Empatia la copii: cum să creștem și să educăm copii conectați emoțional
Studiile arată că empatia la copii este genetică. Însă, constant, noi ar trebui să construim la această valoare a lor, cu atât mai mult cu cât petrecem timp în mediul virtual, care ar putea distorsiona într-o oarecare măsură exprimarea emoțiilor.
Tot mai multe studii demonstrează că tehnologia are un impact major asupra relaționării umane și chiar asupra formării de conexiuni între oameni. Institutul de Studii Sociale din Michigan subliniază faptul că tehnologia contribuie chiar la diminuarea capacității empatice în rândul copiilor. Expunerea la diferite cipuri și jocuri video cu valențe violente, i-ar putea face pe oameni să fie mai insensibili la situațiile în care cei din jur au nevoie de ajutor. Expunerea la jocuri video violente îi face pe oameni mai insensibili la problemele celor din jur.
Ce este empatia?
Michele Borba, autoarea ghidului ,,De ce copiii empatici au succes în lumea noastră individualistă?” (Why Empathetic Kids Succed in Our All-About-Me World), explică faptul că empatia este ,,o piatră de temelie’’ pentru transformarea copilului într-un adult fericit, adaptat și plin de succes. Empatia ,,îi ajută pe copii să fie mai plăcuți, mai rezilienți, mai conștiincioși, să-și găsească mai ușor un loc de muncă, să ducă o viață mai lungă.”.
American Psychological Association Dictionary descrie empatia ca fiind puterea de a înțelege o persoană din punctul de vedere al acesteia, dar și încercarea de a înțelege sentimentele și opiniile persoanei respective.
După cum au susținut cercetătorii Decety și Cowell, cuvântul "empatie" a devenit un termen utilizat pentru cel puțin trei procese distincte:
- oglindirea emoțiilor unei alte persoane apropiate (de exemplu, dacă tu te simți speriat, asta mă face să mă simt și eu speriat);
- atenție către perspectiva altei persoane (de exemplu, "te pui în locul meu" și încerci să-ți imaginezi ce gândesc sau simt eu);
- dorința de a ajuta - simțind simpatie și îngrijorare pentru cineva care este vulnerabil sau aflat într-o situație dificilă.
Fiecare dintre aceste procese este modelat și format cu ajutorul învățării și puterii exemplului pe care părinții și profesorii le au asupra copilului.
Empatia și rolul ei în educația emoțională a copiilor
Este clar că la empatie ajungem prin educație și prin crearea unui climat propice dezvoltării psiho-emoționale a copiilor. Educația emoțională este strâns legată de abilitatea de ,,a citi’’ chipul și limbajul corporal al altei persoane. Este foarte importantă și înțelegerea acestui limbaj pentru a afla dacă persoana din fața ta este fericită, tristă, surprinsă sau furioasă.
Cu ajutorul empatiei poți simți ce trăiri are o altă persoană, și nu poți face acest lucru fără a-i înțelege emoțiile.
"Să înveți să te pui în locul altora, să vezi lumea prin ochii lor, așa se naște pacea. Empatia este o calitate care poate schimba lumea." Barack Obama
Copiii au o empatie genetică, însă este nevoie de o cultivare constantă a acestei valori, cu atât mai mult în mediul virtual.
Odată cu trecerea în fața unui ecran și intrarea în tărâmul virtual, dispar câteva lucruri esențiale unei relații bazate pe înțelegere și empatie: contactului vizual, expresiile faciale, atingerile umane și intonația vocii. Cert este că, dacă nu practici comunicarea față în față, alături și de cea virtuală nelipsită în prezent, riști să pierzi din abilitățile sociale importante. Acest lucru este cu atât mai evident în rândul celor mici.
Empatia la copii se poate identifica prin direcții de tipul:
- Copilul înțelege că oamenii sunt diferiți și că alte persoane pot avea sentimente și perspective diferite comparativ cu ale sale.
- Poate să recunoască sentimentele la el însuși și la ceilalți și să le numească.
- Încearca în unele situații să își regleze propriile reacții emoționale.
- Vrea să se pună în locul altcuiva și să-și imagineze cum se simte persoana cu care interacționează.
- Își poate imagina ce fel de acțiune sau răspuns ar putea ajuta o persoană pentru a se simți mai bine.
Iată cum poți contribui la consolidarea empatiei - valoare - pilon în dezvoltarea inteligenței emoționale a copilului tău:
- Stabiliți împreună intervale de timp în care familia face activități împreună, fără ca unul dintre membri să folosească dispozitive tehnologice. Jucați jocuri de societate, colorați, gătiți sau chiar grădinăriți împreună.
- Explică-i copilului importanța contactului vizual și faptul că este esențial să ne privim în ochi atunci când comunicăm cu o altă persoană. Îi poți sugera că este un lucru drăguț să remarce culoarea ochilor persoanei cu care vorbește.
- Vorbește cu copilul tău despre sentimente și emoții. Numiți sentimente și stări pe care le aveți în diferite momente, pentru a-i veni în ajutor în recunoașterea acestora. Poți începe chiar tu, povestindu-i o întâmplare din copilăria ta, de la serviciu sau chiar din trafic.
- Vizionați filme care pun în lumină diferite valori, printre care și empatia. Discutați pe marginea tematicii filmului și subliniază împreună cu cel mic secvențele-cheie, personajele pozitive și negative, alături de trăsăturile lor, dar și alte variante în care filmul s-ar fi putut încheia. Sugestie de întrebare: Ce am învățat noi din acest film?
- Citiți povești și cărți care au drept scop descoperirea unui mesaj util pentru identificarea empatiei în consolidarea unui personaj. Discutați despre calitățile personajelor și identificați împreună alte lucruri mai bune pe care acestea le-ar fi putut face în acea poveste.
- Profită de ora mesei, ora de culcare, drumurile cu mașina sau plimbările prin parc, pentru a stabili o legătură emoțională puternică cu copilul. Povestiți ce lucruri interesante, fericite sau mai puțin fericite, vi s-au întâmplat în ziua respectivă.
- Dezbateți situații care țin de etică. Pune în discuție cu copilul tău dileme etice care îl ajută să aprecieze și să reflecteze asupra diverselor perspective, de exemplu: "Ar trebui să invit noul vecin din cartier la petrecerea de ziua mea, chiar dacă prietenul meu cel mai bun nu ar vrea asta?".
- Încurajează-l pe copil să ia în considerare sentimentele celor care pot fi vulnerabili, de exemplu un copil care se confruntă cu unele probleme familiale sau un copil care nu este popular în grupul de elevi. Oferiți copiilor câteva idei simple pentru a acționa, cum ar fi sprijinirea unui coleg de clasă care este într-o astfel de situație.
- 3 pași spre autocontrol în situații provocatoare. O modalitate simplă de a-i ajuta pe copii să-și gestioneze stările este să exersați împreună trei pași simpli: opriți-vă, respirați adânc pe nas și expirați pe gură și numărați până la cinci. Încercați acest lucru atunci când copilul este calm. Apoi, când îl vedeți că se agită sau supără, amintește-i de cei 3 pași și urmați-i împreună.
- Rezolvarea conflictelor. Exersează împreună cu copilul cum să rezolvați conflictele. Gândiți-vă la un conflict la care ați fost martori sau pe care l-ați trăit și care s-a încheiat și jucați un joc de rol cu diferite moduri de a reacționa. Încercați să ajungeți la o înțelegere reciprocă - ascultați și vorbiți despre sentimentele celuilalt până când ambele persoane se simt înțelese.
- Încurajează copilul să vadă ce lucruri are în comun cu persoanele din jur. Este dovedit prin numeroase cercetări că adulții manifestă mai multă empatie față de oamenii cu care se aseamănă. Acest lucru apare și în comportamentul celor mici, iar o bună modalitate de a stimula este de a-i face pe copii să conștientizeze ceea ce au în comun cu ceilalți.
Copiii care își reglează mai bine emoțiile negative tind să manifeste o mai mare preocupare empatică față de ceilalți. Song et al. 2017
Toate aceste activități, dar și altele pe care tu le poți descoperi la momentul potrivit, îl vor ajuta pe copilul tău să dezvolte abilități de comunicare față în față într-o lume a ecranelor și a dispozitivelor conectate. Va descoperi ce este recunoștința, empatia și cât de utile îi sunt aceste valori atunci când va vrea să își facă grupuri de prieteni, când lucrează împreună cu colegii de la școală, dar și când își petrece timpul cu familia și rudele.
Cum sprijină Kinderpedia implicarea familiei în educația copilului
Tehnologia are rolul de a sprijini procesul de învățare. Pe de o parte prin facilitarea accesului la educație de calitate, cu conținuturi bogate și relevante și interacțiuni prompte și variate între elevi și profesori, precum și prin înlesnirea comunicării dintre școală, grădiniță și familie.
Pe Kinderpedia, părinții află în timp real cum s-a desfășurat ziua celor mici la școală sau grădiniță: de la prezență, stare de spirit, participare, la cât au mâncat și cât au dormit, în cazul copiilor mai mici. Atunci când sunt la curent cu proiectele și progresul copiilor de la școală, părinții pot continua procesul educațional acasă și îi pot sprijini pe copii acolo unde au nevoie.
Kinderpedia creează mediul propice unui parteneriat între școală și familie și plasează colaborarea elev-profesor-părinte chiar în centrul actului de învățare.
Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea
De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.
Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate
Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor
Ce este, de fapt, un standard ARACIP
Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine
A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.
A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.
De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare
Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența
Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate
Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”
De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.
Un pas înainte, fără presiune
Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.
FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe
- Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
- De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
- minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
- minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
- Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
- În practică, statutul de titular este legat de:
- existența unui post/catedre în unitate
- o decizie de repartizare validată
- un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
- Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
- În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
- În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
- Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
- În funcție de cerință:
- unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
- altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
- Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:
- o problemă identificată
- o decizie asumată
- o acțiune concretă
- un rezultat vizibil
Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.
O platformă de management școlar ajută școala să:
- organizeze documentele
- urmărească procesele
- demonstreze aplicarea reală a procedurilor
- coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor
Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.
Ce subiect te interesează?

Kinderpedia
Soluția completă de comunicare și management pentru școli și grădinițe.
Simplifică activitatea profesorilor și îi aduce pe părinți mai aproape de progresul copiilor.
Îți recomandăm articolele
Descoperă idei, găsește-ți inspirația și alătură-te unei comunități dinamice de profesori și părinți care cred că învățarea este un proces care ne însoțește pe parcursul întregii vieți.





