Skip to main content
cum cultivam ascultarea la copii

Cum cultivăm ascultarea la copii. Strategii practice și blânde inspirate de Oana Moraru


Ascultarea începe cu noi

Pe 23 martie, Kinderpedia a fost din nou alături de Oana Moraru, ca partener tradițional al conferinței „Atenție, ascultare și învățare – de la blocaje la reușită”, desfășurată la Sheraton Bucharest Hotel. A fost o bucurie să fim acolo, să întâlnim părinți, educatori și specialiști care, la fel ca noi, cred într-o educație construită pe relații autentice.

De data aceasta, am privit mai atent către un subiect pe cât de esențial, pe atât de ignorat în graba cotidiană: ascultarea. Cum o cultivăm? Cum o modelăm? Cum devenim, la rândul nostru, ascultători mai buni pentru copiii noștri?

De ce copiii nu ascultă (și ce ne arată asta)

Înainte de toate, trebuie să schimbăm un unghi de privire. De multe ori ne plângem: „nu mă ascultă“, „nu mă aude“, „îi spun de 10 ori și tot nu face“. Dar Oana Moraru ne-a reamintit că ascultarea nu e un dat – e o abilitate. Și, ca orice abilitate, se dezvoltă în timp, prin model, prin relație, prin exercițiu.

Copiii învață să asculte...ascultându-ne. Mai exact, ascultând felul în care noi îi ascultăm pe ei. Iar ascultarea are niveluri – de la absență totală până la prezență empatică:

  • Ignoră
  • Se preface că ascultă
  • Ascultă selectiv
  • Ascultă cu atenție
    Ascultă empatic

Scopul nostru nu e doar să „ne asculte”, ci să creștem copii care știu să asculte cu adevărat – pe ceilalți, pe ei înșiși, viața.

ZF506149

Primul pas: fii tu un ascultător

Atunci când copilul are o reacție intensă – „mă urăști!”, „nu te mai iubesc!” – instinctul nostru este să răspundem, să corectăm, să explicăm. Dar adevărata ascultare începe în tăcere. Nu interveni imediat. Nu răspunde cu aceeași intensitate. Ai răbdare.

Respiră. Privește-l. Fii curios. Spune un simplu „ohhh…” pe frecvența lui, fără să repari. Nu e momentul să rezolvi problema, ci să creezi un spațiu sigur în care el să se simtă văzut și conținut. Reformulează ce ai auzit cu cuvintele tale: „Înțeleg că simți că nu te iubesc…”, „Ești foarte frustrat acum, nu-i așa?”

Când ne relaxăm, copilul învață cum arată un adult capabil să gestioneze emoția. Asta înseamnă, de fapt, putere blândă: să rămâi pilotul în mijlocul turbulenței.

Ascultarea se formează în relație

Ascultarea reală presupune prezență totală: contact vizual, poziție la nivelul ochilor, corp liniștit. Îi dai copilului sentimentul că „ești acolo pentru el” cu totul. Nu te uiți la telefon, nu te grăbești, nu tragi concluzii.

Ascultarea nu e pasivă. E un dans în care tu îți ții mintea curioasă, reformulezi, numești emoția, împărtășești ce simți și, dacă e cazul, pui o limită clară. Nu punitiv, ci cu fermitate calmă. Copiii au nevoie de părinți care nu se tulbură când pun limite, pentru că asta le dă siguranță.

Copiii ascultă când…

...se simt conectați emoțional. Când nu sunt judecați. Când primesc alegeri, nu comenzi. Când li se vorbește rar, clar, cu calm. Când părintele nu cere de zece ori același lucru, ci acționează consecvent. Când părintele e modelul ascultării. Buna ascultare depinde mai puțin de copil și mai mult de:

  • Capacitatea noastră de a pune limite cu calm
  • Nivelul nostru de impulsivitate și reacție
  • Cât de des ne asumăm propriile emoții
  • Cât de des ascultăm noi, la rândul nostru

Exerciții care dezvoltă ascultarea activă

Ascultarea se antrenează, la fel ca atenția. Iată câteva metode:

  • Antrenează atenția auditivă prin jocuri simple
  • Folosește întrebări deschise și invitații la dialog
  • Creează rutine în care copilul să știe că urmează să fie ascultat
  • Implică simțurile în conversații – mirosuri, culori, senzații
  • Laudă comportamentul de ascultare: „Mi-a plăcut cum m-ai privit când ți-am vorbit!”

Un plan pe 7 zile pentru un copil cu dificultăți de ascultare


👉 Ziua 1: Ascultă și desenează
Citește o descriere simplă (ex: o casă cu un copac, un câine). Copilul desenează ce a înțeles. Apoi discutați: „Ce ai auzit?”, „Ce ai ales să desenezi prima dată și de ce?”

👉 Ziua 2: Jocul „Simon spune”
Un joc clasic care dezvoltă autocontrolul și atenția la detalii. Copilul execută comenzi doar dacă sunt precedate de „Simon spune…”

👉 Ziua 3: Poveste cu întrebări
Citiți o poveste sau ascultați una audio. Pune întrebări: „Cine a fost personajul principal?”, „Cum s-a simțit?”, „Ce ai fi făcut tu?”

👉 Ziua 4: Telefonul fără fir
Spune o propoziție, șoptit sau normal, pe care copilul trebuie să o repete exact. Crește treptat dificultatea. Eficient pentru memoria auditivă.

👉 Ziua 5: Ascultă-mă cu ochii
Faceți o conversație 1-la-1, în care unul ascultă 3–5 minute fără să întrerupă. Apoi se inversează rolurile. La final, fiecare spune ce a reținut.

👉 Ziua 6: Poveste inversă
Spune o poveste scurtă, iar copilul trebuie să o spună de la sfârșit la început. Distractiv și provocator pentru atenția la detalii.

👉 Ziua 7: Muzică și mindfulness
Ascultați împreună un sunet ambiental sau muzică instrumentală. Copilul desenează ce simte sau ce vede cu ochii minții. Opțional: meditație ghidată din aplicația Smiling Mind.

Ascultarea este o alegere zilnică

Ascultarea nu se cere. Se oferă, se modelează, se trăiește împreună. Este una dintre cele mai importante forme de iubire și de respect pe care le putem oferi copiilor noștri. Când ei se simt cu adevărat ascultați, se simt văzuți. Iar din acest spațiu se naște cooperarea, echilibrul și încrederea.

Kinderpedia susține o educație bazată pe conexiune și parteneriat real între școală și familie. Dacă vrei să afli cum putem contribui la o comunicare mai clară, o relație mai autentică și o imagine completă asupra parcursului fiecărui copil, hai să ne auzim.

Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK