Cyberbullying în școală: Ce este și ce măsuri de prevenție puteți implementa

Cele mai mari pericole pentru copiii din ziua de azi nu se mai găsesc în afara casei, pe stradă sau în parcuri, ci mult mai aproape de ei: în mediul online. Nu doar că 27% dintre copii petrec în medie circa 6 ore pe zi în mediul online, după cum arată un raport al Salvați Copiii. Dar formele de cyberbullying în școală, adică de violență din mediul virtual, sunt atât de variate încât atât părinții cât și instituțiile școlare sau cele ale statului trebuie să intervină cu măsuri ferme de prevenție de la vârste tot mai mici.

Cuprins:

5 lucruri de știut despre cyberbullying

Cyberbullying-ul reprezintă o formă bullying specific erei digitale, care se petrece în mediul virtual. Se manifestă prin postarea pe internet sau transmiterea de mesaje sau imagini cu caracter injurios sau agresiv prin intermediul instrumentelor digitale.
Dacă bullying-ul în forma lui clasică de violență fizică a început să fie studiat în urmă cu 40 de ani, o atenție sporită asupra cyberbullying-ului a început să fie acordată abia după 2010.
Caracterul recent al studiilor pe tema cyberbullying-ului și lipsa cercetărilor bine documentate l-a determinat pe părintele programelor anti bullying în școală, Dr. Dan Olweus, să considere fenomenul unul secundar, ba chiar exagerat. Totuși, realitatea curentă și consecințele extrem de grave care decurg din expunerea copiilor la mediile online (care merg până la gânduri suicidale) îl contrazic.
Probabil mulți consideră că social media este principalul promotor al cyberbullying-ului. E adevărat că incidența violenței în mediul online a crescut odată cu timpul tot mai mare petrecut de copii în fața ecranelor, cu diversitatea activităților din mediul virtual, și este strâns legată și de vârsta copiilor.
Raportul Salvați Copiii din 2021 arată că 99,3% dintre minorii intervievați aveau profil pe o rețea de socializare. Însă, forme de cyberbullying se întâlnesc și pe email, prin mesaje directe pe telefon sau device-uri similare (precum pagerele), pe pagini web personale, în jocuri online sau pe forumuri de discuții.
Datorită mediului de propagare și contextului demografic, cyberbullying-ul apare preponderent în mediul urban. Fetele de gimnaziu sau liceu sunt categoria cel mai des vizată.
Sondajele arată că datorită fenomenului tot mai extins, protejarea copiilor de violența din mediul online a devenit, în ultimii ani, principala provocare a părinților. În ce privește școlile, educatorii și profesorii trebuie, în primul rând, să identifice ei înșiși manifestările formelor de violență și să le prevină, după cum ne-a explicat Laura Ion, co-fondatoare Parentopolis.
La fel ca în cazul bullying-ului, acțiunile de prevenire a cyberbullying-ului reprezintă un efort comun complex, care implică atât familia, cât și școala și comunitatea din care acestea fac parte, sau autoritățile publice din spațiul respectiv.

Forme de cyberbullying în mediul școlar

Studiile de specialitate au identificat mai multe forme de cyberbullying, în funcție de canalul pe care se manifestă:

Violență verbală - trimiterea de mesaje injurioase personal sau în grupuri de discuții
Hărțuire - transmiterea de mesaje cu caracter ofensator, în mod repetat
Urmărirea agresivă (cyberstalk) - o formă de hărțuire online care presupune diverse moduri de amenințare sau intimidare
Denigrare - trimiterea sau postarea de mesaje mincinoase sau neadevărate despre o persoană sau un grup de persoane
Impersonare - falsificarea identității online a unui utilizator cu scopul de a posta comentarii care aduc prejudicii imaginii utilizatorului respectiv
Înșelăciunea - trimiterea sau postarea de materiale despre o persoană care conțin informații sensibile, private sau jenante, inclusiv redirecționarea mesajelor sau imaginilor private. Adesea, utilizatorului i se solicită informații jenante care apoi sunt făcute publice
Excluderea - acțiuni care au drept consecință excluderea utilizatorului dintr-un grup online.

În mediul școlar, copiii sunt aproape permanent supravegheați, iar accesul la device-uri le este limitat. Astfel, am putea crede că cyberbullying-ul apare mai rar aici.

Totuși, studiul Salvați Copiii menționat arată că din procentul de 73% dintre copiii respondenți care folosesc internetul la școală, mai puțin de jumătate o fac în scop educațional. Scopurile sunt mai degrabă recreațional, de socializare, adesea în pauze sau chiar la ore, pe ascuns.

Practic, orice copil cu acces la un smartphone și internet ar putea, într-o pauză de 10 minute, trimite o serie de mesaje agresive unei victime al cărui cont sau număr de telefon îl cunoaște. Anonimitatea l-ar scuti de orice urmă de suspiciune.

Măsuri și activități anti cyberbullying în școală și la clasă

Din start trebuie menționat că toate studiile arată că un răspuns agresiv sau violent la o tentativă de cyberbullying nu are niciodată efectul scontat - adică pedepsirea autorului. Dimpotrivă, lucrurile se înrăutățesc și mai mult pentru victimă.

Digitalizarea modului de lucru din școli și grădinițe, sau accesul copiilor la device-uri smart sunt tendințe firești, pe care inclusiv noi, echipa Kinderpedia, le încurajăm și promovăm. Într-o lume în care inteligența artificială va avea un cuvânt tot mai mare de spus, sublinia profesorul Mircea Miclea, doctor în științe cognitive, a le refuza copiilor instrumentele digitale nu e un răspuns la amploarea pe care o ia fenomenul de cyberbullying.

Și atunci, ce putem face pentru a nu priva copiii de acces la informație, și totuși să le asigurăm un mediu digital sigur?

Profesorul Miclea menționa că modul în care copiii folosesc instrumentele digitale trebuie să fie unul controlat - tot așa cum, în calitate de părinți, cautăm moduri de a ghida copii în mediul fizic. Pentru echipele școlare, raportul Salvați Copiii oferă, în acest sens, câteva direcții concrete de acțiune:

Stabiliți o politică școlară clară pentru gestionarea agresivității, ca răspus rapid și consecvent la rapoartele de hărțuire. Deși în cazurile de cyberbullying autorul e mai greu de identificat (el rămânând adesea anonim), atunci cât acest lucru se întâmplă, e util ca strategia școlară șă fie una previzibilă, pentru a-i sprijini și pe profesori în gestionarea situațiilor, dar și de a oferi sprijin concret victimelor.
Implicați elevii și profesorii din școală în crearea de norme clare de utilizare a dispozitivelor digitale, în funcție de specificul local sau de nevoile instituției de învățământ. De exemplu, la Școala Ioanid din București, copiii de vârste mai mari sunt încurajați să folosească social media și internetul pentru a comunica activitățile școlii sau a crea și gestiona comunitatea elevilor. Însă totul se face de pe conturi protejate, cu firewall sau cu anumite restricții.
Creați un mediu sigur și incluziv în clasă și în afara ei, în care toți copiii se simt respectați și apreciați. Agresorii din mediul virtual sunt adesea agresori și în spațiul fizic, deci predispuși la acte de bullying. Iar acestea din urmă pot fi eliminate dacă nu au un mediu propice de manifestare. Acest lucru presupune ca familiile și întreaga comunitate să descurajeze și să sancționeze pe loc agresivitatea.
Oferiți profesorilor cursuri de formare, conferințe sau programe de pregătire continuă pe tema cultivării stării de bine în școală. Platforma și centrul Parentropolis menționate anterior oferă periodic cursuri de prevenire a bullying-ului și cyberbullying-ului pentru profesori/ învățători, consilieri școlari, sau părinți.
Creați un spațiu pentru dialog între copii, pentru ca aceștia să-și expună fricile sau temerile care-i împiedică să acționeze când sunt victime sau asistă la agresiuni online. De exemplu, 5% dintre minorii intervievați de Salvați Copiii refuză să vorbească despre agresiunea la care au fost supuși online, și mulți nu știu cu cine ar putea vorbi despre asta.
Oferiți elevilor exemple concrete de agresivitate online, cuvinte-cheie, modele de reacții cu efect și strategii de rezolvare a conflictelor.
Observați și țineți cont de nevoile elevilor mai vulnerabili la hărțuire, cum ar fi elevii cu nevoi speciale sau fetele. Ajutați-i să se integreze prin implicarea lor în activități de grup, și crearea de situații în care copiii pot vorbi liber unii cu alții pentru a se cunoaște mai bine și a crea conexiuni.
Oferiți sprijin și resurse atât pentru elevii care au fost hărțuiți, dar și pentru agresori. Un studiu publicat în Journal of Adolescent Health (Nansel et al., 2001) a constatat că agresorii prezintă un risc crescut de depresie, anxietate și sinucidere în rândul adolescenților. Iar cei care agresează în copilărie sunt predispuși la fapte penale în viața adultă.

De remarcat faptul că deși aceste măsuri vizează, în aces context, preponderent școala, ele nu vor avea niciodată succes fără un efort susținut și din partea părinților. În plus, instituțiile statului ar trebui, de asemenea, să susțină aceste demersuri prin campanii de interes public și acces facil și continuu pentru cadrele didactice la cursuri de formare.

5 moduri prin care Kinderpedia asigură un mediu pozitiv de utilizare a tehnologiei

Kinderpedia se alătură eforturilor de a crea un mediu educațional și social sigur pentru toți copiii. Prin intermediul platformei, se oferă o gamă diversă de funcționalități ce facilitează dobândirea abilităților digitale într-un mediu protejat. Copiii pot explora resurse educaționale recomandate de profesori, accesibile întregii clase, și pot lua parte la discuții de grup fără teama de a fi excluși.

Newsfeed-ul. Este locul unde o școală comunică anunțuri de interes general, evenimente sau diverse detalii care țin de funcționarea instituției. Datorită interfeței intuitive și familiare (asemănătoare cu cea din Facebook), dar și a sistemului de notificări, școala se asigură că transmite informația către întreaga comunitate. În plus, profesorii au posibilitatea de a publica pe peretele personal al unui copil diverse reușite ale acestuia, contribuind la stima de sine a elevului, fără a alimenta sentimente neconstructive de competitivitate sau resentimente în rândul altor familii.
Arhiva de documente. Profesorii pot urca aici resurse de informare recomandate eliminând astfel riscul ca elevii să navigheze online la nesfârșit în căutarea de informații. Părinții au în permanență vizibilitatea asupra acestor resurse.
Funcțiile de mesaje rapide sau live chat cu filtre și etichete. Sunt o metodă sigură de a comunica în timp real cu familia elevului și a evita ca discuția să se piardă între alte canale de comunicare. La rândul său, elevii mai mari care folosesc aplicația Kinderpedia pe dispozitive personale au un canal direct și sigur de comunicare cu profesorii lor.
Newsletter-ul. E o metodă foarte ușoară de a încuraja creativitatea elevilor și a-i lăsa să alcătuiască singuri, cu șabloane prestabilite, un buletin informativ al școlii.
Fișele de progres școlar. Organizate clar, arhivate într-un singur loc și ușor de accesat cu un click de către orice persoană autorizată, aceste fișe oferă nu doar detalii legate de evoluția academică a unui elev, ci și observații comportamentale. Atât profesorii elevului, cât și personalul auxiliar (de exemplu, psihologul sau medicul școlii) au acces la aceste fișe, precum și familia copilului. În condițiile în care un copil predispus la acte de cyberbullying este, adesea, agresiv și fizic, din observațiile regulate se pot trage diverse concluzii și se pot lua măsuri adecvate în timp util pentru a preîntâmpina propagarea comportamentului.

Chiar dacă progresele tehnologice și accesul la platforme online contribuie la acte de cyberbullying, excluderea instrumentelor digitale din viețile copiilor nu este o soluție pentru combaterea cyberbullying-ului. Dimpotrivă, tehnologia poate fi o soluție, parte dintr-un set de strategii ample și bine țintite pentru prevenirea fenomenului prin reglementarea utilizării ei în școli și promovarea unui mediu incluziv și pozitiv. Într-un sens mai larg, tehnologia poate fi utilizată pentru a dezvolta campanii publice și materiale educaționale destinate părinților și cadrelor didactice, crescând astfel nivelul lor de conștientizare și pregătindu-i pentru prevenirea și gestionarea situațiilor de risc.

Descoperă Kinderpedia

Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?

ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?

Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?

normele întregi

De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
- minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
- minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.

Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?

În practică, statutul de titular este legat de:

existența unui post/catedre în unitate
o decizie de repartizare validată
un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată

Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.

Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?

Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.

Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?

Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.

Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?

Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:

În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.

Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.

Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?

Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
În funcție de cerință:
- unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
- altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.

Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?

Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.

Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?

Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.

Sediile extinse intră în evaluare?

Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.

Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

o problemă identificată
o decizie asumată
o acțiune concretă
un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?

Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.

Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?

Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.

Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?

Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.

Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

organizeze documentele
urmărească procesele
demonstreze aplicarea reală a procedurilor
coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Ce subiect te interesează?

Kinderpedia

Soluția completă de comunicare și management pentru școli și grădinițe.

Simplifică activitatea profesorilor și îi aduce pe părinți mai aproape de progresul copiilor.

Îți recomandăm articolele

ARACIP fără panică: autorizare, acreditare și evaluare periodică explicate clar pentru școli și grădinițe

Citește articolul

Descoperă idei, găsește-ți inspirația și alătură-te unei comunități dinamice de profesori și părinți care cred că învățarea este un proces care ne însoțește pe parcursul întregii vieți.