Cum valorificăm experiența ultimului an în procesul de învățare?

Semestrul al doilea a început în formă fizică pentru o parte a elevilor și a continuat online pentru restul. Profesorii predau și la clasă și la distanță, iar copiii se readaptează vieții de la școală sau continuă să găsească resurse pentru a face față lipsei de socializare și învățării online. În acest context, Playouth a organizat conferința online „Omul din spatele unui profesor“, aflată la a opta ediție, care a abordat procesul de învățare din perspectiva  oportunităților și provocărilor din educație în această perioadă. În cadrul evenimentului, cadrele didactice au expus experiența lor și au creionat câteva idei și soluții de acțiune pentru semestrul în curs, astfel încât anul acesta școlar să reprezinte o lecție încheiată cu succes, o oportunitate de creștere, nu o perioadă gri pentru educație. 

Energia curge acolo unde atenția se duce. Procesul de învățare pentru preșcolari

Valentina Secară, fondator Acorns Nurseries, a reprezentat zona educației timpurii, cu exemple ce pot fi aplicate și în școli sau alte arii de activitate. Punctul de plecare al abordării Valentinei a fost credința conform căreia energia curge acolo unde se duce atenția. Orice situație poate fi abordată din mai multe unghiuri și orice context ne poate oferi o introspecție asupra noastră, a valorilor care ne definesc și a modurilor în care putem acționa. Dacă dorim să vedem un handicap în situația actuală din educație, cu această energie rămânem. Dacă însă încercăm să construim pe ceea ce ni se oferă, la finalul anului putem constata că am clădit ceva extraordinar. Totul ține de perspectivă, iar soluțiile stau în interiorul fiecăruia dintre noi. Măsurile de siguranță nu ar trebui să blocheze procesul de învățare, ci să necesite doar un plus de atenție pe care îl acordăm igienei, dar care nu împiedică desfășurarea normală a activității. Regulile se respectă, dar totul poate fi transformat într-un joc, cu materiale colorate, personaje de desene animate sau personaje îndrăgite de copii, care îi învață cum să se protejeze. Mesajele trebuie să fie pozitive, fără negații, astfel încât să fie ușor asimilate de către copii. Menținerea distanței poate fi făcută și ea ca un joc, prin steluțe sau alte semne atractive, pe care copiii le vor respecta mult mai ușor. Pentru educația timpurie, este esențial în special în această perioadă crearea unui mediu sigur și stimulativ pentru copii, în care ei să se simtă în siguranță, cu jocuri, jucării și materiale familiare lor. Educația nu așteaptă, ea merge mai departe, iar mediul și oportunitățile de învățare sunt variate și se schimbă săptămânal. Elementele de mobilier și decor pot face diferența și pot crea un mediu prietenos și sigur. Culorile, informațiile, materialele care asigură stimularea senzorială pot fi adaptate măsurilor de igienă și astfel pot oferi în continuare mediul propice dezvoltării cognitive și senzoriale a copiilor. Creativitatea și deschiderea educatorilor și profesorilor face diferența în această perioadă. Provocarea cea mai mare în educația timpurie a fost asigurarea unei învățări interactive fără a folosi materiale care pot pune sănătatea copiilor în pericol. Foile de hârtie au fost inlocuite cu materiale de plastic, tăblițe de aluminiu și alte elemente ce pot fi dezinfectate ușor. Materialele sunt folosite individual, nu mai există materiale comune, pe care le folosesc toți copiii. Astfel, se poate crea echilibrul între nevoia de învățare a copiilor și nevoia de siguranță, mult mai accentuată în această perioadă.

Un aspect important în ultima vreme a fost acela de a păstra aceeași energie în rândul profesorilor. Felul în care profesorii se susțin și contribuie unii la activitățile celorlalți este cheia succesului. A fost nevoie de o unitate mult mai mare, care a fost obținută prin transparență, sesiuni de formare și informare și activități pentru dezvoltarea stării de bine. Felul în care dascălii se simt, se transmite automat copiilor și acesta ar trebui să fie un considerent definitoriu în organizarea și desfășurarea activității. Este necesar ca toți membrii echipei să își asume roluri suplimentare în perioade dificile, astfel încât atmosfera creată să fie una de armonie, care să se răsfrângă asupra copiilor și a părinților. Astfel se realizează cultivarea emoțiilor pozitive. Fiecare zi este o oportunitate de a ne echilibra emoțional, de a practica recunoștința, dragostea față de ceilalți și respectul. Consolidarea echipei, în special în perioade dificile, este esențială pentru succes.

20% din succesul unui copil este asigurat de inteligența cognitivă, restul este asigurat doar de dezvoltarea emoțională, de mediul în care copilul crește și se dezvoltă. Atunci când un copil se simte bine, el poate acumula mult mai ușor cunoștințe. Fericirea, starea de bine, fexibilitatea, atitudinea pozitiva, recunoștința sunt aspecte pe care este foarte important să le clădim în această perioadă, ca educatori și profesori. Este bine să ne amintim în fiecare zi că ceea ce trăim este o oportunitate, nu o piedică și să găsim permanent cele mai bune metode pentru a depăși situațiile dificile.

Fundația necesară pentru un proces de învățare eficient

Mirela Spiță, profesor pentru învățământul primar la Școala Alexandru Ioan Cuza din Bacău și profesor Merito, a vorbit despre principiile pedagogice și didactice care constituie fundația necesară pentru un proces educațional cu efecte pozitive asupra copilului. La baza templului învățării stau sistemul de educație, curricula, instruirea și toate acele elemente care constituie partea de informații, competențe și certificări necesare unui profesor. Cunoștințele esențiale trebuie să aibă aplicabilitate în viața copilului. Pilonii templului sunt constituiți de valorile profesorului. Pentru fiecare valoare există o latură a educației, iar aceste valori trebuie să constituie un tot unitar, pentru a putea pregăti terenul propice copiilor, care vin spre școală cu entuziasm. Problema școlii românești este că elevii se plictisesc, de aceea profesorii ar trebui să cerceteze, să vadă cum pot schimba inclusiv fundația, partea aceea de conținut, care ar trebui să devină interesant și atractiv pentru copii. Profesorul trebuie să împlinească nevoia de cunoaștere a copilului, astfel încât școala să nu mai scoată copii plictisiți încă din clasa a IV-a. Materia ar trebui gândită și croită pe nevoile și interesele copiilor, tinerii să primească informații și materiale care să le stârnească imaginația și dorința de învățare. În afară de templul învățării, Mirela Spiță a prezentat și triunghiul cunoștințelor. Baza triunghiului este reprezentată de cunoștințele prevăzute în programa școlară, care sunt absolut necesare. Pe lângă acestea, în discuțiile cu elevii, se relevă interesele acestora, care trebuie incluse în triunghiul cunoștințelor predate. Cunoștințele teoretice și atitudinale sunt cele care creează competențele. Este necesar să provocăm nevoia de cunoaștere a copiilor, de aceea este recomandat să introducem metode informale în educație – teatrul de umbre, scrisoarea fluviu și altele care stârnesc emoție și curiozitate. Non-formalul aduce bucurie, iar scopul educației este entuziasmul, care îi implică activ pe copii în viața socială.

Egalitatea de șanse se traduce în echitate, care înseamnă împlinirea nevoilor tuturor elevilor, nu doar pe ale celor supradotați. Copiii trebuie consultați, întrebați, pentru asta este nevoie să știm valorile fiecăruia, să analizăm comportamentele și faptele tuturor, iar fiecare să fie invitat să își construiască propriul templu al cunoașterii. Absolut tot ceea ce îi interesează pe copii este material de studiu, iar conținuturile trebuie adaptate curiozității lor. În ghiozdanul profesorului trebuie să stea în primul rând dorințele copiilor. Astfel se ajunge la învățare eficientă, în favoarea elevilor.

Ca o concluzie, Mirela Spiță consideră că educația actuală trebuie să aducă un echilibru între conținut, educație, încredere și tehnologie și totul să se traducă într-un efect de Wow pentru copii, care să fie entuziaști și dornici să învețe pentru că le place, nu pentru că trebuie. Un wow pe zi îi face pe copii nerăbdători să ajungă la școală și să își dorească să se întoarcă cât mai repede după vacanță și astfel procesul de învățare să se desfășoare armonios, cu efecte pe termen lung.

Procesul de învățare din perspectiva neuroștiinței

Olimpia Meșa, expert și consultant în proiectarea programelor de învățare bazate pe modul de funcționare al creierului, fondatoarea școlii online Book to courses, a discutat despre metodologia de învățare bazată pe funcțiile creierului. Pentru ca învățarea să se producă, este necesară detașarea de presiunea rezultatelor și concentrarea pe modul în care funcționează creierul și cum acesta va sprijini recuperarea oricărei materii pierdute. În fiecare clipă, învățarea este biochimie și cu un dascăl bun, chiar și cele mai dificile informații pot fi asimilate, chiar și cu întârziere. Pe termen lung, toți copiii se recuperează și pot avea parte de o învățare de calitate. Creierul se ocupă de învățare, el este cel care dă direcția. Creierul vrea să învețe într-un mod cât mai natural, pentru el nu există învățare formală sau învățare non-formală. Creierul este pregătit genetic să supraviețuiască și să experimenteze. Conform lui James E. Jull, unul din mentorii Olimpiei Meșa, învățarea înseamnă schimbare în noi, care se produce ca urmare a schimbării în creier. Așadar, arta predării ar trebui să fie arta schimbării creierului. Întotdeauna învățarea se întâmplă în același fel, prin producerea sinapselor și crearea de noi căi neuronale, care dezvoltă inteligența. Schimbarea în creier nu se întâmplă atunci când se face predarea, ci atunci când este stimulată acțiunea, când creierul chiar lucrează și face asocieri. Creierul se dezvoltă în funcție de modul în care este utilizat. Experimentele arată că după o oră de predare, unii copii nu pot defini exact noțiunile auzite, dacă nu s-a realizat procesarea la nivelul creierului. A învăța este doar începutul, învățarea adevărată se produce nu prin concepte, ci prin îmbinarea cu experimentele și prin producerea acelei acțiuni, acelui aha în creier.

Etapele învățării din perspectiva activității neuronale

În primă fază, copiii au o experiență concretă, prin care creierul percepe lumea din jur. Creierul emoțional este atins de tot ce aud, văd, simt, gustă copiii și tot ce le provoacă provoacă un interes. În acstă fază, este foarte important pentru copii să înțeleagă de ce învață, la ce le vor folosi conceptele respective. În faza a doua are loc integrarea, care se întâmplă în cortexul pre-frontal și folosește informațiile cu care s-a intrat în contact anterior. În această fază se lucrează cu tot corpul și are loc o activare a creierului, care creează căi neuronale noi. În această etapă, dacă copilul nu își poate mișca corpul, activitatea este mai puțin intensă și calea creată va fi fixă. De aceea, nu se recomandă statul pe loc (de exemplu în bancă) în etapa aceasta. În primele două faze are loc explorarea, inclusiv explorarea a ceea ce știu experții. În faza a treia, de acțiune, copiii acționează pe baza ideilor, testându-le în mod activ. Aici are loc experimentarea și gestionarea posibilităților. Faza a patra este cea de repetiție, în care de mare ajutor sunt elemente vizuale, care să susțină învățarea – postere, notițe, fotografii, etc. Aici are loc monitorizarea progresului.

În cadrul metodei care abordează procesul de învățare din pesrpectiva neuroștiinței, testele nu evaluează doar conținuturile. Prima parte a evaluării se referă la emoții, la cum se simt copiii, iar în afara testării propriu-zise copiii sunt întrebați și cum cred că pot aplica în viața reală conținuturile pe care le învață.

Cum explorăm oportunitățile mediului online în procesul de învățare

Marcel Bartic, profesor de istorie la Școala Little London a vorbit despre experiența învățării digitale, plecând de la rezultatele studiilor privind folosirea internetului de către copii. Vârsta medie de la care copiii folosesc internetul este de 9 ani. 96% dintre copii accesează internetul folosind un telefon smart. 99% dintre ei declară că au un cont pe o rețea socială. Cele mai populare rețele sunt Facebook, Youtube și Instagram. 27% dintre copii petrec peste 6 ore online în timpul săptămânii, iar 48% petrec peste 6 ore online în weekend. Referindu-se la timpul petrecut pe Internet, peste 40% dintre copii declară că navighează destul de des online fără un scop anume. 42% dintre copii declară că știu situații în care un prieten sau coleg a fost deranjat sau supărat pe Internet. În acest context, în condițiile în care învățarea s-a întâmplat online în ultimul an, ar trebui să ne punem întrebarea unde învață copiii, unde se duc atenția și curiozitatea lor. Dorința lor de cunoaștere nu a dispărut, ea doar s-a mutat pe rețelele sociale, unde copilul primește răspunsuri rapid, eficient.

Provocarea pentru profesori este să gândească spațiul educațional și în această zonă. Copiii sunt aici, iar profesorii riscă să piardă dacă nu se recalibrează. Pandemia va trece, dar nevoile elevilor rămân, iar acum, mai mult ca oricând, ei vor căuta informațiile în mediul online, dar în spațiile în care ei se simt în siguranță. Fiind acolo, cu ei, profesorii îi vor ajuta să vină către învățare. Oportunitatea pe care educația digitală o oferă poate combate și inechitatea. Nu toți copiii au acces la învățare – cei cu boli cronice, cei din zone defavorizate nu reușesc să ajungă la școală și au nevoie de învățământ la domiciliu, așa că o altă provocare pentru profesori este să ajungă, prin mediul online, la mai mulți copii care altfel nu pot avea acces la procesul de învățare. Așadar, educația digitală și învățământul online pot fi explorate mult mai mult, în beneficiul copiilor.