Skip to main content
gândirea creativă

Gândirea creativă: cum stimulam una dintre competentele cheie ale secolului XXI


Gândirea creativă a devenit rapid una dintre competențele indispensabile din portofoliul fiecăruia dintre noi, fiind esențială în toate palierele de activitate.

Gândirea creativă contribuie la pregătirea tinerilor pentru a se adapta la o lume în schimbare. Copiii de astăzi vor fi angajați în locuri de muncă care nu există încă, folosind noi tehnologii pentru a rezolva probleme și a depăși provocări emergente.

În întreaga lume, sistemele de educație încearcă să colecteze informații și să genereze programe de pregătire valoroase și relevante pentru un viitor dinamic. Locurile de muncă de acum și, în mod cert, cele pe care încă nu le cunoaștem, dar pe care viitorul le pregătește, se vor axa pe o gândire creativă și flexibilă, pe rezolvare de probleme și generare de idei. Atunci când copiii sunt sprijiniți, încă de timpuriu, să își formeze o gândire creativă, ei devin mai pregătiți pentru a se adapta la schimbări și pentru a aborda provocări din ce în ce mai complexe, cu soluții inovatoare.

Ce este gândirea creativă?

Gândirea creativă presupune generarea de idei valoroase și originale și poate fi aplicată nu numai în contexte legate de exprimarea imaginației, cum ar fi scrisul creativ, pictatul, ilustratul, muzica sau teatrul, ci și în alte domenii în care generarea de idei este funcțională pentru investigarea unor chestiuni, probleme sau preocupări la nivelul întregii societăți.

Atunci când copiii își antrenează o gândire creativă ei își descoperă și dezvoltă potențialul. Grădinițele și școlile joacă un rol important în formarea armonioasă a competențelor copiilor, competențe esențiale pentru viața de zi cu zi. Gândirea creativă este un element valoros care sprijină învățarea, ajutând copiii să interpreteze experiențele și informațiile în moduri noi și semnificative din punct de vedere personal, chiar și în contextul obiectivelor formale de învățare. 

Gândirea creativă alimentează motivația și interesul elevilor pentru învățare, încurajează explorarea și descoperirea și poate fi parte integrată într-o serie de discipline, de la limbi străine și arte la disciplinele STEM (știință, tehnologie, inginerie și matematică). Gândirea creativă îi ajută pe elevi să fie imaginativi, să dezvolte idei originale, să gândească „out of the box”, din mai multe perspective și să rezolve probleme.

Creativitatea este multidimensională 

În literatura de specialitate, creativitatea este înțeleasă, în sens larg, ca fiind punctul de întâlnire dintre aptitudini, proces și mediu, prin care un individ sau un grup realizează un produs perceptibil care este atât nou, cât și util, așa cum este definit în cadrul unui context social.

Mai multe teorii ale creativității recunosc importanța și interacțiunea cunoștințelor și aptitudinilor relevante, a proceselor de gândire divergentă și convergentă, a motivației sarcinii și a unui mediu recompensator pentru a sprijini angajamentul creativ față de o anumită sarcină.

PISA, programul OECD pentru evaluarea internațională a elevilor, definește gândirea creativă ca fiind „competența de a se angaja în mod productiv în generarea, evaluarea și îmbunătățirea ideilor care pot duce la soluții originale și eficiente, la progrese în cunoaștere și la expresii de impact ale imaginației”.
thinking skills RO

Creativitatea se poate manifesta în mai multe moduri diferite, de la descoperiri intelectuale sau tehnologice, capodopere artistice sau literare, care necesită o expertiză semnificativă și dedicare, până la o gândire flexibilă și deschisă spre noi perspective, pe care o dezvoltăm prin practică și exercițiu. De asemenea, ea cuprinde și influențează mai multe elemente pe care copiii le pot dezvolta și utiliza în nenumărate contexte:

Analizarea informațiilor

Înainte de a gândi creativ despre ceva, trebuie mai întâi să înțelegem acel lucru. Acest lucru necesită capacitatea de a examina lucrurile cu atenție pentru a ști ce înseamnă. Fie că vă ne raportăm la un text, la un set de date, la un plan sau la o ecuație, trebuie să fim capabil să analizăm. 

Minte deschisă spre noi perspective 

Gândirea creative presupune să lăsăm deoparte orice presupuneri sau prejudecăți pe care le avem și să privim lucrurile într-un mod complet nou. 

Rezolvarea problemelor 

Găsirea soluțiilor potrivite pentru o problemă specifică este o abilitate utilă atât pentru mediul academic sau profesional, cât și pentru derularea activităților zilnice și ne permite să depășim provocările cu bine. 

Competențe de organizare

Odată găsită soluția creativă, organizarea reintră în scenă, fiind un element ajutător pentru ca obiectivul setat să fie atins. Structurarea unui plan cu obiective clare și date limită reprezintă un pilon complementar procesului de gândire creativă. 

Comunicare eficientă

Oamenii vor aprecia ideea sau soluția noastră creativă doar dacă reușim să o comunicăm eficient, prin intermediul mesajelor clare atât verbale, cât și nonverbale.

De ce resurse interne au nevoie copiii pentru a gândi creativ? 

Competențe cognitive 

Gândirea convergentă și cea divergentă sunt ambele recunoscute pe scară largă ca fiind abilități cognitive importante pentru gândirea creativă. Gândirea convergentă se referă la capacitatea de a aplica raționamentul convențional și logic asupra informațiilor cu care intrăm în contact. Ca atare, gândirea convergentă ajută la înțelegerea spațiului problemei și la identificarea ideilor bune. Gândirea divergentă se referă la capacitatea de a urma noi abordări, de a avea idei originale și de a descoperi noi metode de „a rezolva”, făcând conexiuni flexibile între idei și informații, adoptând perspective diferite.

Orientarea către obiective și convingerile de sine creative 

Persistența, perseverența și autoeficacitatea influențează gândirea creativă prin furnizarea unui sentiment puternic de orientare spre scop și a convingerii că obiectivele pot fi atinse. Investirea efortului în atingerea unui obiectiv și depășirea dificultăților sunt esențiale pentru a genera gândirea creativă, toate aceste elemente permițând copiilor să își mențină concentrarea pentru perioade lungi de timp și să facă față provocărilor care apar.  

Colaborarea cu ceilalți 

Colaborarea cu ceilalți îi ajută pe copiii să exploreze și să se bazeze pe ideile altora, precum și să își îmbunătățească propriile idei. Acest lucru poate impulsiona crearea de cunoștințe, facilitând dezvoltarea de soluții pentru probleme complexe care depășesc capacitățile unei singure persoane.

Motivația sarcinii

Motivația intrinsecă a sarcinii îi determină pe copiii să finalizeze o sarcină pentru că o consideră în mod inerent satisfăcătoare. Experiența de „flow creativ” - faptul de a fi complet absorbit și de a persista într-o sarcină - este un motor puternic al creativității,iar motivația din interior este esențială.  Motivația extrinsecă a sarcinii se referă la stimulente sau obiective externe. Deși cercetările subliniază importanța motivației intrinseci pentru angajarea creativă, motivatorii extrinseci pot, de asemenea, să încurajeze copiii să persiste în eforturile lor creative.

De ce este important ca elevii să dezvolte o gândire creativă?

Gândirea creativă poate avea o influență pozitivă asupra interesului și realizărilor academice ale elevilor, asupra identității și asupra dezvoltării socio-emoționale, prin sprijinirea interpretării experiențelor, acțiunilor și evenimentelor în moduri noi și semnificative din punct de vedere personal.

Dincolo de sala de clasă, gândirea creativă îi poate ajuta pe copii să se adapteze la o lume în continuă și rapidă schimbare. Sprijinirea gândirii creative îi poate ajuta pe aceștia să contribuie la dezvoltarea societății în care trăiesc, astăzi și în calitate de viitori lucrători: organizațiile și societățile din întreaga lume depind din ce în ce mai mult de inovare și de crearea de cunoștințe pentru a face față provocărilor emergente și complexe, ceea ce conferă un caracter urgent inovării și gândirii creative ca întreprinderi colective.

Îmbunătățirea abilităților de gândire creativă ale copiilor

Obiceiuri de lectură

Cu cât copilul citește mai mult, cu atât va fi mai conștient de emoții, va avea un vocabular bogat și își va imagina poveștile și personajele preferate.  Conținutul scris în articole, cărți, benzi desenate și alte materiale oferă o sursă vastă de informații de care creativitatea copilului poate beneficia. Atunci când formăm obiceiuri sănătoase de citit, le deschidem mintea copiilor către o lume cu totul nouă și le arătăm noi modalități de rezolvare a problemelor. 

Lectura zilnică îl provoacă pe copil să gândească diferit sau să se identifice cu personajele din povești, imitând un lucru creativ care li s-a întâmplat acestora de-a lungul acțiunii. Este valoros să îi sprijinim pe copiii să povestească folosind propriile cuvinte, capitolul tocmai parcurs. De asemenea, îi putem încuraja să construiască povești originale sau compoziții proprii folosind cartonașe sau jocuri de story cubes. 

Curiozitatea se exprimă prin întrebări

Una dintre principalele modalități de a dezvolta gândirea creativă la copii este de a-i îndemna să se întrebe. Fiecare întrebare pe care o pune copilul reprezintă o oportunitate pentru el de a învăța și de a folosi informațiile.

Curiozitatea copiilor reprezintă o sursă nelimitată care facilitează învățarea și este valoros să fructificăm această curiozitate prin întrebări care să surprindă punctele de vedere și opiniile copiilor.

Responsabilitățile oferă contexte de antrenare a gândirii creative

Atunci când cei mici pășesc în afara zonei de confort și își asumă un set de responsabilități, ei își antrenează gândirea creativă prin găsirea de soluții noi în fața provocărilor pe care le întâlnesc. 

Învățarea prin joc

Indiferent dacă copilul se joacă un joc cu prietenii sau cu puzzle-uri, ghicitori și jocuri de societate, acesta îi ajută să dezvolte și să descopere anumite seturi de abilități de gândire creativă. 

Timp și spațiu liber

Dezvoltarea abilităților într-un mod metodic este importantă. Dar este important să oferim copiilor suficient spațiu pentru a-și explora liber imaginația. Dacă cei mici au timp liber, fără activități programate, acest timp poate fi folosit pentru a da frâu liber creativității și pentru a genera noi idei. 

Puzzle-urile: antrenament pentru creier

Aceste jocuri de dezvoltare a creierului reprezintă o modalitate excelentă de a dezvolta recunoașterea modelelor, percepția spațială, abilitățile lingvistice, coordonarea, abilitățile motorii, rezolvarea problemelor, abilitățile cognitive și creative ale copilului. Câteva exemple de astfel de jocuri sunt Sudoku, Scrabble, cuvinte încrucișate, cuburi Rubik și puzzle-uri logice.

Puterea și agilitatea creativă

Abilitățile noastre creative nu sunt prestabilite. Ne putem antrena creativitatea așa cum ne putem antrena mușchii fizici.  Deși s-ar putea să nu simțim că avem o creativitate înnăscută într-un anumit domeniu, putem lua măsuri pentru a ne dezvolta capacitatea creativă și este vital ca cei mici să înțeleagă acest lucru încă de timpuriu.  Putem să ne consolidăm forțele creative și agilitatea în clasă prin activarea unor abilități variate - gândire, proiectare, creație și scriere.  Putem dezvolta capacitățile copiilor prin oferirea de oportunități pentru a construi, crea, performa, planifica și explora. Putem să ne dezvoltăm acești mușchi creativi dacă luăm măsuri în fiecare zi pentru a insufla creativitatea în rutina noastră zilnică.  

Împreună, putem debloca creativitatea în moduri care vor sprijini învățarea în clasă, precum și dincolo de zidurile școlii.

Construirea gândirii creative poate începe cu pași mici. Mulți oameni cred că gândirea creativă este o calitate înnăscută, însă există din ce în ce mai multe dovezi care sugerează că este o abilitate care poate fi învățată. Încurajarea copiilor să își exploreze interesele creative îi ajută să devină rezolvatori de probleme și gânditori critici. Gândirea creativă este capacitatea de a găsi noi abordări și idei, iar această abilitate esențială pentru viață îi permite copilului să conecteze punctele și să vadă imaginea de ansamblu, și merită cu siguranță să fie dezvoltată la copii încă de la o vârstă fragedă.

Este foarte valoros ca evoluția elevilor să fie privită atât din perspectiva unui proces, cât și din perspectiva unei imagini de ansamblu. Kinderpedia este un instrument profesional foarte ușor de utilizat, care le permite profesorilor să evalueze progresul copiilor în orice moment și să împărtășească realizările lor cu părinții în timp real. Observațiile și rapoartele de progres le oferă profesorilor o evaluare precisă a nivelului fiecărui elev în orice momental anului școlar. 


 Află mai mult

 
Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK