Skip to main content
alexandra chiorando

Conferința de educație timpurie: Ce se ascunde în spatele unui comportament neadecvat al copilului?


Așa numitele comportamente neadecvate ale copiilor pot scoate la lumină blocaje, dificultăți, neajunsuri, traume cu care cei mici se confruntă.

Adultul are rolul decisiv de a observa aceste comportamente și de a-i ajuta pe cei mici să depășească toți factorii perturbatori ce stau la baza lor. Așadar, atunci când suntem martorii unui comportament neadecvat, în loc să ne grăbim să corectăm, e bine să ne întrebăm:

Ce se află de fapt în spatele acestui comportament?

“Fiecare comportament al copilului reprezintă o formă de comunicare.”

a afirmat Alexandra Chiorando, specialist în domeniul educației, în cadrul Conferinței de Educație Timpurie First7, ediția a 8-a, la București. 

Șase posibile cauze ale comportamentului neadecvat al copiilor

1. Experiențe adverse din copilărie (adverse childhood experiences)

Comportamentele negative pot fi determinate de anumite experiențe profunde pe care copiii le-au trăit în primii 18 ani de viață, numite experiențe adverse. Acest tip de experiențe conduce la apariția stresului toxic, violenței, dificultăților de integrare socială, consumului de substanțe interzise, a traumelor greu de depășit. 

Pentru a avea un impact pozitiv asupra copiilor care se confruntă cu experiente adverse din copilărie, Alexandra Chiorando recomandă adulților, fie ei educatori, părinți, terapeuți, să aloce atenție deosebită acestora și să creeze un mediu calm, sigur, plin de afecțiune, iubire și grijă, în care fiecare să se simtă liber să se exprime. 

2. Lipsa stării de bine a copilului 

Atunci când ne gândim la starea de bine a copiilor e util să avem în vedere mai multe aspecte, precum: starea de sănătate, starea materială, accesul la educație și la serviciile sociale, calitatea relațiilor cu cei din jur, sănătatea mentală, gradul de satisfacere a nevoilor, nivelul stimei de sine.

Va exista întotdeauna ceva mult mai urgent decât protejarea stării de bine a copiilor, dar niciodată nu va exista ceva mai important!

Starea de bine a copiilor este esențială pentru dezvoltarea armonioasă a acestora și este sursa generatoare a comportamentelor pozitive. Așadar, când observăm un comportament neadecvat în rândul copiilor, este bine să ne asigurăm în primul rând că îi sunt asigurate nevoi precum: hrană, afecțiune, stare de confort, socializare,  posibilitatea de a se relaxa, odihni.

3. Formarea atașamentului în copilărie

Teoria atașamentului susține faptul că interacțiunile pe care fiecare dintre noi le are în copilăria mică cu persoanele apropiate, precum părinții, va contura un tip de atașament ce va  influența modul în care vom relationa cu cei din jur, pe viitor. John Bowlby, susținătorul acestei teorii, adaugă faptul că atașamentul se formează încă din primii doi ani de viață a bebelușului, cel mic dezvoltând un tip de atașament față de persoană care îi satisface frecvent atât nevoile fizice, cât și cele emoționale și sociale. 

Atașamentul este primul pas către un comportament pozitiv

În funcție de disponibilitatea părinților, îngrijitorilor, copiii pot dezvolta patru tipuri de atașament: securizant, evitant, preocupat și dezorganizat. 

Copilul care dezvoltă un atașament securizant are încredere în persoana de care se atașează, știe că aceasta va fi mereu disponibilă și pleacă să exploreze mediul înconjurător, căutând frecvent prezența persoanei respective. 

În cazul atașamentului evitant, copilul este independent de către persoana de care dezvoltă atașament, aceasta fiind percepută ca nefiind responsivă la nevoile emoționale ale copilului.

Atașamentul preocupat se caracterizează prin prezența constantă a anxietății față de figura de atașament, la nivelul copilul. 

Copilul cu atașament dezorganizat manifestă față de persoana care îl îngrijește un comportament inexplicabil, conflictual, acesta simțindu-se constant în pericol.

Cunoașterea tipului de atașament pe care îl are copilul de lângă noi ne va ajuta foarte mult în relaționarea cu acesta, în identificarea nevoilor lui și satisfacerea acestora, în  înțelegerea comportamentelor manifestate. 

Alexandra Chiorando, speaker în Cadrul Conferinței de Educaţie Timpurie First7, are o experienţă de peste 20 de ani în predarea şi conducerea de şcoli şi creşe private din Marea Britanie. Specialista în educaţie îşi ghidează întreaga activitate după principiul conform căruia copiii vor prospera atunci când  se vor simți ascultaţi şi respectaţi. Abordarea sa asupra actului educaţional este una distractivă, practică şi personalizată.

Platforma Kinderpedia, instrumentul digital complet ce asigură o comunicare şi un management eficient în cadrul şcolilor şi grădiniţelor, a fost partener şi a sprijinit desfăşurarea Conferinţei de Educaţie Timpurie, First7, ediţia a 8-a. 

 

4. Mediul din care face parte copilul 

Mediul fizic si emoțional în care își desfășoară copilul activitățile are o influență semnificativă asupra comportamentului acestuia. Mediul care promovează apariția unui comportament pozitiv se caracterizează prin faptul că stimulează constant copilul, îi trezește interesul, îl determină să acționeze, îi oferă acestuia posibilitatea de a explora, de a se mișca atunci când simte nevoia. De asemenea, este important ca mediul să creeze copilului o stare de bine, să îi ofere sentimentul de apartenență, de siguranță. 

Alexandra Chiorando recomandă educatorilor să afișeze în clase poze cu creațiile copiilor realizate acasă sau la grădiniță, poze cu familiile acestora, să confecționeze un borcan pentru obiectele pierdute ale celor mici. Toate acestea vor contribui la îmbunătățirea stării de bine a copilului și la apariția comportamentelor pozitive.

5. Interacțiunea copil-adult

Modul în care se realizează interacțiunea dintre copii și persoanele din jur joacă un rol important în dezvoltarea socială a acestora și contribuie la apariția comportamentelor pozitive. Comunicând și relaționând în diverse contexte cu persoane diferite, cei mici au oportunitatea de a-și descoperi limitele, de a observa modul în care gândesc și acționează cei din apropierea lor, de a învață care sunt consecințele anumitor acțiuni, reușind în felul acesta să ia deciziile potrivite în diverse situații.

Adultul poate stimula comportamentul pozitiv al copilului prin intermediul unei comunicări eficiente și valoroase, adresându-i-se pe nume copilului, alocând timp să interacționeze 1 la 1 cu fiecare în parte, explicându-i concret care este sarcina de lucru și cum o poate realiza, oferindu-i responsabilități care să îi crească încrederea în sine.


Alexandra Chiorando pune accentul pe importanța laudei, atunci când interacționăm cu cei mici. Ea recomandă educatorilor în cadrul Conferinței de Educație Timpurie First7, ediția a 8-a: “Să lăudăm comportamentul, dar și persoana din spatele acelui comportament!”

6. Stăpânirea de sine

Autoreglarea emoțională a copiilor reprezintă capacitatea acestora de a-şi gestiona emoţiile, gândurile, comportamentele în anumite contexte. La vârstă preşcolară abilităţile copiilor de stăpânire de sine sunt reduse. Deoarece le este greu să înțeleagă anumite situații ei nu iși pot controla reacțiile, ceea ce favorizează apariția unui comportament neadecvat.

Cunoscând faptul că abilitatea de autoreglare emoţională nu este înnăscută, educatorii, părinţii, trebuie să îl ghideze pe copil, astfel încât acesta să reuşească să îşi cunoască emoţiile, să le exprime, să le accepte și să le depășească. 

În cazul în care observăm că preșcolarul se confruntă cu o situație pe care nu o poate gestiona din punct de vedere emoțional, putem interveni, ajutându-l să se calmeze prin intermediul exercițiilor de respirație, utilizând o clepsidră, slime, o minge, sau alte obiecte ce contribuie la liniștire. 

Conferinţa de Educaţie Timpurie a avut loc la iniţiativa fundaţiei Acorns, prin First7, primul centru de educaţie timpurie din România care este dedicat dezvoltării armonioase a copilului, sprijinirii educatorilor şi părinţilor, organizând cursuri şi conferinţe speciale. 

Conferinţa de Educaţie Timpurie oferă anual oportunitatea de a cunoaşte experţi internaţionali în educaţia timpurie, ce promovează concepte şi principii esenţiale pentru alinierea sistemului de învăţământ preşcolar din România, la standardele internaţionale. Anul acesta, Conferinţa de Educaţie Timpurie a ajuns la: Timişoara, Bucureşti, Suceava şi Chişinău.


Din cadrul temelor discutate la Conferința de Educație Timpurie 2022 fac parte și articolele: Starea de bine a educatorilor și impactul asupra potenţialului preșcolarilorCum promovăm educaţia timpurie de calitate şi cu stare de bine?Conferința de educație timpurie: Senzorial și educație din inimă și Despre învățarea somatică.

Prin Kinderpedia, am construit o platformă digitală completă, prietenoasă și intuitivă, care îi ajută pe profesori să economisească între 6 și 9 ore pe săptămână din timpul lor administrativ și să îl canalizeze acolo unde contează, către nevoile specifice ale fiecărui copil. Ajutăm școlile și grădinițele să lucreze smart și eficient, să comunice mai ușor cu familia, să îți creeze un mediu de lucru dinamic și conectat la clasă și să automatizeze întreaga activitate financiară. 


Vrei să vezi cum funcționează?  Programează un demo gratuit!

Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK