Skip to main content
Educatori la Conferința de Educație Timpurie FIRST7 2026

Leadership în educația timpurie și jocul neurodivergent: lecții de la Conferința FIRST7 2026


Leadership în educația timpurie și jocul neurodivergent: lecții de la Conferința FIRST7 2026

Copilăria se schimbă, iar odată cu ea se schimbă și oamenii care au grijă de copii. Aceasta a fost ideea care a străbătut cea de-a XI-a ediție a Conferinței de Educație Timpurie, organizată de Fundația Acorns prin FIRST7, între 28 și 30 octombrie 2026, la București. Tema din acest an, dezvoltarea creativității copiilor în era digitală, a adunat educatori, directori de grădinițe și specialiști care își pun aceleași întrebări: de ce au nevoie, cu adevărat, copiii de astăzi și ce trebuie să schimbăm noi, adulții, ca să le oferim asta?

Prima zi a conferinței a pus față în față două perspective care, la prima vedere, par să vorbească despre lucruri diferite. Sam Maitland-Price, care conduce șase centre de educație timpurie în nordul Țării Galilor, a vorbit despre leadership în educația timpurie, bunătate și oamenii din spatele fiecărei grupe. Simon Airey, profesor și consultant în neurodiversitate, a vorbit despre copiii al căror joc pare „ciudat” sau „repetitiv” și despre ce pierdem atunci când încercăm să îl corectăm. Firul comun s-a văzut repede: în ambele cazuri, calitatea educației timpurii depinde de felul în care adulții aleg să privească, să asculte și să creeze siguranță.

La Kinderpedia, suntem alături de Valentina Secară și de echipa FIRST7 de peste 7 ani, iar în acest articol am adunat ideile care ne-au rămas în minte după aceste două sesiuni, împreună cu cercetarea care le susține.

Educatori și directori de grădinițe în sala Conferinței de Educație Timpurie FIRST7 2026 de la București
Prima zi a Conferinței de Educație Timpurie 2026, București.

Sam Maitland-Price: o copilărie extraordinară începe cu oameni extraordinari

Sam Maitland-Price vorbind despre leadership în educația timpurie la Conferința de Educație Timpurie 2026
Sam Maitland-Price, fondatoarea rețelei Little Lambs din nordul Țării Galilor.

Povestea lui Sam este, în sine, o lecție de leadership. A intrat în educația timpurie la 16 ani, ca stagiară, a deschis prima grădiniță la 22 de ani, iar astăzi coordonează Little Lambs, o rețea de șase centre în nordul Țării Galilor. Peste 26 de ani petrecuți în același domeniu, de la nivelul sălii de grupă până la conducerea unei organizații, îi dau o perspectivă rară: știe cum arată leadershipul văzut de jos, nu doar de sus.

Întrebarea cu care și-a deschis sesiunea a rămas cu noi mult după conferință: lumea se schimbă, copilăria se schimbă, oamenii cu care lucrăm se schimbă, dar oare se schimbă și felul în care conducem?

Bunătatea nu este o slăbiciune, este o strategie

În multe organizații, bunătatea este privită ca o calitate personală frumoasă, dar opțională. Sam o așază în centrul modelului de leadership. Ideea are susținere solidă în cercetare. Michael West, profesor de psihologie organizațională și autorul cărții Compassionate Leadership (2021), arată, pe baza studiilor din sistemul de sănătate britanic, că liderii care ascultă cu atenție, încearcă să înțeleagă situația, empatizează și apoi ajută concret construiesc echipe mai stabile, cu mai puțină epuizare și cu o calitate mai bună a îngrijirii.

Transferul către educația timpurie este firesc. Un educator care se simte ascultat și susținut are mai multă răbdare cu un copil care plânge la despărțire. O echipă care nu trăiește cu teama de greșeală poate experimenta, poate încerca o activitate nouă, poate recunoaște când ceva nu funcționează. Amy Edmondson, profesoară la Harvard, numește acest lucru siguranță psihologică: convingerea că poți vorbi deschis, pune întrebări sau semnala o problemă fără să fii pedepsit sau umilit.

Cultura organizațională se vede în sala de grupă

Cultura organizațională a unei grădinițe nu stă în regulament sau pe un afiș de pe perete. Se vede în felul în care o colegă nouă este primită în prima săptămână, în tonul cu care se discută o greșeală, în cât timp are o educatoare să observe un copil, nu doar să completeze fișe. Copiii simt această cultură înainte să o poată numi: un mediu în care adulții se respectă între ei este un mediu în care copiii învață respectul.

Sam Maitland-Price și Valentina Secară în fața educatorilor care aplaudă, la conferința FIRST7
„Childhoods that children remember, and families never forget”, viziunea Little Lambs prezentată de Sam.

Pentru directorii de grădinițe și creșe, mesajul este practic: investiția în oameni nu este un cost care concurează cu calitatea educației. Este calitatea educației.

Generații diferite, aceeași echipă

Una dintre temele cele mai actuale ale sesiunii a fost succesiunea generațiilor. În multe echipe lucrează astăzi împreună educatoare cu 30 de ani de experiență și tineri din Generația Z, crescuți ei înșiși cu un smartphone în mână. Au așteptări diferite de la un loc de muncă: mai mult feedback, mai multă flexibilitate, nevoia de a înțelege de ce fac un lucru, nu doar cum.

Perspectiva lui Sam este că aceste diferențe nu sunt o problemă de rezolvat, ci o resursă de folosit. Colegii cu experiență aduc profunzime și intuiție pedagogică. Colegii tineri aduc energie, întrebări noi și o înțelegere din interior a lumii digitale în care cresc copiii de azi. Rolul liderului este să construiască punțile dintre ei, prin mentorat, prin învățare continuă și prin deschidere reală față de schimbare.

Leadership într-o copilărie digitalizată

Copiii ajung la grădiniță cu experiențe pe care generațiile anterioare nu le-au avut: ecrane de la vârste foarte mici, răspunsuri instantanee, mai puțin timp de joacă liberă afară. Asta pune presiune nu doar pe educatori, ci și pe lideri. Ei trebuie să decidă ce rol are tehnologia în centrul lor, cum comunică cu părinții despre aceste schimbări și cum își pregătesc echipele pentru copii care au nevoi diferite față de acum zece ani.

Concluzia sesiunii a fost simplă și puternică: o copilărie extraordinară nu apare din întâmplare. Ea începe cu oameni extraordinari, iar oamenii extraordinari cresc acolo unde sunt văzuți, susținuți și lăsați să învețe.

Sam Maitland-Price și Valentina Secară răspunzând la întrebările educatorilor la Conferința de Educație Timpurie
Sesiunea de întrebări cu Sam Maitland-Price, moderată de Valentina Secară.

Simon Airey: nu există joacă „greșită”

Simon Airey prezentând despre jocul neurodivergent la Conferința de Educație Timpurie FIRST7 2026
Simon Airey, profesor și consultant în neurodiversitate.

Simon Airey este profesor și consultant în neurodiversitate, iar prin proiectul Neuroaffirming With Simon lucrează cu educatori care vor să înțeleagă mai bine copiii neurodivergenți. Sesiunea lui a pornit de la experiența personală și de la anii petrecuți la clasă și a avut un mesaj care a schimbat atmosfera din sală: copiii neurodivergenți nu se joacă greșit. Se joacă diferit, iar jocul neurodivergent are o logică, un scop și o bucurie pe care noi, adulții, nu le vedem întotdeauna.

Ce numim „repetitiv” are adesea o funcție

Un copil care aliniază mașinuțele în același șir, zi de zi. Un copil care învârte roțile unei jucării, care deschide și închide aceeași ușă, care vrea aceeași poveste de zece ori. Reflexul multor adulți este să intervină: „Hai să ne jucăm altfel”, „Ajunge cu asta”, „Uite, poți face și așa”.

Simon propune o altă întrebare: ce face jocul acesta pentru copil? Pentru mulți copii neurodivergenți, repetiția aduce predictibilitate într-o lume care pare haotică și zgomotoasă. Mișcările repetitive, cunoscute în literatura de specialitate ca stimming, îi ajută să își regleze nivelul de stimulare senzorială și emoțională. Iar repetiția este, de multe ori, o formă de învățare: copilul testează, verifică, înțelege cum funcționează lucrurile.

Simon Airey explicând educatorilor rolul repetiției în jocul copiilor neurodivergenți
Repetiția nu este o problemă de corectat, ci adesea o formă de învățare.

Nu este un fenomen limitat la copiii neurodivergenți. Educatoarea britanică Chris Athey a descris, încă din anii '90, „schemele” de joc, tipare repetitive prin care toți copiii mici explorează lumea: transportă obiecte dintr-un loc în altul, le închid în cutii, le aliniază, le rotesc. Repetiția este unul dintre motoarele naturale ale învățării timpurii.

De la conformare la autoreglare partajată

Una dintre ideile centrale ale sesiunii a fost înlocuirea conformării cu autoreglarea partajată. În multe medii educaționale, succesul este măsurat prin cât de bine se conformează copilul: stă liniștit, așteaptă, face ce face grupul. Pentru un copil neurodivergent, această conformare poate avea un cost ascuns uriaș, pentru că își consumă toată energia ca să pară „cuminte”, iar descărcarea vine mai târziu, adesea acasă.

Cercetarea în dezvoltarea timpurie arată că autoreglarea copiilor nu se învață prin instrucțiuni, ci prin relație. Copilul mic își împrumută, practic, calmul de la adultul din jurul lui. Această co-reglare, prin vocea liniștită a adultului, prezența lui, ritmul previzibil al zilei, este fundația pe care, în timp, copilul își construiește propria capacitate de a se liniști. Un educator care se întreabă „de ce are nevoie acest copil ca să se simtă în siguranță?” în loc de „cum îl fac să se oprească?” schimbă complet dinamica.

Atenția merită protejată

Simon a vorbit și despre protejarea atenției copiilor. Teoria monotropismului, formulată de cercetătorii Dinah Murray, Mike Lesser și Wenn Lawson, descrie modul în care multe persoane autiste își concentrează atenția intens pe un număr mic de interese. În acel „tunel” de atenție, copilul este implicat, învață și se simte bine. Întreruperile bruște, tranzițiile neanunțate și cererile de a trece constant de la o activitate la alta pot fi, pentru el, mult mai solicitante decât pentru alți copii.

În practică, asta înseamnă tranziții anunțate din timp, suporturi vizuale pentru programul zilei, spații liniștite în sala de grupă și mai puține întreruperi atunci când un copil este profund implicat într-o activitate.

Interesele speciale, o poartă spre conectare

Poate cea mai frumoasă idee a sesiunii: interesele speciale ale copiilor nu sunt obsesii de redus, ci căi de intrare în lumea lor. Un copil fascinat de trenuri poate număra vagoane, poate învăța culori, poate construi șine cu colegii și poate spune o poveste. Când adultul intră în interesul copilului, în loc să îl scoată din el, se creează exact ceea ce urmărim în educația timpurie: conectare, sentimentul de apartenență și un copil calm, gata să învețe.

Cercetătorul Damian Milton a descris „problema dublei empatii”: neînțelegerile dintre persoanele autiste și cele neurotipice merg în ambele sensuri. Nu doar copilul are de învățat să ne înțeleagă pe noi. Și noi avem de învățat să îl înțelegem pe el.

Educatori aplaudând la finalul sesiunii despre neurodiversitate de la Conferința de Educație Timpurie FIRST7
Educatori din toată țara, la sesiunea lui Simon Airey.

Ce leagă cele două sesiuni și ce putem aplica de mâine

Deși una a vorbit despre adulți și cealaltă despre copii, cele două sesiuni au spus, de fapt, același lucru: oamenii învață și cresc acolo unde se simt în siguranță. Un educator care lucrează într-o echipă condusă cu bunătate are resursele interioare să ofere co-reglare unui copil copleșit. Un lider care îi tratează pe colegi cu curiozitate, nu cu judecată, creează o cultură în care și jocul diferit al unui copil este privit cu curiozitate, nu cu îngrijorare.

Simon Airey și Sam Maitland-Price în discuție la Conferința de Educație Timpurie 2026 de la București
Două perspective, același mesaj: siguranța vine înaintea învățării.

Pentru directorii și educatorii care vor să ducă aceste idei în grădinița lor, câteva puncte de plecare simple:

  • Întrebați „de ce” înainte de „cum oprim”. Când un copil repetă același joc, observați-l câteva zile înainte de a interveni. Ce îi aduce? Calm, control, bucurie, învățare?
  • Folosiți interesul copilului ca punte. Integrați pasiunile copiilor în activitățile grupului, în loc să le tratați ca pe niște distrageri.
  • Anunțați tranzițiile. Un avertisment cu câteva minute înainte și un suport vizual pentru programul zilei reduc mult tensiunea, pentru toți copiii.
  • Faceți din feedback o conversație. Întâlniri scurte și regulate cu fiecare membru al echipei spun mai mult despre cultura voastră decât orice regulament.
  • Construiți punți între generații. Puneți în echipă colegi cu experiență și colegi tineri, ca să învețe unii de la alții, în ambele direcții.
  • Investiți în formare continuă. Conferințe precum cea organizată de FIRST7 sunt una dintre cele mai directe căi prin care echipele aduc idei noi în sala de grupă.

Kinderpedia și FIRST7: peste 7 ani de drum împreună

Valentina Secară, fondatoarea Conferinței de Educație Timpurie FIRST7, deschizând ediția 2026
Valentina Secară, fondatoarea Conferinței de Educație Timpurie.

De 11 ediții, Valentina Secară, fondatoarea Conferinței de Educație Timpurie și a primei creșe private din România, aduce la București experți internaționali și resurse la care, de multe ori, au acces doar instituțiile cu bugete mari sau școlile internaționale. Prin FIRST7 și Fundația Acorns, le face accesibile educatorilor din toată țara.

La Kinderpedia, susținem această misiune de peste 7 ani. Ne leagă aceeași convingere: educația de calitate crește atunci când oamenii au acces la cunoaștere, la instrumente potrivite și la o comunitate care îi susține. Și în acest an, comunitatea Kinderpedia a beneficiat de o reducere de 20% la înscrierea la conferință.

Ce am luat cu noi de la Sam Maitland-Price și Simon Airey se potrivește perfect cu felul în care ne gândim la tehnologie în educația timpurie. Rolul unei platforme precum Kinderpedia pentru grădinițe și creșe nu este să pună încă un ecran între adult și copil. Este să preia din administrativ, din comunicarea cu părinții și din documentare, ca educatorii să aibă mai mult timp pentru ce contează cu adevărat: să observe, să se joace și să fie prezenți.

Sam Maitland-Price, Valentina Secară și Simon Airey la Conferința de Educație Timpurie FIRST7 2026
Sam Maitland-Price, Valentina Secară și Simon Airey.

Mulțumim echipei FIRST7, Valentinei Secară și tuturor speakerilor pentru încă o ediție plină de inspirație. Ne revedem la anul.

Dacă vrei să citești și alte lecții de la evenimente dedicate educatorilor, găsești mai multe articole în secțiunea Leadership pentru educație, inclusiv lecțiile de leadership de la conferința Rădăcini pentru viitor.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK