Skip to main content
Gradinița 2.0

Dana Șerban, Grădinița 2.0: “Ținta copilului nu ar trebui să fie nota ori situarea sa într-un clasament, ci să îi oferim șansa să învețe și să se descopere pe el însuși.”


 

Director educațional al Școlii Libere Waldorf Sophia din Brașov, Dana Șerban a povestit despre cum se realizează procesul evaluării în educația Waldorf și cum se face trecerea de la grădiniță la nivelul primar, în cadrul evenimentului Grădinița 2.0: Observarea și evaluare în Educația Timpurie.

 

Cele 3 idei pe care le vizează curriculum Waldorf sunt: structurarea activității de învățare prin joc, propunerea educării copilului din punct de vedere holistic și vizarea organizării modulare, în epoci a conținuturilor, ținând seama de ritmul anului, al lunii, al săptămânii și al zilei.

Pedagogia Waldorf pornește de la principiile luate din curriculum și ne povestește despre faptul că cei mici sunt ființe senzoriale, iar ei au nevoie să experimenteze prin gust, miros, văz etc. O altă caracteristică a demersului învățării o constituie imitația și modelul, iar educatoarea este modelul principal. Ritmul și repetiția structurează activitățile din grădiniță, iar spre deosebire de sistemul tradițional, grupele sunt formate din copii cu vârste mixte.

 

În grădinițele Waldorf, organizarea grupei se desfășoară în așa fel încât să le dea copiilor sentimentul de familiaritate prin introducerea de elemente care să le confere ideea de acasă.

În fiecare zi de luni, copiii din grădinițele Waldorf fac împreună pâine, o frământă, așteaptă să se coacă, iar apoi o împart cu familia. Iată cum printr-o simplă activitate se bifează extrem de multe competențe precum: muncă de echipă, reziliență, empatie etc.

Jocul liber, o caracteristică importantă a metodei Waldorf, reprezintă un mijloc excelent pentru copii de a da frâu liber imaginației, de a-și crea relații, de a se bucura de tot ceea ce jocul liber are de oferit.

Teatrul de masă este o activitate dirijată în pedagogia Waldorf. Marionetele, obiectele din lemn sau chiar o frunză, toate pot căpăta noi întrebuințări în jocul condus de educatoare, iar la finalul anului, copilul însuși poate realiza propria piesă de teatru de masă.

 

În grădinița Waldorf, evaluarea începe de la primul interviu cu familia, apoi după primele luni de grădiniță se face o fișă de observație, iar la finalul anului se realizează un raport de evaluare pe competențele de bază.

Evaluarea este continuă și se realizează prin observare atentă asupra intereselor, comportamentelor și achizițiilor copiilor. La finalul grădiniței, evaluarea vizează maturitatea școlară și competențele dobândite. Toate aceste detalii vin în ajutorul învățătoarei, la trecerea de la grădiniță la școală, și crează o fundație pe care învățătoare poate începe să pună cărămidă cu cărămidă pentru a construi un demers de învățare potrivit fiecărui copil.

 


Învățarea are nevoie de timp, este fluctuantă, ține de contextul familial și social al fiecărui copil.

Trecerea de la grădiniță la școală se realizează în urma unui fel de admitere îmbrăcată într-o poveste care îi are ca participanți pe: educatoare, cadrul didactic de la grupa pregătitoare, consilierul școlar, asistenta medicală și, bineînțeles, copilul evaluat. Decorul cumulează o serie de elemente care ajută la testarea abilităților și deprinderilor copilului la final de grădiniță, fără presiunea unei testări propriu zise.

 

Evaluarea la nivel primar se face prin calificative, baza formală existând, cum ar fi catalogul, carnetul de note și tot ceea ce presupune logistica, dar ele nu sunt aduse la cunoștință copiilor. Scopul este ca ei să învețe natural și instinctual, iar copiii sunt motivați și o fac cu drag.

 

La final de an școlar, părinților le este prezentat un raport descriptiv, dar are și grile, în funcție de nivelul clasei. Acolo se regăsesc observații asupra domeniilor principale și a disciplinelor de învățare. Pentru că cerințele părinților sunt diferite în ceea ce privește aflarea progresului copiilor lor, metoda Waldorf a găsit un echilibru între evaluarea narativă, caldă, în care să existe o transpunere a progresului școlar și prezența unei grile, pentru părinții mai analitici care vor să știe exact nivelul la care se află copilul.

 

La fel ca în sistemul tradițional, și copiii care frecventează grădinița și școala Waldorf trec prin aceleași evaluări. Diferența o face metoda și modul prin care se realizează acest proces.

 


Nota este o cârja pe care te sprijini ca să mergi la un nivel următor.

 

Copilul trebuie să rămână cu bucuria învățării și a experimentării. Ținta lui nu ar trebui să fie nota ori situarea sa într-un clasament, ci să i se ofere șansa de a învăța și de a se descoperi pe el însuși până la finalitatea studiilor.

 

”Dorința mea este să se ajungă la o perioadă în care copiii să nu mai fie asaltați de fișe de lucru în grădiniță, să lucreze cu frunze reale în locul celor decupate, să poată să facă o pâine sau o salată împreună, o limonadă. Trăim vremuri în care grădinița și școala reprezintă o parte extrem de importantă în viața copiilor și cred că rolul educatoarei și a învățătorului este fundamental. Să experimentăm cu ei, să le lăsăm bucuria jocului și astfel copiii învață.” spune Dana Șerban.

 

Dana Șerban este directorul educațional al Școala Liberă Waldorf Sophia din Brașov. Din rolul său de profesor, Dana îi ghidează pe elevi să își atingă potențialul propriu, oferindu-le conținuturi atractive, instrumente de a-și autoevalua cunoștințele și le creează contexte de învățare, într-o pedagogie alternativă,  care le  permite să le valorizeze în viața de zi cu zi.

Din 2016 lucrează în alternativa educațională  Waldorf unde s-a regăsit din punct de vedere profesional. Mediul de lucru și  valorile împărtășite de comunitatea în care lucrează au determinat-o să se autodepășească și să identifice soluții pentru creșterea armonioasă a școlii.

Dana Șerban este pasionată de domeniul educației, iubește cărțile și drumețiile și crede cu tărie în educația care atinge sufletul și mintea, care aduce împreună pe drumul cunoașterii atât profesorii, cât și elevii și părinții.


Citește și alte articole de la conferință:

 

 

Valentina Secară, Grădinița 2.0: “Părintele are nevoie să fie implicat cu mult respect și cu multă empatie în procesul educațional.”

 

Oana Moșoiu, Grădinița 2.0: ”Școala este un spațiu de dezvoltare și ar merita să ne comportăm ca niște antrenori care își ghidează sportivii spre succes arătându-le drumurile de urmat și nu pe cele închise.”

 

Cristiana Boca, Grădinița 2.0: “La Step by Step, construim autonomia copiilor și cultivăm curiozitatea, dorința și bucuria de a învăța.“

 

Ana Maria Brezniceanu, Grădinița 2.0: “Copiii sunt parteneri reali în educație când își iau în mâini propriul procesul de învățare. Noi putem controla predarea, dar nu putem controla învățarea.”

 

Ana Bordan, Grădinița 2.0: “Caută să vezi măreția din fiecare copil cu care interacționezi!”

 

Ioana Șurubaru: Grădinița 2.0: “Educația finlandeză celebrează diversitatea și încurajează manifestarea neîngrădită a personalității."

 

Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK