Skip to main content
starea de bine a educatorilor

Starea de bine a educatorilor și impactul asupra potenţialului preșcolarilor


 Conferinţa de Educaţie Timpurie First7, ediţia a 8-a a gravitat în jurul acestui motto: “Educaţia este o profesie care vine din inimă!”.

Conferinţa de Educaţie Timpurie a avut loc la iniţiativa fundaţiei Acorns, prin First7, primul centru de educaţie timpurie din România care este dedicat dezvoltării armonioase a copilului, sprijinirii educatorilor şi părinţilor, organizând cursuri şi conferinţe speciale. 

Kinderpedia, platforma complet de management și comunicare pentru școli și grădinițe a fost partener şi a sprijinit desfăşurarea Conferinţei de Educaţie Timpurie, First7, ediţia a 8-a. 
Îți prezentăm, ideile, sfaturile și resursele pe care experții în educație timpurie le-au prezentat în cadrul conferinței - într-o suită de articole care să te inspire.

Cât de importantă este starea de bine a educatorilor în relaţie cu preşcolarii?

Shonette Bason Wood, speaker în cadrul Conferinței de Educație Timpurie First7, ediția a 8-a, trainer internațional, educator și mamă a șase copii, reușește să genereze în prezentările sale emoție, pasiune și dorința de a crea o cultură educațională puternică și pozitivă, de care să poată beneficia orice organizație.

shoneette thumbnail small

Shonette Bason Wood este susținătoarea stării de bine a educatorilor, aceasta considerând că potențialul copiilor poate fi stimulat eficient doar în contextul în care toți membrii implicați în procesul educativ dezvoltă o stare de bine interioară. 

Experimentarea trăirilor pozitive în cadrul relației educator-copil conduce la lărgirea registrului cognitiv și comportamental, dezvoltă creativitatea, capacitățile de adaptarea la situații neprevăzute și receptivitatea la stimulii externi, din mediu.

Starea de bine a profesorilor și a personalului ce se implică în procesul de educație contribuie nu numai la creșterea performanțelor prescolarilor, ci are o influență semnificativă și asupra stimei de sine a acestora, a bunăstării celor mici, a nivelului de implicare conștientă a acestora în diverse activități.

Ce este “starea de bine”?

Atunci când vorbim de starea de bine atât a educatorilor, cât și a copiilor, este recomandat să avem în vedere mai multe aspecte ale acesteia:

  • Starea de bine fizică, ce se referă la sănătatea persoanei și la sentimentul de siguranță pe care aceasta îl resimte. 
  • Stare de bine emoțională, cuprinzând capacitatea de relaxare, de autoreglare emoțională, conștiința de sine, sentimentul apartenenței.
  • Starea de bine socială, ce implică conectarea cu cei din jur, relații pozitive și valoroase cu cei din jur, capacitatea de empatie.
  • Starea de bine spirituală, referindu-se la sentimentul de sens al unei persoane.

    Cele mai recente cercetări din domeniu subliniază faptul că abilitățile socio-emoționale ale profesorilor prezic sănătatea mentală a acestora și influențează semnificativ relația profesor-elev. Prin urmare, formarea profesorilor din punct de vedere al competențelor socio-emoționale este foarte importantă. În această sferă includem elemente de cunoaștere a emoțiilor, conștientizare a emoțiilor și formare în domeniul reglării emoționale. 

 

Emoțiile și, prin urmare, conceptul de competențe socio-emoționale au o relevanță practică pentru cadrele didactice, motiv pentru care aspectul general, antecedentele și asociațiile emoțiilor profesorilor au primit multă atenție în cercetările din ultimul deceniu.
Formarea privind competența emoțională a devenit un domeniu de interes crescând pentru cercetarea psihologică aplicată.

Dezvoltarea competenței emoționale vizează, de obicei, reducerea emoțiilor negative cauzate de stres, pentru a preveni bolile psihice și pentru a îmbunătăți interacțiunile profesor-elev. Formările recente în domeniul competenței emoționale pentru cadrele didactice, includ o componentă de mindfulness, o formare „contemplativă/emoțională” și exerciții de reglare emoțională. Oamenii inteligenți din punct de vedere emoțional au cinci abilități de bază. 

 

Cunoașterea de sine: Cunoașterea propriilor emoții și a relației pe care acestea o au cu gândurile și acțiunile noastre ne va permite să fim mai conștienți de sine.

Controlul emoțional: Ne permite să dominăm impulsivitatea care poate apărea în situațiile stresante sau haotice din clasă.

Abilitatea de a motiva: Îi ajută pe profesori să înțeleagă cum să se motiveze pe ei înșiși, ceea ce le permite apoi să își motiveze elevii.

Empatie: Îi ajută pe profesori să comunice cu elevii și să îi înțeleagă. Pentru că poate că acel elev care nu-și deschide cartea în clasă este în plin divorț al părinților săi și aceștia nu-i acordă prea multă atenție.

Abilități sociale și de conducere: Acestea fac posibilă interacțiunea eficientă cu elevii și să facă acest lucru fără a-și pierde autoritatea.

 

Mai multe studii au arătat că profesorii inteligenți din punct de vedere emoțional au mai multe abilități pentru a gestiona mai eficient diversele provocări ale vieții de zi cu zi; au o influență puternică asupra elevilor; încurajează creșterea, răspândesc o atmosferă pozitivă în clasă și creează medii sănătoase și stimulatoare pentru învățare. Atunci când cadrele didactice dețin competențe socio-emoționale, starea lor generală este mult mai bună, simt mai puțin stres la locul de muncă și stabilesc relații mai armonioase cu cei din jur.

Cum putem să fim mai fericiți ca educatori?

Specialistul în educație, Shonette Bason Wood, recomandă tuturor educatorilor, dar nu numai, să fie mai copilăroși, să-și dea voie să simtă entuziasmul și bucuria lucrurilor din jur, fără a-și pune bariere, fără a se gândi prea mult la părerea celor din jur. Tot ea îndeamnă adulții să își trăiască viața cu adevărat, să fie spontani.

“Dacă ne entuziasmăm împreună cu copiii în diferite situații potențialul acestora va crește semnificativ!”

a afirmat Shonette Bason Wood, în cadrul Conferinței de Educație Timpurie First7, ediția a 8-a, la București. 

Psihologia pozitivă evidențiază această ideea susținută de Shonette Bason Wood, subliniind faptul că, pentru creșterea optimismului și stării de bine este util să ne schimbăm perspectiva din care vedem lucrurile și să punem pe primul loc experiențele pozitive din timpul fiecărei zi.

De asemenea, în scopul reducerii stresului și cultivării stării de bine în rândul educatorilor profesorul universitar în Științele Educației, Pavlenko Lilia recomandă:

 
  • însușirea și practicarea unor exerciții ce contribuie la reglarea emoțională, la reducerea stresului
  • reamintirea motivelor pentru care fiecare educator a ales să practice această meserie
  • concentrarea pe aspectele pozitive ale vieții, practicarea recunoștinței
  • crearea unor conexiuni sociale valoroase
  • formarea unor obiceiuri de somn ce ajută la gestionarea stresului, la menținerea sănătății fizice și psihice și practicarea unor hobby-uri.

Cum putem contribui la creșterea stării de bine în rândul preșcolarilor?

Starea de bine a educatorilor este interdependentă de stare de bine a preșcolarilor și invers. Cei doi “actori” ai procesului educativ sunt sensibili la starea emoţională ce se creează în sala de grupă. Educatorul poate apela la diverse strategii pentru a stimula starea de bine a copiilor:

  • Jocurile în aer liber oferă celor mici posibilitatea de a explora, de a se exprima liber şi de a-şi testa şi depăși limitele, toate acestea contribuind la creşterea stării de bine a copilului şi la o stimă de sine pozitivă
  • Se recomandă oferirea oportunităţii copiilor de a se murdări. Jocurile care implică nori, apa, plastilină, nisip, săpun, sunt cele care stimulează starea de bine a copilului.
  • Shonette Bason Wood afirmă faptul că “Mișcarea dezvoltă capacitățile academice ale copiilor şi bunăstarea lor.” Ea recomandă tuturor educatorilor să dea copiilor posibilitatea de a se mişca liber, cât mai mult cu putinţă: “Dans şi muzică în fiecare zi!”
  • Interacţiunea adultului cu preşcolarul reprezintă o altă componentă esenţială când vine vorba de creşterea potenţialului copiilor şi de starea lor emoţională. Shonette Bason Wood accentuează faptul că este nevoie de o  interacțiune de calitate cu copilul care să nu se rezume doar la întrebări precum:” Ți-e foame?” Ți-e sete?” “Ai nevoie la toaletă?”
  • Oferirea posibilității de a alege are un impact pozitiv asupra stării emoționale a preșcolarilor și asupra angajării în procesul educativ. Cu cât oferim copiilor mai des posibilitatea de a alege ceea ce vor să se joace, ce materiale vor să folosească, unde vor să stea, ce își doresc să învețe, cu atât starea de bine a acestora va crește și implicarea lor în activități va fi pe măsură.
  • Muzica are și ea efecte pozitive asupra stării de bine a preșcolarilor. Este recomandat să apelăm la strategii inovative de predarea educației muzicale. Astfel putem combina muzica împreună cu mișcarea corporală, putem improviza diverse sunete ajutându-ne de tot felul de materiale.
  • Mediul educațional în care își desfășoară preșcolarii activitățile este bine să fie unul care oferă copilului o cât mai mare libertate de mișcare și de exprimare, să includă obiecte ce pot oferi copiilor starea de liniște, dar și obiecte care să le trezească interesul și să îi determine să exploreze.

Conferinţa de Educaţie Timpurie oferă anual oportunitatea de a cunoaşte experţi internaţionali în educaţia timpurie, ce promovează concepte şi principii esenţiale pentru alinierea sistemului de învăţământ preşcolar din România, la standardele internaţionale. Anul acesta, Conferinţa de Educaţie Timpurie a ajuns la: Timişoara, Bucureşti, Suceava şi Chişinău.

Ediţia a 8-a a Conferinţei de Educaţie Timpurie are ca scop prezentarea personalului din educaţie soluţii practice de predare, adaptate nevoilor copilului mileniului 3. 

Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK