Skip to main content
muzica

Muzica: beneficii și importanță în dezvoltarea copiilor


Știați că muzica este una dintre puținele activități care antrenează atât partea logică, cât și cea creativă a creierului?  

Muzica, în mod natural, face parte din viața și dezvoltarea copiilor, încă de la cele mai fragede vârste, aducând beneficii semnificative.

Chiar și cei mai mici copii vor sări, se vor legăna, vor zâmbi sau își vor flutura mâinile pe melodiile lor preferate. Copiii de vârstă preșcolară obișnuiesc să-și inventeze propriile cântece și rime și adesea cântă singuri. Muzica este o parte firească a jocului copiilor în general, care activează toate domeniile dezvoltării lor cognitive, inclusiv abilitățile de citire și calcul, inteligența emoțională și dezvoltarea socială.

Jocurile sunt piloni esențiali în dezvoltarea armonioasă a copiilor, iar muzica poate îmbunătăți semnificativ calitatea activităților ludice  pe care copiii le practică, aducând nenumărate beneficii.

Iată câteva motive pentru care este atât de important ca cei mici să participe în mod regulat la activități muzicale:

Muzica: influențe pozitive asupra creierului 

Un studiu realizat în anul 2016 la Brain and Creativity Institute al Universității din California de Sud a constatat că experiențele muzicale din copilărie pot accelera dezvoltarea creierului, în special în ceea ce privește dobândirea limbajului și a abilităților de citire. Potrivit Asociației Naționale a Comercianților de Muzică (Fundația NAMM), atunci când cei mici învață să cânte la un instrument, învață matematică mai ușor. Prin urmare, specialiștii susțin faptul că atunci când muzica face parte din viața copiilor ei reușesc să atingă performanțe școlare mai bune. 

Performanțele academice nu sunt singurul beneficiu pe care muzica îl aduce în viața copiilor. 

Potrivit Early Childhood Australia, expunerea copiilor la muzică în primii ani de viață are multe beneficii pentru dezvoltarea copilului în general, de la abilitățile de gestionare a emoțiilor, motricitate fină și grosieră, limbaj și conturarea unei imagini de sine pozitive. 

Limbajul și vocabularul se dezvoltă

Cântecele și rimele extind foarte mult vocabularul unui copil, precum și abilitatea acestuia de a utiliza corect limbajul. Repetiția refrenurilor melodiilor îi ajută pe copii să memoreze cuvinte noi și, de asemenea, să se familiarizeze cu modelele lingvistice și cu modul în care cuvintele sunt așezate împreună, chiar și într-o limbă străină

Urechile ascultă, corpul se mișcă

Atunci când copiii ascultă muzica, inevitabil, corpul lor se mișcă. Indiferent dacă cei mici sunt într-un joc de menținere a ritmului, folosesc instrumente muzicale sau învață o coregrafie, abilitățile motorii fine și grosiere sunt dezvoltate; acest lucru aducând avantaje în ceea ce privește precizia mișcărilor, coordonarea și scrierea cursivă și fluidă a cuvintelor pe hârtie. 

Muzica îi ajută pe cei mici să se exprime

Muzica este un mod minunat de exprimare pentru copii.

Prin intermediul activităților muzicale, copiii își dezvoltă un simț al creativității și se simt liberi să își exprime, fără a se teme, emoțiile și ideile creative. Își canalizează energie într-un dans pe o muzică ritmată, își compun propriile poezii și versuri pe care le pot cânta și își liniștesc emoțiile prea puternice prin ritmurile lente ale muzicii de relaxare.

Atunci când muzica face parte din viața copiilor, abilitățile lor de memorare sunt mai bune

Cântecele și rimele le permit copiilor, prin intermediul ritmurilor circulare, să lucreze continuu la abilitățile de memorie. De asemenea, structura unui cântec îi face pe copii să dorească să îl învețe în întregime, altfel cântecul li se va părea incomplet.

O memorie bună contribuie la formarea unor conexiuni mai rapide între informațiile vechi și cele noi, iar antrenarea ei prin învățarea liniei melodice, a versurilor și a unor mișcări de dans se va extinde și către alte activități.

Muzica aduce multă bucurie!

Muzica este pur și simplu o activitate distractivă care îi face pe cei mici să se simtă bine. Copiii sunt atrași în mod natural de muzică. Ei nu sunt stânjeniți atunci când cântă și nu sunt reținuți de teamă și judecată, așa cum ar putea fi adulții. Ei se relaxează, cântă și se mișcă liber.

Muzica în pedagogia Waldorf

Educația Waldorf datează de peste 100 de ani (1919) și, cu peste 1.000 de școli din întreaga lume, dintre care peste 160 sunt situate în America de Nord, reprezintă unul dintre cele mai mari sisteme independente din lume. În timp ce fiecare școală Waldorf este formată și operată în mod independent, toate se bazează pe intuițiile, învățăturile și principiile educației descrise de artistul și omul de știință de renume mondial, Rudolf Steiner. Principiile educației Waldorf evoluează dintr-o înțelegere a dezvoltării umane care se adresează nevoilor copilului în creștere.

Educația Waldorf stimulează imaginația și curiozitatea copiilor prin învățare activă și practică și caută să cultive gândirea creativă, cercetarea și plăcerea de a învăța prin integrarea unui curriculum complet în matematică, arte lingvistice, științe și limbi străine cu artele vizuale, teatru, muzică și mișcare.

În școlile Waldorf, muzica se află în prim-planul educației și este prezentată elevilor într-o varietate de moduri, de la grădiniță până la absolvirea gimnaziului. Profesorii  aduc zilnic muzică în sala de clasă, la baza tuturor acestor lucruri aflându-se lumea interioară a copilului care crește și își găsește calea de exprimare în lume. Copiii învață în mod constant cine sunt prin experiențele muzicale pe care le au cu colegii lor și trec de la a lucra individual, la a avea propria lor parte, care contribuie la un întreg frumos. 

Muzica în educația Waldorf îi oferă copilului o cale de cunoaștere a ceea ce este, atât în mod individual, cât și în relație cu lumea din jurul său.

Tot în educația Waldorf vorbim despre euritmie. Euritmia este o formă de artă creată în 1912 de Rudolf Steiner. Deși poate fi ușor confundată cu dansul, în euritmie nu se folosește muzica sau cuvântul ca suport pentru mișcare, ci mișcarea se naște din sunet. Profesorii de euritmie îi ajută pe copii să dobândească o grație interioară și exterioară, iar aceștia încep să-și înțeleagă propriile mișcări, precum și mișcările altora și importanța spațiului.

Cuvântul euritmie vine din limba greacă și înseamnă „ritm armonios”. Prin euritmie putem aduce în armonie lumea gândurilor, a sentimentelor și a impulsurilor de voință. Iată valența subtilă și terapeutică a euritmiei pedagogice.

Euritmia exprimă muzica printr-o geometrie a tonurilor și prin diferite mișcări obiective, care corespund intervalelor, acordurilor minore sau majore. Fiecare gest este umplut de substanță sufletească. Copiii învață prin mimetism nu doar de ordin fizic, ci și sufletesc. De aceea este important ca gesturile prin care adulții se manifestă în preajma copiilor, să fie clare, blânde, însuflețite, creatoare de imagini.

„În euritmie copiii au șansa de a exersa, prin intermediul basmelor, poeziilor, jocurilor de ritm și al muzicii, mișcări pline de sens, care le ajută să își cunoască și să înțeleagă geografia corpului, să perceapă spațiul și să dezvolte abilități sufletești și sociale sănătoase.” afirmă Flavia Tomescu, expert de euritmie artistică în Anglia.

În general euritmia este recomandată începând de la vârsta de 3 ani. Această vârstă marchează momentul în care copilul începe să spună „eu”, semn clar că se percepe pe sine în interiorul său.

Muzica este unul dintre mijloacele prin care copiii învață despre lume, încă de la vârste foarte mici. Studiile privind dezvoltarea copiilor arată că muzica (cântatul folosind vocea, expunerea la muzică, cântatul la instrumente muzicale) are un rol benefic și un impact ridicat asupra unei varietăți de abilități, indiferent de vârstă: abilități motorii, limbaj, abilități sociale, cognitive și academice. 

Introducerea muzicii în rutinele și joaca celor mici aduce numeroase beneficii pentru dezvoltarea lor fizică, prin stimularea mișcării și motricității, și psiho-emotională.

Este foarte valoros ca evoluția elevilor să fie privită atât din perspectiva unui proces, cât și din perspectiva unei imagini de ansamblu. Kinderpedia este un instrument profesional foarte ușor de utilizat, care le permite profesorilor să evalueze progresul copiilor în orice moment și să împărtășească realizările lor cu părinții în timp real. Observațiile și rapoartele de progres le oferă profesorilor o evaluare precisă a nivelului fiecărui elev în orice momental anului școlar. 


 Află mai mult

 
Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK