Rolul greșelilor în educație: etape cruciale pentru dezvoltarea copiilor

Nimeni nu vrea să facă greșeli. Ne temem și devenim anxioși atunci când facem o greșeală. În percepția copiilor, micile erori par mult mai mari și fără cale de rezolvare. Contrar așteptărilor, cercetătorii demonstrează faptul că a face greșeli reprezintă o sursă importantă de dezvoltare, mai ales dacă această greșeală este gestionată eficient.

Toți greșim, fie că suntem adulți sau copii, însă ar fi bine să înțelegem și să îi ajutăm și pe cei mici să înțeleagă că erorile sunt umane și că e firesc să le comitem. Explorarea lor, examinarea, analiza și identificarea căilor de gestionare sunt pașii care contribuie la consolidarea propriului proces de învățare. 

Cultura greșelii - provenită din strămoși

O greșeală ar fi putut însemna rănire sau moarte pentru strămoșii noștri îndepărtați care trăiau în sălbăticie, încercând să își asigure hrana prin vânat și siguranța în fața prădătorilor. Creierul strămoșilor noștri a trebuit să îi ajute să învețe din greșeli, pentru ca rasa umană să poată supraviețui. O funcție importantă a creierului este aceea de a încerca să prezică viitorul, adică modul în care ne putem schimba acțiunile în viitor, pentru a evita să facem aceleași greșeli. Prin urmare, înțelegerea modului în care creierul detectează și face față greșelilor este importantă pentru a înțelege cum funcționează creierul și cum învățăm.

De ce facem greșeli în procesul de învățare? Cauze interne și externe.

În procesul educațional, apariția erorilor poate avea la bază o plajă diversă de factori, precum cei de natură internă: neînțelerea sarcinilor, anxietate, oboseală, nivel al stării de bine scăzut, starea de sănătate sau motivația. Pot apărea și o serie de cauze externe precum: condițiile tehnice, complexitatea sarcinii, feedback necorespunzător, condiții organizaționale, atmosfera din mediu, diferite condiții culturale. Astfel, apariția diferitelor greșeli poate avea la bază numeroase cauze ce țin de individ (interne), dar și externe, cauze regăsite în mediul înconjurător sau în alte etape din procesul educațional.

Din perspectiva cadrului didactic, există două  direcții prin care poți analiza erorile:

O primă perspectivă este, așadar, disponibilitatea de a vedea greșelile nu ca pe ceva ce trebuie evitat, ci ca pe ceva ce trebuie acceptat și din care putem învăța lucruri noi. Acest lucru are implicații atât pentru profesori, cât și pentru elevi. Adesea ne concentrăm activitatea la clasă pe crearea condițiilor care privesc doar succesul elevilor.

O predare eficientă înseamnă și oferirea de oportunități pentru ca elevii să facă greșeli și să învețe prin intermediul lor. Elevii trebuie să fie ajutați să întâmpine noi provocări și să privească greșelile nu ca pe niște reflecții asupra capacității lor, ci ca pe niște etape vitale în procesul de învățare.

O a doua perspectivă privește abilitatea cadrelor didactice de a analiza motivele diferitelor erori care apar în activitățile elevilor. Greșelile în educație sunt adesea indicatori ai neînțelegerilor anumitor concepte, sarcini sau ai unor competențe insuficient dezvoltate. Abilitățile de investigare și diagnosticare sunt cruciale pentru o predare eficientă și sunt condiții-cheie pentru a încuraja învățarea din greșeli.

Rolul greșelilor în învățarea unei limbi străine

Deși a face greșeli atunci când încerci să stăpânești o limbă ar putea părea contra-intuitiv, lăsându-i pe cursanți să comunice liber și să negocieze sensul este cheia succesului. Un cursant care comunică mult, făcând câteva greșeli, are mai multe șanse să dezvolte încredere în sine pentru a face față situațiilor din viața reală decât un cursant care comunică foarte puțin pentru că se teme să facă greșeli. În predarea comunicativă a limbilor străine, de exemplu, profesorul are sarcina atât de a încuraja cursantul să se exprime, cât și de a oferi un feedback corectiv într-un mod care să nu obstrucționeze comunicarea (de exemplu, Brandl 2008).

De-a lungul timpului, cercetătorii s-au împărțit în două grupe: cei care susțin învățarea din erori și cei care consideră că o astfel de abordare nu aduce beneficii în procesul de învățare.

Ar putea părea intuitiv faptul că, dacă nu se doresc erori la o importantă probă de evaluare, atunci ar trebui să se evite erorile în toate etapele de învățare. Un astfel de punct de vedere, care este în concordanță cu o serie dintre cele mai vechi și mai bine stabilite teorii ale învățării și memoriei (Bandura 1986, Barnes & Underwood 1959, Skinner 1953), sugerează că erorile ar trebui evitate cu orice preț.

În concordanță cu aceste puncte de vedere, Ausubel (1968) a avertizat asupra pericolelor pe care le reprezintă erorile în procesul de învățare și a sugerat că faptul de a permite oamenilor să facă erori îi încurajează să practice abordări incorecte și ineficiente care vor cauza probleme, deoarece sunt greu de înlocuit ulterior cu abordări corecte. Ausubel (și alții) se temea că, în cazul învățării exploratorii active, aceste porniri greșite și erori ar fi învățate și ar face ca învățarea soluțiilor și procedurilor corecte să fie mai dificilă, dacă nu imposibilă.

Feedbackul corectiv - instrument cheie

Cu toate acestea, studiile din ultimii ani demonstrează faptul că teama de erori deviază în mod obișnuit învățarea de la strategiile generative foarte productive, iar o strategie de evitare a erorilor nu este cea mai bună idee, deoarece generarea de erori - atât timp cât se oferă feedback corectiv - este de fapt benefică pentru învățare.

Cercetătorii din domeniu confirmă faptil că feedback-ul corectiv este crucial în procesul de învățare (Anderson et al. 1971). Tindem să le spunem copiilor doar că au avut dreptate sau nu, dacă au rezolvat bine sau nu o anumită sarcină, însă aceștia nu obțin niciun beneficiu dacă feedback-ul pe care îl primesc nu oferă ghidaj și susținere în corectarea greșelilor.

Oamenii trebuie să înțeleagă și să acorde atenție feedback-ului chiar și atunci când răspunsul este corect. Copiii au nevoie să înțeleagă că răspunsul lor este corect, dar și motivul pentru care este așa. Ei sunt capabili să integreze aceste informații și să-și îmbunătățească performanța școlară (Anderson et al. 1971).

Feedbackul oferă o oportunitate de a explora și de a analiza în profunzime principiile care stau la baza problemelor, a răspunsurilor și a raționamentelor care au condus la răspunsuri - fie ele corecte sau greșite. 

Siegler (1995) a realizat un studiu deosebit de interesant care ilustrează importanța concentrării atenției elevilor asupra raționamentului care stă la baza primirii feedback-ului. El a avut trei condiții: (a) o condiție de doar feedback; (b) o condiție de explicare a raționamentului, în care copiii au fost întrebați: "De ce crezi asta?"; și, cel mai eficient, (c) o condiție de explicare a raționamentului corect, în care elevii, după ce au primit feedback-ul corectiv, au fost întrebați: "Cum crezi că am știut asta?". După cum a remarcat Siegler (2002, p. 40), "Faptul că copiii trebuie să explice raționamentul corect al unei alte persoane are avantajul abordării învățării prin descoperire. Se aseamănă cu abordările orientate spre explorare prin faptul că îi cere copilului să genereze o analiză relativ profundă a unui fenomen fără să i se spună cum să facă acest lucru.”

Așa cum am menționat și la începutul articolului, învățarea din eșecuri depinde, de asemenea, de abilitățile de investigare, analiză și înțelegere a erorilor. Analiza motivelor care stau la baza diferitelor greșeli în educație este un pas esențial pentru învățare. 

 „Fiecare eroare, fiecare defect, fiecare eșec, oricât de mic, este un câștig marginal deghizat.”- Syed

Un exemplu ar putea fi învățarea unei limbi străine. Un elev care comunică mult, chiar dacă face câteva greșeli, are mai multe șanse să dezvolte încredere în sine pentru a face față situațiilor din viața reală, comparativ cu un elev care comunică foarte puțin pentru că se teme să facă greșeli. În predarea limbilor străine, de exemplu, profesorul are sarcina atât de a încuraja cursantul să se exprime, cât și de a oferi un feedback corectiv într-un mod care să nu obstrucționeze comunicarea (Brandl, 2008). Trebuie să încurajăm exprimarea liberă, să îmbrățișăm greșelile și să învățăm să oferim feedback corectiv.

Lăsându-i pe elevi să comunice liber în ceea ce privește diferitele erori apărute la sarcinile individuale sau de grup ale clasei, să negocieze și să analizeze constructiv situațiile, este cheia succesului.

„Mâine voi greși mai bine.”- motto-ul pe care Ana Bordan îl folosește la clasă alături de elevii ei,
amintit în cadrul evenimentului Grădinița 2.0

Zece moduri de a ajuta copiii și adolescenții să învețe din greșeli

1. Recunoașteți că nu vă așteptați ca ei să fie perfecți.
2. Lăsați-i să știe că dragostea este necondiționată, indiferent de greșelile lor.
3. Nu-i salvați pe copii de greșelile lor. Concentrați-vă asupra soluției.
4. Dați exemple de propriile greșeli, consecințele și modul în care ați învățat din ele.
5. Încurajați-i pe copii să își asume responsabilitatea pentru greșelile lor și să nu dea vina pe alții.
6. Evitați să subliniați greșelile din trecut ale copilului dumneavoastră. În schimb, concentrați-vă pe cea de față.
7. Lăudați-i pe copii pentru capacitatea lor de a-și recunoaște greșelile.
8. Recunoașteți eforturile și curajul lor de a depăși eșecurile.
9. Oferiți îndrumare cu privire la modul de a-și cere scuze atunci când greșelile lor i-au rănit pe alții.
10. Ajutați-i pe copii să privească partea bună a lucrurilor greșite!

Exemple de fraze pentru construirea unei culturi a greșelilor în educație

- "Mă bucur foarte mult că ai făcut această greșeală. Mă va ajuta să te ajut.”

- „Răspunsurile greșite sunt foarte utile, deoarece învățăm din greșelile pe care le facem.”

- (După ce elevii indică o greșeală a profesorului) „Oooh, tocmai ați prins cu toții cea mai bună greșeală pe care am făcut-o vreodată! Este grozav!”

- După ce scanați sala pentru a verifica ce răspunsuri au ales elevii, spuneți cu entuziasm, „Avem o mulțime de dezacorduri cu privire la aceasta!”

- „Pentru cele patru opțiuni la această întrebare, nu vreau să încep prin a întreba care dintre ele credeți că este corectă, deoarece vreau să mă concentrez pe explicațiile pe care le avem.”

- „Văd că mai mulți elevi au ales opțiunea de răspuns X și că alți câțiva au ales opțiunea de răspuns Y. Cum îmi pot apăra răspunsul, indiferent dacă am ales X sau Y?”

- „Fiți gata să vă apărați răspunsul.”

- „Îmi place faptul că este o întrebare dificilă și că văd atât de multe mâini curajoase în în aer. Vă mulțumesc că v-ați asumat un risc.”

- „Oamenii au dezbătut această întrebare timp de secole. Cine știe chiar dacă există o răspuns corect. Ceea ce este important este că te lupți cu argumente pentru opinia ta.”

- „Aceasta este o întrebare dificilă. Dacă te lupți cu ea, este un semn bun. Acum, cine va fi îndrăzneț și ne va da startul?”

„Încearca din nou. Greșește din nou. Greșește mai bine.” Samuel Beckett’s Mantra

Rolul greșelilor în educație este mai mult decât evident acum. Erorile sunt inevitabile și umane, cu atât mai mult când se produc în rândul elevilor care întâlnesc pentru prima dată anumite concepte, probleme sau situații provocatoare. Stă în mâinile noastre puterea de a gestiona aceste erori, de-ai ajuta să înțeleagă că este firesc să greșim, fie că suntem copii sau adulți și că putem învăța foarte multe lucruri noi. Erorile fac parte din propriul nostru proces de formare și dezvoltare.

Cum sprijină Kinderpedia învățarea activă și tranziția către o clasă modernă

Descoperă Kinderpedia