Skip to main content
educatia anteprescolara

Cele mai importante ingrediente în educația antepreșcolarilor


 

Primii trei ani de viață sunt esențiali în creșterea și dezvoltarea unui copil, iar prin educație putem să punem bazele unei evoluții armonioase a creierului și, implicit, a întregului organism. Despre cât de importantă este educația antepreșcolarilor au discutat Claudia Chiru, profesor pentru învățământul primar și fondator Saga Kid și Valentina Secară, fondator Acorns Nursery, în cadrul webminar-ul Edupedia, organizat de Social Moms.

Un copil se naște cu o sută de miliarde de neuroni. Fiecărui neuron îi sunt atribuite ulterior diferite sinapse. La naștere, un neuron are capacitatea de a crea 1500 de legături, iar până la vârsta de 3 ani ajunge la 15.000 de legături. Fiecare neuron poate trimite semnale către alți neuroni, pentru a crea legături. Odată create legăturile, este necesar ca acestea să fie stimulate pentru a dezvolta un creier sănătos la  vârsta adultă. Creierul unul bebeluș este extrem de activ în fiecare secundă a vieții sale. Avem tendința de a coordona dezvoltarea copilului și astfel riscăm să îi limităm aria de descoperire, în acord cu nevoile noastre. Este benefic să rămânem doar observatori și  să îi însoțim parcursul cu suportul necesar.

Educația antepreșcolarilor este considerată perioada de aur în educație

Atunci se întâmplă cele mai multe achiziții, iar creierul copilului se dezvoltă în proporție de 80-90% până la 3 ani. Fiecare etapă de dezvoltare reprezintă un moment de achiziție. Dacă sărim acea etapă, achiziția nu se realizează și conexiunea se pierde, nu mai există. Din această perspectivă, fiecare moment ar trebui fructificat pentru beneficiul copilului și dezvoltării sale viitoare. Fiecare copil are anumite înclinații, dar este nevoie să stimulăm toate zonele creierului. Așa cum un copac crește dintrodată, un copil se dezvoltă în toate ariile sale, el trebuie să dobândească toate deprinderile necesare. Copilul trebuie stimulat atât pe zona de limbaj, cât și pe cea de motricitate. Totuși, în jurul vârstei de un an, un an și jumătate, un copil este concentrat mai mult pe partea de dezvoltare motrică, astfel că nu este cazul să ne îngrijorăm dacă observăm o încetinire pe partea achiziției de limbaj.

Fiecare copil este unic și se dezvoltă în ritmul său

Responsabilitatea educatorilor și a părinților este de a observa ce îi este benefic copilului și să realizeze acțiuni în acel sens. Este important ca părinții să nu fie cei care fac absolut totul pentru copil, ci să îl stimuleze pe el să ceară ceea ce are nevoie și chiar să îl încurajeze să facă acele acțiuni împreună. De exemplu, dacă copilul cere apă, prin sunete sau mișcări, părintele îl va lua la bucătărie să îi arate cum pune apă și va spune cu voce tare ceea ce face. Astfel, copiii vor învăța modul în care funcționează lucrurile.

Stimularea prin jucării senzoriale este recomandată, dar este de preferat să se utilizeze obiecte uzuale din casă, care au texturi diferite sau jucării realizate în casă de către părinți. O sticlă de plastic plină cu apă, în care punem în fiecare zi altceva – boabe de fasole, sclipici, pietricele, etc poate fi o jucărie extrem de utilă. Valentina Secară recomandă jucăriile simple, nu foarte colorate, ci realizate din texturi puternice și diferite, care să ajută la stimularea simțurilor. Stimularea inteigenței intelectuale se realizează chiar din primele luni. Bebelușii primesc informații prin stimuli. În primele luni, copiii au nevoie de culori calde, apoi de contraste alb-negru, apoi de jucării care produc sunete sau ajută la stimularea simțului tactil. Este nevoie de jucării și activități senzoriale, care vor stimula toate cele cinci simțuri.

Succesul unui adult este asigurat doar 20% de IQ, restul fiind determinat de inteligența emoțională

Astfel, este foarte important să ne concentrăm și pe dezvoltarea inteligenței emoționale în educația antepreșcolarilor. Copiii care primesc o relație de afecțiune mai mare încă de la naștere și în primii ani de viață au o capacitate de adaptare la viața școlară mult mai ridicată. Ei își înțeleg mai bine emoțiile și sunt mai puțin anxioși, deoarece au hippocampusul mult mai dezvoltat. Un coeficient de inteligență emoțională foarte dezvoltat va susține și inteligența cognitivă. În primii ani de viață este esențial să punem accentul pe cum se simte un copil, cât este de fericit și cât de în siguranță se simte. Creierul unui copil este ca o floare. În condiții optime se deschide, dar în condiții de stres se închide și nu mai are loc niciun proces de acumulare intelectuală. Copiii au nevoie să se simtă văzuți, acceptați și să fie mândri de realizările lor. Părinții trebuie să înțeleagă că un copil are nevoie de limite, a-l ajuta pe copil să se simtă bine nu înseamnă că trebuie să spună da la toate solicitările lui, ci să îi ofere un mediu în care copilul să se simtă în siguranță.

Educația antepreșcolarilor este ca un ring de box, în care copilul va încerca corzile, să vadă cât sunt de flexibile

Fără un cadru setat, copilul nu va înțelege care sunt limitele acceptabile, care se trasează în etapa 2-4 ani. Copiii pot avea cereri, este în regulă să le înțelegem frustrările, dar să setăm limitele și să le păstrăm ferme.

În primele luni de viață, contactul vizual cu copilul este esențial. Un copil păstrează în memoria emoțională mimica adultului din preajma lui. De asemenea, se recomandă să vorbim foarte mult copiilor, să le punem diferite tipuri de muzică și să îi expunem la interacțiuni sociale. Copiii au nevoie de stimulare senzorială, să simtă pe mâini, pe picioare texturi diferite, au nevoie de stimulare auditivă, sunete pe care să le numim – Se aud claxoane, ciripesc păsărelele, este frig, este soare, etc. Părintele trebuie să stimuleze copilul pe tot parcursul dezvoltării sale. Chiar dacă are o vârstă mică, este bine să întrebăm copilul și să îi permitem să ne răspund vizual sau prin sunete. Chiar dacă un bebeluș are 4 luni, părintele trebuie să îl vadă ca pe un individ. Toate comportamentele se conturează până la trei ani. Este bine să permitem și copiilor să ia decizii atunci când sunt pregătiți. De exemplu, nu este bine să îi obligăm pe copii să fie luați în brațe de altcineva dacă ei nu vor sau să socializeze cu persoane dacă acest lucru nu le este confortabil. Este esențial să îl asigurați pe copil că îl înțelegeți și să creați pentru el un mediu securizant.

În educația antepreșcolarilor este necesară o verificare periodică a copilului, în acord cu stadiile de dezvoltare, pentru a ne da seama ce zonă a creierului are nevoie de mai multă stimulare. Este ideal ca învățarea să înceapă cât mai timpuriu, dar este foarte importantă și stimularea copilului acasă. Un copil nu are nevoie doar de informații, important este modul în care le sunt transmise aceste informații. Adultul este cel care facilitează transferul de informație și este esențială acțiunea și implicarea adultului. Ca o concluzie, cel mai important ingredient în educația antepreșcolarilor este implicarea permanentă a părinților și stimularea copilului în mod activ, dar cu o atenție sporită la nevoile sale.

 

Cum sprijină Kinderpedia învățarea activă și tranziția către o clasă modernă

Kinderpedia sprijină învățarea activă, facilitând profesorilor oportunitatea de a le face cunoscute elevilor resurse interactive și atractive care să îi stimuleze să joace un rol activ în propriul proces de învățare. De asemenea, îi menține pe părinți conectați și implicați în educația elevilor. Permite școlilor să colecteze și să analizeze date la diferite niveluri, cu scopul de a îmbunătăți învățarea, precum și practica didactică în general.

 

Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK