Skip to main content
recunoștința

Cum îi învățăm pe copii recunoștința, valoare-cheie în dezvoltarea lor emoțională


Recunoștința este mult mai profundă decât a spune "Te rog" și "Mulțumesc". În funcție de cum alegem să o privim, recunoștința este o mentalitate, un fel de a relaționa cu tot ce ne înconjoară, o emoție sau o stare de a fi în lume. Pentru a învăța ce este recunoștința și a o manifesta, copiii au nevoie de modele și exemple de urmat. Vorbim în acest articol despre ce putem face noi, ca adulți, să îi învățăm despre recunoștință, și să le transmitem beneficiile ei exprimându-ne aprecierea și mulțumirea pentru lucrurile din viața noastră.

Puterea recunoștinței și cum îi învățăm pe copii să o manifeste

Pentru că tot copiem multe sărbători din SUA, să ne amintim că americanii au o zi dedicată recunoștinței. Celebrată în statele nord-americane în octombrie sau noiembrie încă din Evul Mediu, în această zi comunitățile se reuneau ca să aducă mulțumire pentru bogățiile recoltei și față de anul care a trecut (ținând cont de calendar agrar).

Odată cu urbanizarea, mecanizarea agriculturii și dezvoltarea societății de consum, tradiția s-a păstrat, însă la un nivel mult mai restrâns. Accent cade acum pe mese bogate în familie și pe startul sezonului de cumpărături pentru sărbătorile de iarnă.

La noi, la români, manifestarea recunoștinței pentru culturile bogate s-a suprapus întotdeauna și cu o sărbătoare religioasă. Astfel, accentul a căzut mereu pe sprijinul oferit de divinitate sau de o ființă superioară. Ba mai mult, adesea recunoștința a fost văzută ca o manifestare quid pro quo, în ideea de a face bine pentru a fi răsplătit (prin mila Divinității) tot cu bine (în viața de aici sau de apoi). Rareori accentul s-a pus pe propria stare de bine ca o formă de împlinire intrinsecă. Or tocmai în această cheie e privită cultivarea recunoștinței azi.

Dincolo de „Banii nu aduc fericirea, dar o întrețin”

În lipsa roadelor cultivate prin propriile eforturi, și la un nivel superficial, recunoștința se poate îndrepta, spre posesia lucrurilor materiale. Însă ritmul haotic al vieții cotidiene, cu efectele negative asupra psihicului și a relațiilor interumane, a determinat societatea să se aplece mai nou asupra altor aspecte precum sănătatea personală sau sănătatea relațiilor pe care le cultivăm.

Studiile recente au constatat că recunoștința este în strânsă legătură cu starea de fericire a copiilor. Acest lucru înseamnă că insuflarea recunoștinței de la o vârstă fragedă îi va ajuta să crească mai fericiți.

Efectele manifestării recunoștinței sunt la copii, similare cu ce se întâmplă în cazul adulților. Ei tind să fie mai optimiști, să aibă relații sănătoase cu cei din jur sau să ofere mai mult sprijin social și altora. De asemenea, copiii recunoscători se declară mai mulțumiți de școlile unde învață, familiile sau comunitățile în care trăiesc, prietenii pe care-i au, și, în cele din urmă, de ei înșiși.

Astfel, la un nivel profund, manifestarea recunoștinței merge dincolo de a-i învăța pe copii să spună un simplu sau mecanic „mulțumesc”. E despre a-i învăța să reflecteze asupra a ceea ce au (nu doar material), să formeze și să păstreze conexiuni constructive cu cei din jur, indiferent de natura relației. Și, nu în ultimul rând, de a înțelege ce înseamnă conviețuirea sănătoasă cu sine și într-o comunitate.

Tocmai de aceea, procesul e mai complicat decât pare.

Când să începi?

Se mai pune desigur problema când ar trebui să începi să dezvolți sentimentul recunoștinței? Și mai ales când încep copiii să devină conștienți de astfel de subtilități?

Nimeni nu se naște cu acest sentiment, el trebuie cultivat. În primii ani de viață, atenția copiilor e centrată pe propria persoană. Abia începând de pe la 4 ani, ei încep să devină conștienți de propriile emoții, dar și de sentimentele celor din jur. Acum ar trebui început și insistat asupra detaliilor care îi fac să crească recunoscători.

Tot așa cum specialiștii recomandă dezvoltarea competențelor esențiale treptat, în concordanță cu ritmul copiilor, și recunoștința „se predă” în pași mici, și mai ales zi de zi.

15 activități-cheie pe care să le faci cu copilul tău pentru a cultiva recunoștința

1. Spune "Te rog!" și "Mulțumesc!". De fiecare dată

Benefic ar fi să le explicăm copiilor că manierele noastre arată că nu credem că ni se cuvine totul și că, de fapt, apreciem tot ceea ce ni se oferă. Puterea exemplului este esențială în aceste circumstanțe deoarece copilul în această perioadă imită ce fac adulții din jurul lui.

2. Ajutați împreună pe cineva mai puțin norocos

Recunoștința înseamnă să ajutăm persoanele aflate într-o situație dificilă, iar acestea pot fi vecinul de pe stradă, bunica sau cineva pe care îl cunoașteți. Puteți face acest lucru împreună sau îl poți încuraja pe micuțul tău să ajute el singur acea persoană.

3. Faceți activități de voluntariat

Orice activitate de voluntariat întărește atât empatia cât și recunoștința. Ajutați la un adăpost pentru persoanele fără o locuință, la o cantină pentru săraci sau la o organizație non-profit. De asemenea, simplu ajutor acordat colegului tău la temele pentru acasă, fără a primi ceva în schimb, constituie o faptă valoroasă de voluntariat.

4. Trimite felicitări sau scrisori de mulțumire

Exprimă-ți recunoștința pentru cei care au adus un plus de valoare în viața ta și trimite-le un mesaj scris, fie el pe o hârtie colorată, fie printr-un sms sau email.

5. Căutați momente de admirație în ziua voastră

Dacă apusul de soare este deosebit de frumos, comentați acest lucru. Dacă sunetul râsului unei alte persoane vă încălzește inima, spuneți-i acest lucru. Încurajează-i pe cei mici să caute momentele lor inspirate de admirație și să le împărtășească cu tine.

6. Împărtășiți-vă recunoștința la culcare

Luați-vă cinci minute la sfârșitul zilei pentru a  întreba copilul pentru ce este recunoscător pentru acea zi. Căutați motive pentru care ați fost mulțumiți sau bucuroși în acea zi.

7. Împărtășește-ți recunoștința la masă

Luați-vă un moment la cină pentru a împărtăși ceea ce vă face să fiți recunoscători. Mergeți în jurul mesei, acordând fiecărui membru al familiei șansa de a-și exprima recunoștința. Complimentați bucătarul și mâncarea de la acea masă.

8. Faceți complimente celorlalți

Încurajează copiii să facă același lucru. Împărtășiți lucrurile pe care le apreciați la o altă persoană, fie că vorbim, de un accesoriu nou, de aspectul fizic sau de valorile pe care acea persoană le deține.

9. Țineți un jurnal de recunoștință

Acesta poate fi în orice formă care funcționează cel mai bine pentru vârsta, nivelul de îndemânare și dorința copilului dumneavoastră. Unii copii vor dori să petreacă timp scriindu-și gândurile. Alții pot fi mai apți să își exprime recunoștința prin desen sau pictură. Încurajează orice formă de exprimare!

recunostinta gratefulness

10. Scrieți o scrisoare

Încurajează copilul să scrie o scrisoare către cineva care l-a impresionat. Dacă se simte confortabil, faceți o vizită la acea persoană pentru a citi scrisoarea cu voce tare. Dacă nu, trimiteți-o prin poștă sau email.

11. Creați un jurnal de recunoștință de familie

Lasă jurnalul undeva unde toată lumea îl poate accesa și provoacă familia să scrie în el ori de câte ori se simte recunoscătoare. Lăsați mesaje drăguțe și haioase celorlalți membrii ai familiei.

12. Oferiți cuiva un cadou

Ajută-ți copilul să câștige banii și să cumpere un cadou pentru o persoană dragă sau faceți un cadou handmade împreună. Cu siguranță, nivelul entuziasmului și al stării lui de bine va crește considerabil.

13. Căutați întotdeauna partea pozitivă

Găsiți partea pozitivă  în situațiile mai puțin plăcute și vorbiți cu ceilalți despre acest lucru. Optimismul este în strânsă legătură cu recunoștința și acumularea de energie pozitivă și motivație.

14. Creați un borcan al recunoștinței

Încurajează copiii să adauge într-un recipient special destinat gândurilor de recunoștință,  ori de câte ori se simt recunoscători pentru ceva sau pentru cineva. Poate face acest lucru oricând, singur sau însoțit de altcineva

15. Faceți o donație către o organizație nonprofit

Organizațiile nonprofit servesc oamenii nevoiași și în această perioadă a anului sunt mereu în căutare de bunuri de primă necesitate, mese și cadouri pe care să le ofere celor în nevoie. Fă acompaniat de copii donații către cei în cauză, pentru a transmite puterea exemplului.

 Întotdeauna există ceva pentru care să fii recunoscător. (Charles Dickens)

Cu ce rămânem în urma recunoștinței?

O atitudine de recunoștință este un mod pozitiv de a privi viața.  Recunoștința poate crește fericirea copiilor noștri, îi învață să fie mai empatici și îi ajută să fie mai recunoscători pentru tot ceea ce au. O emoție pozitivă duce la alta. Atunci când ne exprimăm recunoștința ne simțim bine, ne simțim fericiți. S-a dovedit că recunoștința atrage atenția de la emoțiile negative și reduce sentimente precum invidia sau frustrarea.

În ceea ce privește transmiterea și dezvoltarea valorii de recunoștință, puterea exemplului pe care adultul o are, este esențială, iar în funcție de activitățile pe care tu le ai în acest sens, copilul va dori să îți urmeze exemplul, sa fii modelul lui.

Atunci când ne simțim recunoscători pentru bunătatea cuiva față de noi, este mai probabil să facem o faptă bună în schimb, iar mulțumirea oamenilor va face mai probabil ca aceștia să facă din nou un astfel de gest. Emoțiile pozitive echilibrează emoțiile negative. Acest tip de gândire pozitivă diminuează stresul și anxietatea.

Cum sprijină Kinderpedia implicarea familiei în educația copilului?

Așadar, dezvoltarea recunoștinței e un proces de învățare; unul care începe de timpuriu și, care, cultivat cu grijă, devine parte din fiecare dintre noi.

Ca orice proces de învățare, nu e suficient ca acesta să se întâmple dintr-o singură direcție, adică doar dinspre familie sau doar dinspre școală. Ci din ambele direcții, într-un efort susținut.

Kinderpedia se alătură acestui efort, prin oferirea unui instrument digital care sprijină activ procesul de învățare. Pe de o parte prin facilitarea accesului la educație de calitate, cu conținuturi bogate și relevante și la interacțiuni prompte și variate între elevi și profesori, pe de altă parte prin simplificarea comunicării dintre grădiniță/școală și familie.

Platforma Kinderpedia sprijină educatorii în crearea de resurse de învățare interactive, personalizate, și adaptate temei predate. Cu ajutorul modulelor intuitive, educatorii își planifică lecțiile rapid și oferă feedback individual, în timp real.

Folosirea ghidată a instrumentelor digitale îi încurajează pe elevi să-și asume un rol activ în propria învățare. Accesul direct la teme, termene limită și observații îi ajută să dobândească autonomie și consecvență.

Oferim, de asemenea, resurse care să sprijine părinții să devină parte activă din procesul de predare-învățare și să-i însoțească pe copii în această călătorie surprinzătoare.

 

Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK