Cum să creștem un copil rezilient și adaptabil?
Un copil rezilient este un copil mai pregătit pentru viață, pentru eșecuri și pentru situații grele. Helen O’Donoghue, trainer pentru educație timpurie, director Sunridge Associates, a abordat în cadrul Conferinței pentru educație timpurie, organizată de Centrul educațional First7 subiectul « Cum dezvoltăm reziliența și adaptabilitatea în rândul copiilor? »
Cum creștem un copil rezilient într-un context pandemic incert?
Premisa de la care ar trebui să plecăm este că toți copiii sunt capabili de lucruri extraordinare.
Fiecare copil are un potențial de fericire și de a fi extraordinar, rolul adulților este doar să ghideze acest proces. Este important să punem bazele, să le construim reziliența și să îi inspirăm.
Adulții îi pot ajuta pe copii să navigheze prin noua realitate.
Copiii nu au reziliență în mod natural, dar cu ajutor și ghidare o pot construi. COVID-19 este o oportunitate. Este noul normal și este o șansă de a privi educația prin prisma nevoilor primordiale din piramida lui Maslow.
Să ne gândim la starea de bine a copiilor. Aceasta este fundația pentru reziliență.
Fiecare copil are reacții diferite, emoții diferite și ele se schimbă de la o săptămână la alta. Este important să îi monitorizăm, fără a face din asta un proces prea elaborat.
Ce pot face educatorii pentru a contribui la creșterea unui copil rezilient?
Folosiți cercul de dimineață pentru a afla care sunt sentimentele copiilor. Ei au nevoie să se exprime, să fie ascultați.
Lăsați copiii să preia controlul în a răspunde la întrebări.
Aflați exact ceea ce știu copiii cu privire la o situație delicată, cum este COVID-19. Este posibil ca ei să preia informații din mai multe surse și să le amestece, fără să aibă o imagine foarte clară asupra realității.
Copiii sunt curioși, preiau gândirea adulților și o tratează ca find propriile idei, deoarece nu au capacitatea de a face diferența între adevăr și exagerare. Copiii preiau frământările și gândurile celor din jur și le procesează cu propriul filtru. De aceea, este important să le dăm oportunitatea să vorbească despre temerile lor și să obțină claritate. Aflând ce gândește el cu adevărat, punem prima piatră la fundația unui copil rezilient.
Este important să îi ajutăm pe copii să își mențină sănătatea mentală și corporală. Este nevoie să ne conectăm unii cu alții, să avem grijă de alimentație, să medităm, să zâmbim mai mult, să facem un obicei din a fi recunoscători. Sunt lucruri pe care părinții le pot face împreună cu copiii.
Perioada actuală este o oportunitate de reajustare și recalibrare pentru toată lumea
Este normal să existe sentimente contradictorii, stări confuze, schimbări de dispoziție și este necesar să le spunem copiilor că este în regulă să se simtă și triști și neputincioși în anumite momente. Este important să fim sinceri, să le spunem adevărul, să le vorbim despre temerile noastre și ale lor. Ne adaptăm schimbărilor, nu ne lăsăm îngenunchiați de ele.
În această perioadă, cu precădere, este nevoie de acțiuni îndrăznețe
Perfecțiunea este inamicul progresului, așa că acum avem nevoie mai mult ca oricând să acționăm, să luăm decizii, să ne concentrăm pe acțiunile concrete și imediate pe care le putem face cu copiii, dincolo de planificări și proiecte elaborate.
Avem nevoie să fim colaborativi, să răspundem cu empatie, să înțelegem că toată lumea este îngrijorată, atât părinții, cât și personalul din grădinițe și școli. Avem nevoie să fim optimiști și să vedem lumina din ceilalți.
Reziliența reprezintă capacitatea de a face față stresului, provocărilor, tragediilor, traumelor
Ne dorim copii curajoși, curioși, adaptabili și capabili să lase o amprentă în lume, să își aducă într-un fel propriu contribuția.
Caracteristicile unui copil rezilient
- Manifestă empatie și respect pentru cei din jur
- Arată un interes activ în învățare
- Știe cum să ceară ajutorul
- Este deschis la a încerca lucruri noi
Reziliența le permite copiilor să fie interesați intrinsec de învățare și de lumea din jur. Nu se vor rușina să ceară ajutorul și nici nu le va fi teamă să încerce lucruri noi. Un copil rezilient va fi mai pregătit pentru viață.
Pentru a crește un copil rezilient, este nevoie să îi cultivăm de mic abilitatea de a-și asuma riscuri, în limitele siguranței
De multe ori, părinții și educatorii fac greșeala de a-i opri pe copii atunci când doresc să își asume riscuri. Ne grăbim să le rezolvăm noi problemele, deși am putea să îi lăsăm să le rezolve singuri.
Supra-protejarea copiilor vine din dorința de a le fi bine, doar că este spre binele lor să învețe să își asume riscuri. Așa nu facem decât să creștem copii auto-suficienți. Nu au nevoie de grija noastră exagerată, au nevoie să fie lăsați să se dezvolte. Dacă pericolul este mic, lăsați copiii să exploreze. Educatorii ar trebui să încurajeze familia să dea mai multă libertate copiilor.
Copiii trebuie să învețe că este în regulă să și greșească sau să piardă
Este un obicei sănătos pe care trebuie să îl practicăm cu copiii zi de zi. Copilul trebuie să înțeleagă că o greșeală nu este sfârșitul lumii și are nevoie să fie încurajat să aibă o gândire flexibilă, nu una rigidă. Este în regulă și să lăudăm copiii, lăudându-le progresul și ceea ce au putut să facă.
5 strategii pentru a crește un copil rezilient
Antrenamentul creierului – Efortul și practica pot să schimbe structura creierului, să îl facă mai puternic și mai pregătit în a face față provocărilor.
Regândirea succesului – Copilul trebuie să învețe că succesul nu se obține din prima. Că poate să treacă și prin 1000 de încercări și de fiecare dată va învăța câte ceva nou.
Recalibrarea mesajelor – Când copilul spune că nu reușește să facă ceva, răspunsul adultului ar trebui să fie “nu ai reușit încă”. “Încă” este un cuvânt extrem de important în relația cu copiii, le dă încedere în forțele proprii și în viitor.
Inducerea rezilienței – Să tranformăm eșecul într-o oportunitate de învățare.
Eliminarea limitărilor – Copiii ar trebui să știe că pot face orice, că nu există limite ale puterii lor de a face ceea ce își doresc.
Gândirea independentă se antrenează prin întrebări
Întrebările deschid oportunități de învățare unice. Răspunsul nu trebuie să fie neapărat cel corect, important este procesul de gândire din spate. Pentru a gândi independent, copiii au nevoie doar de un imbold de la părinți sau educatori, ei trebuie să fie cei care deschid calea, dar apoi să îi lase pe copii să dezvolte restul procesului.
Rutina întrebărilor îi ajută pe copii să găsească sensul. Curiozitatea, încercarea de a face conexiuni le dezvoltă gândirea.
Întrebându-i pe copii Ce te face să spui/faci asta?, le dăm oportunitatea să își exploreze emoțiile și să își dezvolte astfel un vocabular al emoțiilor.
Promovarea gândirii optimiste și pozitive ajută la creșterea unui copil rezilient
Cea mai bună modalitate este prin a arăta, nu prin a spune. Copiii învață din exemplele din jurul lor. Gândirea negativă este foarte ușor absorbită și asimilată de copii. O atitudine optimistă și manifestarea unei mentalități flexibile din partea adulților îi va ajuta și pe copii să devină mai încrezători.
Construirea sentimentului de competență
Încurajarea copilului că poate să facă singur anumite acțiuni, că are voie să greșească, că mereu există soluții, va crește un copil rezilient
Încurajarea interacțiunii cu ceilalți
O altă caracteristică a unui copil rezilient este capacitatea de a-și lua puterea de la familie și oamenii apropiați. Este important pentru copii să dezvolte relații bune cu cei din jur, așa că este esențial să le creăm oportunități de a-și exersa abilitățile sociale.
Copilăria timpurie este o perioadă esențială de dezvoltare a abilităților
Reziliența dezvoltată în primii ani ne ajută să ne pregătim pentru situațiile dificile din viață, care ne pot împiedica să ne atingem scopurile și să avem un trai armonios.
Relațiile interumane sunt esențiale pentru a crește un copil rezilient, iar educația timpurie este perioada cea mai potrivită să facem acest lucru, în special în situații critice. Să ne gândim că acum punem fundația la construcția generațiilor viitoare.
Mai multe subiecte dezbătute în cadrul Conferinței pentru educație timpurie găsiți în articolele Cum predăm cu bucurie, chiar și în vremuri de pandemie și O nouă viziune a învățării în educația timpurie.
Înregistrarea celei de a șaptea ediții a Conferinței pentru educație timpurie, organizată de centrul educațional First7 și facilitată de Kinderpedia poate fi urmărită pe pagina de Facebook Kinderpedia.
Descoperă viitorul managementului școlar cu Kinderpedia
Misiunea Kinderpedia este să aducă colaborarea dintre elevi, profesori și părinți în centrul actului de învățare și să transforme modul în care funcționează școlile și grădinițele, prin intermediul tehnologiei. Interfața noastră mobilă, sigură și ușor de utilizat îmbunătățește implicarea părinților în educație. Modulul de facturare automată simplifică managementul financiar și permite părinților să plătească taxele de școlarizare prin intermediul aplicației mobile. Cu Kinderpedia, directorii obțin o perspectivă completă asupra tuturor activităților și comunicării din școală sau grădiniță. Profesorii gestionează cu ușurință orarul zilnic, prezența, catalogul electronic, modulul de teme, precum și stocarea și distribuirea documentelor. Descoperă singur avantajele oferite de Kinderpedia. Programează un demo gratuit al platformei.
Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?
Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea
De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.
Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate
Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor
Ce este, de fapt, un standard ARACIP
Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine
A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.
A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.
De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare
Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența
Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate
Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”
De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.
Un pas înainte, fără presiune
Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.
FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe
- Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
- De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
- minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
- minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
- Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
- În practică, statutul de titular este legat de:
- existența unui post/catedre în unitate
- o decizie de repartizare validată
- un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
- Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
- În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
- În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
- Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
- În funcție de cerință:
- unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
- altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
- Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:
- o problemă identificată
- o decizie asumată
- o acțiune concretă
- un rezultat vizibil
Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.
O platformă de management școlar ajută școala să:
- organizeze documentele
- urmărească procesele
- demonstreze aplicarea reală a procedurilor
- coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor
Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.
Ce subiect te interesează?
Kinderpedia
Soluția completă de comunicare și management pentru școli și grădinițe.
Simplifică activitatea profesorilor și îi aduce pe părinți mai aproape de progresul copiilor.
Îți recomandăm articolele
Descoperă idei, găsește-ți inspirația și alătură-te unei comunități dinamice de profesori și părinți care cred că învățarea este un proces care ne însoțește pe parcursul întregii vieți.
