Skip to main content
Mircea Miclea la Aletheea despre tehnologie

Mircea Miclea: Nu cred că vom ajunge să folosim tehnologia în defavoarea noastră


Pe 14 noiembrie, Școala Aletheea a organizat un dialog deschis cu profesorul Mircea Miclea. Discuția a adus în prim-plan necesitatea formării unui set de cunoștințe fundamentale, dezvoltarea de competențe flexibile și utilizarea responsabilă a tehnologiei.

Evenimentul s-a adresat echipei de educatori a școlii, părinților și elevilor din comunitate, precum și oricui e interesat de cum arată educația viitorului și cum se adaptează școala la nevoile actuale de învățare ale elevilor. 

Mircea Miclea: Fără un toolkit cognitiv suntem ușor de manipulat

Trăim cu impresia că tehnologia de azi ne-o ia înainte, că generația tânără scapă de sub control. Profesorii se tem că activitatea lor devine lipsită de interes, că posturile le sunt puse în pericol, că nu mai știu cum să atragă copiii spre învățare.

Soluția la îndemână, consideră profesorul Miclea, este să nu renunțăm la cunoaștere, la a învăța și mai mult. Doar așa vom reuși să ținem piept inteligenței artificiale, contrar teoriilor care spun că acumularea de cunoștințe nu-și mai are rostul pentru că oricum avem totul la un click distanță, pe internet.

“Studiile arată că creierul confundă posesia de cunoștințe cu ușurința accesării lor. Mulți cred că nu mai are rost să învețe. Dar dacă nu mai memorezi nimic, nu mai înțelegi nimic. Procesele cognitive presupun că tu ai în cap cunoștințe. Nu contează ce e pe internet. Fără un toolkit cognitiv suntem foarte ușor de manipulat” atrage atenția Mircea Miclea.

Cum rămâne atunci cu senzația că digitalul controlează societatea?

“Inteligența artificială va fi utilizată din ce în ce mai mult. Totul va fi digitalizat în viitor din cauza lipsei de resursă umană. Dar, ca orice tehnologie, trebuie să știm cum și când să o folosim. Un lucru care ne învață IA este că dacă ai cunoștințe, ai și capacitate de raționament. Deci nu ne trebuie mai puține cunoștințe. Nu trebuie să concurăm cu ChatGPT, dar trebuie să îl putem depăși prin mai multe scenarii despre o realitate dată. Și nu putem face asta fără cunoștințe concrete.”

Mircea Miclea: Copiii trebuie ghidați și în lumea digitală, nu doar în cea reală

Astfel, se conturează necesitatea de a stabilit o relație echilibrată cu instrumentele tehnologice. Dacă le integrăm armonios în viața noastră, ne folosim de ele fără a le fetișiza, fără a ne abandona lumii virtuale. Iar pentru asta, trebuie autodisciplină și autonomie în raport cu tehnologia.

Aceste două metacompetențe, cum le-a definit profesorul Miclea, se dezvoltă din educația timpurie. Adulții de azi, trecuți prin perioada de tranziție și prin mai multe schimbări, se adaptează. Însă copiii trebuie ghidați pentru a dezvolta cu tehnologia o relație pe bază de reguli, nu una impulsivă.

“Copiii vor trăi într-o lume ultradigitalizată; nu îi poți dezavantaja. Părintele simte că trebuie să-și ghideze copilul în realitatea socio-fizică, dar nu și în cea digitală. Greșit! Trebuie să te duci cu el acolo, să-i spui cât să stea, ce trebuie să facă, să oferi conținuturi care-l fac să se simtă bine, dar și să-l învețe ceva. Ajută-l să aleagă.”

Cu alte cuvinte, în fața digitalizării, trebuie să avem o atitudine activă, nu una pasivă. Atât ca profesori, cât și ca părinți. Astfel, copiii vor utiliza digitalul în sensul în care vor obține maximum de beneficii cu minim de costuri.


👉 La Kinderpedia am dezvoltat un instrument digital dedicat școlilor și grădinițelor care le oferă acestora șansa de a aduce modele de bune practici în ce privește utilizarea ghidată, în scopuri educative, a tehnologiei de ultimă generație.

Platforma disponibilă pe desktop și smartphone are un set complet de funcționalități care deservesc gestionarea administrativă și financiară, activitatea la clasă și progresul școlar, dar și nevoile de comunicare cu familiile copiilor înscriși. 

Pentru directori și manageri școlari, funcțiile Kinderpedia oferă o perspectivă completă asupra activităților și comunicării din școală. Profesorii reușesc, cu ajutorul opțiunilor intuitive și a interfeței familiare, să-și planifice lecțiile rapid, să ofere feedback personalizat și să obțină rapoarte de progres din câteva click-uri. Elevii au acces la resurse de învățare sigure și interactive, și se responsabilizează în gestionarea temelor sau a termenelor de predare. Iar familiile sunt permanent conectate la activitatea și progresul școlar, dobândind mai multă încredere în procesul de predare-învățare.

Kinderpedia concentrează astfel întregul ecosistem al școlii sau grădiniței într-un singur loc, pentru ca directorii școlari și profesorii să-și poată îndrepta mai mult eforturile și timpul către activitățile educaționale și către un dialog constructiv cu părinții.

Descoperă Kinderpedia   


Mircea Miclea: Putem aduce valoare adăugată la orice sistem de inteligență artificială

E adevărat că nativii digitali de azi au o minte mult modificată de interacțiunea cu multimedia. Astfel că, la clasă, ei așteaptă:

  • interacțiuni multimedia;
  • să acceseze rapid orice informație.

Or școala, în stilul în care se desfășoară azi, le impune să acceseze informația secvențial și într-un mod care devine clar depășit.

“Deci tu trebuie să te întrebi cu ce a crescut copilul și să-i oferi măcar o parte din mijloacele cu care a crescut, și să experimentezi cu ele. Un profesor e ca un designer de interior mental și spiritual: construiește în funcție de materialul pe care-l are în față, de resurse și de constrângeri.” 

Asta înseamnă predarea personalizată. Iar soluțiile de predare sunt soluții construite, nu metodice, în baza unei analogii. 

“ChatGPT dă o soluție generică despre cum să predai teorema lui Pitagora. Apoi intervii tu, și te gândești cum i s-a predat până acum, din ce mediu provine copilul, ce oră e (se mai poate concentra?). Inteligența artificială nu poate să ofere soluția contextualizată pentru că nu are datele astea. Deci profesorul poate mereu aduce valoare adăugată la orice sistem de inteligență artificială.”

Relația cu lumea digitală depinde de o anumită atitudine pe care o ai. Alegerile noastre în lumea digitală vor continua să fie folosite pentru a produce și mai multe instrumente. Autodisciplina generează reguli sănătoase de utilizare. Putem alege ce și cât furnizăm. Cei pasivi - cei care refuză sau resping digitalizarea - nu se vor putea dezice de noile tehnologii, însă vor ajunge la rândul lor niște instrumente facil de manipulat.

În acest context, probabil se va impune o legislație legată de cum folosim tehnologia.

“Soluțiile vor ieși prin tatonare. Mediul va veni și va selecta modul de folosire. Nu cred că vom ajunge să folosim tehnologia în defavoarea noastră” consideră Mircea Miclea.

Mircea Miclea: Programa școlară va rămâne tot timpul în urma realității, și nu doar la noi

Atât profesorii, cât și părinții trebuie să accepte faptul că școala e un mediu care evoluează lent, prin natura lui. 

“Până în 1950, ritmul școlii se potrivea cu cel al realității pentru că realitatea era foarte predictibilă. Odată cu globalizarea și tehnologizarea, realitatea evoluează mult mai rapid. Nu cred că vom mai ajunge vreodată la o situație în care școala să se potrivească cu realitatea.”

De aceea, dezvoltarea de competențe care deservesc metacompetențele, și pe care tot educația trebuie să le dezvolte, merge dincolo de programa oficială. 

Pentru a rămâne relevantă, predarea pe tot parcursul ciclului școlar ar trebui să urmărească două aspecte:

  1. Modul de predare înaintea conținutului propriu-zis

“Nu lucrurile predate în programă sunt esențiale pentru dezvoltarea copiilor. Nimeni nu îi va întreba ce note au luat, ci ce minte au. Nu subiectul propriu-zis e important pentru copii, ci experiențele pe care le produce profesorul la clasă. Copiii rămân și cu ce predau, dar mai ales cu modul în care predau - acesta îi face să rețină.”

Relevanța cunoștințelor predate va ține tot mai mult de modul în care profesorii aleg să predea materia. Metodologia lor trebuie să meargă pe crearea de soluții, pe încurajarea gândirii creative, și care să-și pună mereu întrebări și să caute rezolvări. 

“Profesorul trebuie să aibă o abordare deschisă în care să invite la întrebări, nu doar să fie precum un insectar cu o colecție infinită de adevăruri imuabile.”

  1. Predarea unor cunoștințe fundamentale și aprofundarea lor pe tot parcursul educației

Una din marile provocări ale educatorilor de azi e că nu știu ce competențe să predea pentru a folosi copiilor în viitor. Profesorul Miclea încurajează predarea de conținuturi fundamentale din fiecare materie, pentru că acestea sunt stabile.

“Într-o lume volatilă, ce îi va ajuta să se adapteze pe piața muncii e o  bună teorie generală, o fundație serioasă, pe care să construiască aranjamente contextuale. Centrarea excesivă pe tehnologii imediate te face adaptabil doar la acestea, nu și la cele viitoare” a concluzionat el.


Discuția cu profesorul Mircea Miclea a făcut parte din programul Aletheea 9, o inițiativă care-și propune să construiască un spațiu cultural în jurul comunității școlare de aici. Programul include diverse evenimente culturale precum piese de teatru, lansări de carte sau dialoguri cu lideri din peisajul cultural sau științific local. 

Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK