Cum cultivăm ascultarea la copii. Strategii practice și blânde inspirate de Oana Moraru

Ascultarea începe cu noi

Pe 23 martie, Kinderpedia a fost din nou alături de Oana Moraru, ca partener tradițional al conferinței „Atenție, ascultare și învățare – de la blocaje la reușită”, desfășurată la Sheraton Bucharest Hotel. A fost o bucurie să fim acolo, să întâlnim părinți, educatori și specialiști care, la fel ca noi, cred într-o educație construită pe relații autentice.

De data aceasta, am privit mai atent către un subiect pe cât de esențial, pe atât de ignorat în graba cotidiană: ascultarea. Cum o cultivăm? Cum o modelăm? Cum devenim, la rândul nostru, ascultători mai buni pentru copiii noștri?

De ce copiii nu ascultă (și ce ne arată asta)

Înainte de toate, trebuie să schimbăm un unghi de privire. De multe ori ne plângem: „nu mă ascultă“, „nu mă aude“, „îi spun de 10 ori și tot nu face“. Dar Oana Moraru ne-a reamintit că ascultarea nu e un dat – e o abilitate. Și, ca orice abilitate, se dezvoltă în timp, prin model, prin relație, prin exercițiu.

Copiii învață să asculte...ascultându-ne. Mai exact, ascultând felul în care noi îi ascultăm pe ei. Iar ascultarea are niveluri – de la absență totală până la prezență empatică:

• Ignoră
• Se preface că ascultă
• Ascultă selectiv
• Ascultă cu atenție
  Ascultă empatic
  
  

Scopul nostru nu e doar să „ne asculte”, ci să creștem copii care știu să asculte cu adevărat – pe ceilalți, pe ei înșiși, viața.

Primul pas: fii tu un ascultător

Atunci când copilul are o reacție intensă – „mă urăști!”, „nu te mai iubesc!” – instinctul nostru este să răspundem, să corectăm, să explicăm. Dar adevărata ascultare începe în tăcere. Nu interveni imediat. Nu răspunde cu aceeași intensitate. Ai răbdare.

Respiră. Privește-l. Fii curios. Spune un simplu „ohhh…” pe frecvența lui, fără să repari. Nu e momentul să rezolvi problema, ci să creezi un spațiu sigur în care el să se simtă văzut și conținut. Reformulează ce ai auzit cu cuvintele tale: „Înțeleg că simți că nu te iubesc…”, „Ești foarte frustrat acum, nu-i așa?”

Când ne relaxăm, copilul învață cum arată un adult capabil să gestioneze emoția. Asta înseamnă, de fapt, putere blândă: să rămâi pilotul în mijlocul turbulenței.

Ascultarea se formează în relație

Ascultarea reală presupune prezență totală: contact vizual, poziție la nivelul ochilor, corp liniștit. Îi dai copilului sentimentul că „ești acolo pentru el” cu totul. Nu te uiți la telefon, nu te grăbești, nu tragi concluzii.

Ascultarea nu e pasivă. E un dans în care tu îți ții mintea curioasă, reformulezi, numești emoția, împărtășești ce simți și, dacă e cazul, pui o limită clară. Nu punitiv, ci cu fermitate calmă. Copiii au nevoie de părinți care nu se tulbură când pun limite, pentru că asta le dă siguranță.

Copiii ascultă când…

...se simt conectați emoțional. Când nu sunt judecați. Când primesc alegeri, nu comenzi. Când li se vorbește rar, clar, cu calm. Când părintele nu cere de zece ori același lucru, ci acționează consecvent. Când părintele e modelul ascultării. Buna ascultare depinde mai puțin de copil și mai mult de:

• Capacitatea noastră de a pune limite cu calm
• Nivelul nostru de impulsivitate și reacție
• Cât de des ne asumăm propriile emoții
• Cât de des ascultăm noi, la rândul nostru

Exerciții care dezvoltă ascultarea activă

Ascultarea se antrenează, la fel ca atenția. Iată câteva metode:

• Antrenează atenția auditivă prin jocuri simple
• Folosește întrebări deschise și invitații la dialog
• Creează rutine în care copilul să știe că urmează să fie ascultat
• Implică simțurile în conversații – mirosuri, culori, senzații
• Laudă comportamentul de ascultare: „Mi-a plăcut cum m-ai privit când ți-am vorbit!”
  
  

Un plan pe 7 zile pentru un copil cu dificultăți de ascultare

👉 Ziua 1: Ascultă și desenează
Citește o descriere simplă (ex: o casă cu un copac, un câine). Copilul desenează ce a înțeles. Apoi discutați: „Ce ai auzit?”, „Ce ai ales să desenezi prima dată și de ce?”

👉 Ziua 2: Jocul „Simon spune”
Un joc clasic care dezvoltă autocontrolul și atenția la detalii. Copilul execută comenzi doar dacă sunt precedate de „Simon spune…”

👉 Ziua 3: Poveste cu întrebări
Citiți o poveste sau ascultați una audio. Pune întrebări: „Cine a fost personajul principal?”, „Cum s-a simțit?”, „Ce ai fi făcut tu?”

👉 Ziua 4: Telefonul fără fir
Spune o propoziție, șoptit sau normal, pe care copilul trebuie să o repete exact. Crește treptat dificultatea. Eficient pentru memoria auditivă.

👉 Ziua 5: Ascultă-mă cu ochii
Faceți o conversație 1-la-1, în care unul ascultă 3–5 minute fără să întrerupă. Apoi se inversează rolurile. La final, fiecare spune ce a reținut.

👉 Ziua 6: Poveste inversă
Spune o poveste scurtă, iar copilul trebuie să o spună de la sfârșit la început. Distractiv și provocator pentru atenția la detalii.

👉 Ziua 7: Muzică și mindfulness
Ascultați împreună un sunet ambiental sau muzică instrumentală. Copilul desenează ce simte sau ce vede cu ochii minții. Opțional: meditație ghidată din aplicația Smiling Mind.

Ascultarea este o alegere zilnică

Ascultarea nu se cere. Se oferă, se modelează, se trăiește împreună. Este una dintre cele mai importante forme de iubire și de respect pe care le putem oferi copiilor noștri. Când ei se simt cu adevărat ascultați, se simt văzuți. Iar din acest spațiu se naște cooperarea, echilibrul și încrederea.

Kinderpedia susține o educație bazată pe conexiune și parteneriat real între școală și familie. Dacă vrei să afli cum putem contribui la o comunicare mai clară, o relație mai autentică și o imagine completă asupra parcursului fiecărui copil, hai să ne auzim.