Skip to main content
educația timpurie

O nouă viziune a învățării în educația timpurie


 

În contextul educațional actual, se vorbește tot mai mult despre necesitatea de a avea o nouă viziune a învățării în educația timpurie.

Este dovedit științific faptul că fereastra de învățare din primii ani de viață este decisivă, iar modul în care părinții și grădinița construiesc educația în acești ani poate construi întreg parcursul de dezvoltare al viitorului adult.

Conferința pentru educație timpurie, organizată de Centrul educațional First7 și aflată la a șaptea ediție își propune să ofere educatorilor din România informații și instrumente de predare eficiente, ce pot fi aplicate în lucrul direct la grupă.

În contextul în care învățarea este puternic influențată de situația actuală, tema din acest an a conferinței a fost Cum se adaptează învățarea și copilăria în pandemie?

Specialiștii invitați în cadrul evenimentului au urmărit să ofere educatorilor și părinților resurse menite să faciliteze adaptarea educației la noua realitate.

Pamela Mundy, specialist educațional internațional a pus în discuție nevoia de a avea o nouă viziune a învățării în educația timpurie

Copiii se nasc cu dragoste de natură, de libertate, de joacă. Ei văd lumea diferit de adulți, iar modul lor de învățare nu a suferit în urma acestei pandemii. Copiii au pierdut mai degrabă comunitatea, ghidajul direct de la profesori. Cu toace acestea, ei au trăit timp prețios alături de părinți și familii. Am avut toți șansa să încetinim ritmul. Până acum, ne-am grăbit prin copilăria copiilor noștri, iar acum le-am permis să fie mai copii decât au fost până acum și astfel s-au stabilit conexiuni noi.

Ca punct de plecare în educația copiilor, părinții ar tebui să se gândescă la ce amintiri au din copilăria lor, ce i-a făcut să devină oamenii din ziua de azi, ce le aduce multă bucurie. Cu siguranță nu când au învățat literele și cifrele, ci când s–au jucat în pădure, când au sărit în bălți, când s-au distrat cu adevărat.

Părinții sunt primii educatori ai copiilor, sunt cei care îi învață primele lucruri despre viață

Copilul înregistrează tot ceea ce face părintele și asta îl ajută în devenirea proprie. Tranziția dintre familie și grădiniță trebuie făcută gradual.

Copiii sunt diferiți și trebuie tratați individual la grădiniță, chiar dacă fac parte dintr-o comunitate

Copiii aduc la grădiniță întreg bagajul de învățare, iar atunci când se joacă, transpun în jocul lor elemente din viața reală.

De aceea, învățarea ar trebui să se bazeze pe lucrurile pe care le trăim. Copiii trebuie readuși la frumusețea lumii, lăsați să se exprime prin creativitate.

Profesorii trebuie să observe ceea ce le place copiilor, ce îi interesează. Învățarea se dezvoltă prin implicarea copiilor în proiecte de scurtă sau lungă durată.

Copiii au propriile teorii despre lume, iar învățarea se realizează atunci când venim toți laolaltă, prin interacțiune directă

Responsabilitatea părinților și a educatorilor este să îi ajute pe copii să își regleze emoțiile, să reducă stresul și să își dezvolte propria viziunea asupra lumii. Copilul trebuie susținut să rămână într-o stare de învățare prin joc.

Joaca și învățarea trebuie să se desfășoare mână în mână

Grădinița ar trebui să susțină învățarea, să promoveze compasiunea și reziliența. Există o linie fină între a ține copiii în siguranță și a bloca învățarea cu precauții inutile.

Avem copii dăruiți, dar în moduri diferite. Unii copii sunt curioși, aplecați spre descoperire și pot să conducă uneori chiar ei procesul de învățare, în timp ce alții au nevoie de mai mult ghidaj.

Situațiile de viață arată de la început aplecarea naturală a copiilor. Principalul scop al învățării este să îi ajutăm pe copii să devină autonomi, de aceea este esențial să știm de ce sunt interesați cu adevărat.

Sunt 4 lucruri pe care trebuie să ne concentrăm, mai ales dacă ne dorim o nouă viziune a învățării în educația timpurie

  • Copiii sunt protagoniștii învățării, așadar trebuie să îi lăsăm să își aducă contribuția
  • Dascălii sunt cercetători activi – o parte a învățării ar trebui dedicată observării copiilor
  • Mediul înconjurător este profesorul silențios al copilului. Dacă profesorul lipsește din clasă, observarea și interacțiunea cu mediul este o modalitate de învățare în sine
  • Părinții trebuie să fie parteneri autentici ai învățării

Nu limitați copiii la propria voastră învățare!

Copiii noștri s-au născut în altă eră. Noi trebuie să îi ajutăm să învețe deprinderi pentru viață, adaptabilitate, curiozitate. În viitor vor exista meserii de care acum nici nu se pune problema.

Învățarea înseamnă punerea laolaltă a energiei nestăvilite a copilului cu disciplina inteligentă a adultului

Este important ca dascălii să își pună întrebarea dacă văd copilul ca pe un container gol, în care toarnă tot ce știu și pot, dacă predau curricula, fără să țină cont de individ sau modelează învățarea în funcție de individ.

Copiii au sens în tot ceea ce fac și spun și au nevoie ca acest sens să fie direcționat de către dascăl.

Aptitudinile din educația timpurie, observate la timp de către un profesor dăruit, se pot transforma în adevărate vocații sau meserii

Dascălii trebuie să își asume să lase copiii să zboare, iar pentru asta ar trebui să știe cine le sunt copiii, să cunoască ce îi face fericiți sau triști, să vadă lucrurile la care se pricep și să le dea aripi să zboare. Și, mai ales, să facă totul cu bucurie. Fără bucurie nu există învățare.

Spațiul de învățare ar trebui să fie ca un laborator de știință care provoacă descoperirea

Copiii învață din orice, iar dacă dascălii sunt atenți la proces, pot lăsa adevărate uși deschise către cunoaștere.

Atingi un copil, atingi un om de știință

Copiii nu au încă dezvoltate filtrele și văd alte lucruri în experiențele pe care le trăiesc decât văd adulții. De aceea, este indicat să privim prin ochii copilului. Marii artiști ai lumii s-au comparat pe ei înșiși cu copiii, care deschid noi ferestre de învățare, inclusiv pentru adulți.

În clasele în care învață copiii este recomandat să existe obiecte care pot genera întrebări, pot stârni curiozități și astfel pot porni procesul de învățare.

Învățarea trebuie să fie provocatoare, să permită copiilor să își asume riscuri. De aceea, nu se recomandă clase extrem de ordonate, precum spitalele, ci clase în care se găsesc materiale diverse, culori, texturi. Sala de clasă este o adevărată lume pentru copii.

Școala și viața ar trebui să semene mai mult cu o grădiniță

Dacă pe măsură ce avansăm în viață, ne pierdem curiozitatea și dorința de explorare, înseamnă că educația timpurie nu și-a atins scopul, acela de a stimula curiozitatea și bucuria.

Rolul adultului este să îi facă pe copii interesați de procesul de învățare

  • Luați ideile de la copii și dați-le înapoi pentru a le explora mai departe!
  • Organizați spațiul de învățare spre explorare!
  • Observați și țineți evidența progresului copilului!
  • Ajutați-i să vadă conexiunile și dați-le posibilitatea să vă arate ce au învățat!
  • Și, nu uitați, copiii sunt inima grădiniței și a învățării!

Pamela Mundy este un reputat specialist în educație, care lucrează cu centre din întreaga lume, pentru a optimiza educația și a găsi cele mai bune soluții pentru copiii din fiecare țară.

Înregistrarea celei de a șaptea ediții a Conferinței pentru educație timpurie, organizată de Centrul educațional First7 și facilitată de Kinderpedia poate fi urmărită aici

Prin Kinderpedia, am construit o platformă digitală completă, prietenoasă și intuitivă, care îi ajută pe profesori să economisească între 6 și 9 ore pe săptămână din timpul lor administrativ și să îl canalizeze acolo unde contează, către nevoile specifice ale fiecărui copil. Ajutăm școlile și grădinițele să lucreze smart și eficient, să comunice mai ușor cu familia, să îți creeze un mediu de lucru dinamic și conectat la clasă și să automatizeze întreaga activitate financiară. 


Vrei să vezi cum funcționează?  Programează un demo gratuit!

Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK