludică? , autorii punând la dispoziție optsprezece instrumente și resurse pentru a sprijini învățarea prin joc în sălile de clasă și școli. O astfel de învățare ludică îi poate ajuta pe cei mici să învețe concepte și abilități fundamentale, precum și să-și dezvolte abilitățile socio-emoționale, de colaborare, de rezolvare de probleme și de depășire de obstacole.

Învățarea prin joc digital

Este o abordare de învățare centrată pe elev, în care jocurile duc la atingerea rezultatelor adaptate ale învățării, dezvoltând elevilor capacitatea de a învăța, înțelege, reține și împărtăși noi cunoștințe. Jocurile educaționale digitale reprezintă o modalitate plăcută pentru elevi de a achiziționa informații sau a dezvolta abilități și aptitudini. Jocurile sunt interesante, provocatoare, generează competiție și dezvoltă astfel capacitatea de colaborare și abilitățile de negociere. Învățarea prin joc presupune oferirea de feedback și chiar recompensă imediată.

Jocurile serioase

Sunt jocuri video sau aplicații de tip simulare, care au scop educative, în care jucătorii își formează cunoștințe și își exersează abilități prin depășirea obstacolelor în timpul jocului. Aceste jocuri sunt centrate pe performanță, validate prin abilitățile formate. Abilitățile dezvoltate prin jocurile serioase sunt, printer altele, rezolvarea de probleme, abilități de comunicare, colaborare și luare a deciziilor.

Gamificarea

Reprezintă utilizarea unor elemente specifice jocurilor în gestionarea activităților de învățare, atât în mediul fizic, cât și în online. Elevii respectă o regulă pe care profesorul o stabilește. Oricând un copil respectă regula, toată clasa primește un punct. Atunci când regula este încălcată, profesorul primește un punct. Exemple de gamificare în clasă: acordarea de puncte pentru îndeplinirea obiectivelor educaționale, acordarea de puncte pentru respectarea regulilor, crearea competiției în cadul clasei, folosirea de nivele și alte metode de urmărire a progresului, oferirea de insigne de învățare în loc de puncte sau note. Obiectivele de învățare pot fi stabilite de către profesor sau elevii sunt lăsați să își stabilească propriile obiective, apoi să urmărească propriul progres.

În învățarea prin joc online se urmărește dobândirea de conținuturi,  recreere, stimularea creației sau chiar recapitularea cunoștințelor.

Jocurile de recreere au rolul de a crea pauze între activități, care să îi ajute pe copii să se destindă și să poată fi atenți o perioadă mai lungă de timp. Profesorii pot provoca copiii să rostească un cuvânt sau să cânte o melodie, fără a-și mișca buzele. Un alt joc extrem de amuzant pentru copii în online este Cine aduce primul – copiii sunt provocați să aducă cât mai repede un obiect. Acest joc se poate extinde și la a alege un obiect și a face o ghicitoare despre el, apoi cine ghicește și îl aduce primul, câștigă. Mimează o melodie este un alt joc foarte antrenant, care îi prinde pe copii.

Jocurile de creație stimulează gândirea și creativitatea copiilor. Acestea pot fi jocuri muzicale online – creație de melodii, jocuri cu instrumente muzicale, etc. Jocurile muzicale de rol stimulează creativitatea, dezvoltă simțul ritmic și sunt și foarte distractive.

Jocurile de rol - Interpretarea rolurilor este o metoda activă de învatat, bazată pe explorarea experienței participanților, dându-le un scenariu, unde fiecare persoana din grup are un anumit rol în piesa. Punctul cel mai important este să se discute și să se învețe mai multe din experiența celorlalți.

Jocurile energizante pot fi folosite pentru a determina sau crea o atmosferă, pentru a trezi eleviiînainte de o activitate sau în timpul acesteia sau pentru a introduce un subiect mai delicat.

Pentru a putea aplica cât mai bine învățarea prin joc în activitatea de zi cu zi, la clasă sau online, este nevoie ca profesorii să își stabilească obiectivele de învățare, valorile personale și să le coreleze cu nevoile și personalitatea fiecărui copil.

Mai multe articole despre evenimentele organizate de Playouth puteți citi în articolele Cum valorificăm experiența ultimului an în procesul de învățare și  Armonia profesor-profesor 

Cum sprijină Kinderpedia învățarea activă și tranziția către o clasă modernă

Kinderpedia sprijină învățarea activă, facilitând profesorilor oportunitatea de a le face cunoscute elevilor resurse interactive și atractive care să îi stimuleze să joace un rol activ în propriul proces de învățare. De asemenea, îi menține pe părinți conectați și implicați în educația elevilor. Permite școlilor să colecteze și să analizeze date la diferite niveluri, cu scopul de a îmbunătăți învățarea, precum și practica didactică în general.



Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK