Cum cultivăm ascultarea la copii. Strategii practice și blânde inspirate de Oana Moraru
Ascultarea începe cu noi
Pe 23 martie, Kinderpedia a fost din nou alături de Oana Moraru, ca partener tradițional al conferinței „Atenție, ascultare și învățare – de la blocaje la reușită”, desfășurată la Sheraton Bucharest Hotel. A fost o bucurie să fim acolo, să întâlnim părinți, educatori și specialiști care, la fel ca noi, cred într-o educație construită pe relații autentice.
De data aceasta, am privit mai atent către un subiect pe cât de esențial, pe atât de ignorat în graba cotidiană: ascultarea. Cum o cultivăm? Cum o modelăm? Cum devenim, la rândul nostru, ascultători mai buni pentru copiii noștri?
De ce copiii nu ascultă (și ce ne arată asta)
Înainte de toate, trebuie să schimbăm un unghi de privire. De multe ori ne plângem: „nu mă ascultă“, „nu mă aude“, „îi spun de 10 ori și tot nu face“. Dar Oana Moraru ne-a reamintit că ascultarea nu e un dat – e o abilitate. Și, ca orice abilitate, se dezvoltă în timp, prin model, prin relație, prin exercițiu.
Copiii învață să asculte...ascultându-ne. Mai exact, ascultând felul în care noi îi ascultăm pe ei. Iar ascultarea are niveluri – de la absență totală până la prezență empatică:
- Ignoră
- Se preface că ascultă
- Ascultă selectiv
- Ascultă cu atenție
Ascultă empatic
Scopul nostru nu e doar să „ne asculte”, ci să creștem copii care știu să asculte cu adevărat – pe ceilalți, pe ei înșiși, viața.

Primul pas: fii tu un ascultător
Atunci când copilul are o reacție intensă – „mă urăști!”, „nu te mai iubesc!” – instinctul nostru este să răspundem, să corectăm, să explicăm. Dar adevărata ascultare începe în tăcere. Nu interveni imediat. Nu răspunde cu aceeași intensitate. Ai răbdare.
Respiră. Privește-l. Fii curios. Spune un simplu „ohhh…” pe frecvența lui, fără să repari. Nu e momentul să rezolvi problema, ci să creezi un spațiu sigur în care el să se simtă văzut și conținut. Reformulează ce ai auzit cu cuvintele tale: „Înțeleg că simți că nu te iubesc…”, „Ești foarte frustrat acum, nu-i așa?”
Când ne relaxăm, copilul învață cum arată un adult capabil să gestioneze emoția. Asta înseamnă, de fapt, putere blândă: să rămâi pilotul în mijlocul turbulenței.
Ascultarea se formează în relație
Ascultarea reală presupune prezență totală: contact vizual, poziție la nivelul ochilor, corp liniștit. Îi dai copilului sentimentul că „ești acolo pentru el” cu totul. Nu te uiți la telefon, nu te grăbești, nu tragi concluzii.
Ascultarea nu e pasivă. E un dans în care tu îți ții mintea curioasă, reformulezi, numești emoția, împărtășești ce simți și, dacă e cazul, pui o limită clară. Nu punitiv, ci cu fermitate calmă. Copiii au nevoie de părinți care nu se tulbură când pun limite, pentru că asta le dă siguranță.
Copiii ascultă când…
...se simt conectați emoțional. Când nu sunt judecați. Când primesc alegeri, nu comenzi. Când li se vorbește rar, clar, cu calm. Când părintele nu cere de zece ori același lucru, ci acționează consecvent. Când părintele e modelul ascultării. Buna ascultare depinde mai puțin de copil și mai mult de:
- Capacitatea noastră de a pune limite cu calm
- Nivelul nostru de impulsivitate și reacție
- Cât de des ne asumăm propriile emoții
- Cât de des ascultăm noi, la rândul nostru
Exerciții care dezvoltă ascultarea activă
Ascultarea se antrenează, la fel ca atenția. Iată câteva metode:
- Antrenează atenția auditivă prin jocuri simple
- Folosește întrebări deschise și invitații la dialog
- Creează rutine în care copilul să știe că urmează să fie ascultat
- Implică simțurile în conversații – mirosuri, culori, senzații
- Laudă comportamentul de ascultare: „Mi-a plăcut cum m-ai privit când ți-am vorbit!”
Un plan pe 7 zile pentru un copil cu dificultăți de ascultare
👉 Ziua 1: Ascultă și desenează
Citește o descriere simplă (ex: o casă cu un copac, un câine). Copilul desenează ce a înțeles. Apoi discutați: „Ce ai auzit?”, „Ce ai ales să desenezi prima dată și de ce?”
👉 Ziua 2: Jocul „Simon spune”
Un joc clasic care dezvoltă autocontrolul și atenția la detalii. Copilul execută comenzi doar dacă sunt precedate de „Simon spune…”
👉 Ziua 3: Poveste cu întrebări
Citiți o poveste sau ascultați una audio. Pune întrebări: „Cine a fost personajul principal?”, „Cum s-a simțit?”, „Ce ai fi făcut tu?”
👉 Ziua 4: Telefonul fără fir
Spune o propoziție, șoptit sau normal, pe care copilul trebuie să o repete exact. Crește treptat dificultatea. Eficient pentru memoria auditivă.
👉 Ziua 5: Ascultă-mă cu ochii
Faceți o conversație 1-la-1, în care unul ascultă 3–5 minute fără să întrerupă. Apoi se inversează rolurile. La final, fiecare spune ce a reținut.
👉 Ziua 6: Poveste inversă
Spune o poveste scurtă, iar copilul trebuie să o spună de la sfârșit la început. Distractiv și provocator pentru atenția la detalii.
👉 Ziua 7: Muzică și mindfulness
Ascultați împreună un sunet ambiental sau muzică instrumentală. Copilul desenează ce simte sau ce vede cu ochii minții. Opțional: meditație ghidată din aplicația Smiling Mind.
Ascultarea este o alegere zilnică
Ascultarea nu se cere. Se oferă, se modelează, se trăiește împreună. Este una dintre cele mai importante forme de iubire și de respect pe care le putem oferi copiilor noștri. Când ei se simt cu adevărat ascultați, se simt văzuți. Iar din acest spațiu se naște cooperarea, echilibrul și încrederea.
Kinderpedia susține o educație bazată pe conexiune și parteneriat real între școală și familie. Dacă vrei să afli cum putem contribui la o comunicare mai clară, o relație mai autentică și o imagine completă asupra parcursului fiecărui copil, hai să ne auzim.
Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea
De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.
Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate
Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor
Ce este, de fapt, un standard ARACIP
Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine
A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.
A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.
De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare
Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența
Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate
Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”
De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.
Un pas înainte, fără presiune
Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.
FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe
- Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
- De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
- minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
- minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
- Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
- În practică, statutul de titular este legat de:
- existența unui post/catedre în unitate
- o decizie de repartizare validată
- un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
- Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
- În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
- În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
- Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
- În funcție de cerință:
- unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
- altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
- Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:
- o problemă identificată
- o decizie asumată
- o acțiune concretă
- un rezultat vizibil
Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.
O platformă de management școlar ajută școala să:
- organizeze documentele
- urmărească procesele
- demonstreze aplicarea reală a procedurilor
- coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor
Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.
Ce subiect te interesează?

Kinderpedia
Soluția completă de comunicare și management pentru școli și grădinițe.
Simplifică activitatea profesorilor și îi aduce pe părinți mai aproape de progresul copiilor.
Îți recomandăm articolele
Descoperă idei, găsește-ți inspirația și alătură-te unei comunități dinamice de profesori și părinți care cred că învățarea este un proces care ne însoțește pe parcursul întregii vieți.






