Skip to main content
Laura Ion, Parentropolis

Părinții și profesorii uniți împotriva bullyingului online - interviu Laura Ion, Parentropolis


La final de ianuarie, celebrăm, în fiecare an, Ziua Internațională a Non-Violenței în Școli, dată ce coincide cu Ziua Internațională Mahatma Gandhi. Această zi este o ocazie să atragem atenția asupra riscului cu care se confruntă zi de zi milioane de copii din întreaga lume.

Un risc ale cărui forme se diversifică permanent, pe măsură ce noile tehnologii pătrund în societate. Am invitat-o pe Laura Ion, co-fondatoare Parentropolis și specialist în securitate cibernetică pentru copii, să ne spună mai multe despre violența în școli, dar și despre cum profesorii și părinții pot colabora ca să o limiteze. 

Care sunt cele mai comune tipuri de violență împotriva copiilor care au loc la școală? Este cyberbullying-ul un fenomen în creștere?

Cele mai noi date centralizate de Asociația Salvați Copiii, în urma unei anchete realizate în rândul copiilor, arată că 82% dintre elevii participanți la studiu au asistat în calitate de martori la situații de bullying în școala în care învață. Aproape jumătate dintre respondenți (49%) afirmă că au fost victime ale bullying-ului. 

Din păcate cifrele arată ca bullying-ul online este și el în creștere. Conform unui alt studiu realizat de Organizația Salvați Copiii în 2021, 1 din 3 elevi afirmă că a fost jignit sau deranjat pe Internet, iar 49% dintre copiii participanți la studiu spun că s-a întâmplat să găsească online conținut care i-a făcut să se simtă inconfortabil. Situația este mai întâlnită în rândul copiilor sub 12 ani (6 din 10 afirmă acest lucru) și în rândul fetelor (54% vs. 42% în rândul băieților). Violența fizică și verbală alături de nuditate sunt principalele tipuri de conținut care i-a făcut pe copii să se simtă inconfortabil. (*Organizația Salvați Copiii „Folosirea internetului de copii și adolescenți”) 

Cum pot educatorii să identifice și să sprijine elevii ce riscă să fie supuși violenței cibernetice?

Educatorii/profesorii îi pot sprijini pe copii oferindu-le acces la educația digitală de care au nevoie în această lume guvernată tot mai mult de tehnologia digitală. Pentru a ști cum să le explicăm celor mici cum să reacționeze într-o situație de bullying online, mai întâi trebuie să ne asigurăm că știu să recunoască o astfel de situație. Este foarte important ca ei să aibă un set de reguli de bună purtare în mediul online.

Cum putem să îi învățăm pe copii să rămână în siguranță online și să se protejeze de violența cibernetică?

Pentru a-i putea învăța pe copiii noștri cum să rămână în siguranță, mai întâi trebuie să învățăm noi, părinții sau educatorii lor cum să facem lucrul acesta. Pentru că de multe ori suntem depășiți de viteza schimbărilor din online. Doar atunci le vom putea oferi cele mai bune sfaturi și îi vom putea ajuta să ia decizii informate. De aceea, noi la Parentropolis organizăm periodic cursuri pentru profesori/ învățători, consilieri școlari, dar și pentru părinți, în care vorbim atât despre bullying-ul offline, cât și despre cel ce are loc în mediul online. În cursurile noastre oferim exemple clare de situații reale, ce pot fi întâlnite de copii și soluții ce pot fi aplicate în clasă sau acasă. 

Cum putem limita manifestarea violenței online pentru copiii noștri, în contextul activității lor școlare? 

De curând Eurostat a publicat un studiu din care reiese că România este țara cu cel mai mic procent al populației de 16-74 de ani (8%) care folosește internetul în scop educativ. In Finlanda, de exemplu, procentul este de 50%. 

Așadar, este extrem de important să-i ghidăm pe copii să consume conținut educativ, care are ca scop deschiderea de noi orizonturi, oportunități noi de învățare și experimentare. Dacă părinților le este greu să aleagă aplicațiile pe care să le ofere copiilor, noi avem pe site o resursă gratuită în care vorbim despre criteriile pe care o aplicație trebuie sa le îndeplinească pentru a fi o aplicație educativă. Tot în acest webinar gratuit facem și recomandări de aplicații educative și distractive pentru copii. Găsești resursa aici. https://parentropolis.com/webinar-gratuit/

Cum pot școlile și părinții să colaboreze pentru a preveni violența împotriva copiilor?

Triunghiul părinte, profesor, elev este unul foarte important. Aceste 3 elemente ar trebui să lucreze împreună ca o echipă. Părintele și profesorul reprezintă împreună plasa de siguranță a copilului. Părintele este plasa lui de siguranță a copilului atunci când este acasă, iar profesorul, bineînțeles, atunci când copilul este la școală.

În seminariile noastre, vorbim adesea despre exercițiul “A helping hand” sau rețeaua de siguranță a copilului. În această rețea de siguranță ar fi minunat să regăsim măcar un profesor și un părinte. 

Pentru o buna colaborare între părinți și profesori, recomand o comunicare deschisă și o mentalitate bazată pe colaborare, nicidecum pe critică sau competiție. Noi oferim părinților oportunitatea de a veni la întâlnirile noastre alături de profesorii / învățătorii copiilor lor, pentru a avea o bază comună de la care să se pornească discuțiile.

Ce metode putem folosi pentru a-i educa pe copiilor în spiritul păcii, armoniei și cooperării - valori pe care această zi le promovează la nivel global? 

În primul rând cred că este important să înțelegem noi, adulții, care ne sunt valorile. Apoi, pe baza experienței proprii, putem să facem exerciții pentru a determina împreună cu copii care sunt valorile lor, ce îi mână pe ei, ce îi determine să lupte pentru un lucru. Îi ghidăm prin acest exercițiu să înțeleagă de ce valori precum pacea, armonia și cooperarea sunt valori pozitive, pe care orice societate poate construi cu ușurință un viitor frumos și armonios pentru noua generație. 

Despre Parentropolis

 

Prin această platformă, fondatoarele Laura Ion și Oana Hagiescu, și-au propus să sprijine părinții și copii din România să dezvolte și să mențină o relație armonioasă în familie, oferind acestora acces facil la resurse digitale.

Parentropolis susține acest demers prin cursuri interactive, webinarii live, ateliere de lectură și joacă, workshop-uri educative pentru copii și articole realizate cu echipa de specialiști. Principalele subiecte abordate sunt: emoțiile copiilor, metode de învățare și citire rapidă și memorare creativă, relația copiilor cu tehnologia și siguranța lor în mediul online.

Începând din 2022, Oana și Laura, alături de specialiștii din echipă s-au concentrat pe oferirea de soluții anti bullying părinților, profesorilor, consilierilor școlari și elevilor prin cursuri și ateliere, face to face și online.

O componentă importantă a proiectului antibullying este educația digitală, și anume includerea informațiilor ce țin de bullying-ul online și a soluțiilor menite să prevină și să sprijine modul în care se pot gestiona situațiile de bullying în mediul online.  

Cum sprijină Kinderpedia implicarea familiei în educația copilului?

Kinderpedia permite profesorilor să antreneze elevii de la clasă în proiecte colaborative. Îi ajută să dea feedback rapid și personalizat. Totodată, aplicația permite familiei să urmărească parcursul copilului. Când recunosc devreme aptitudinile și interesele copiilor, părinții îi pot îndruma și susține în alegerile academice. Astfel, vor fi mai puțin înclinați să ia decizii bazate pe clișee sociale și culturale și mai mult pe pasiunile proprii.  


Vrei să vezi cum funcționează?  Programează un demo gratuit!




Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK