Oana Moșoiu, Grădinița 2.0: ”Școala este un spațiu de dezvoltare și ar merita să ne comportăm ca niște antrenori care își ghidează sportivii spre succes arătându-le drumurile de urmat și nu pe cele închise.”

Oana Moșoiu, Lector Universitar Doctor în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, a fost moderatorul conferinței Grădinița 2.0: Observarea și evaluarea în Educația Timpurie, ce a avut loc pe 7 octombrie 2021. În cadrul evenimentului au fost prezenți experți și lideri în educație care au pus accent pe importanța evaluării progresului copiilor și au subliniat felul în care acest lucru se întâmplă atât în curriculum național, cât și cele alternative – Montessori, Step by Step, Waldorf, sistemul româno-finlandez și sistemul britanic.

În urma discuțiilor cu panelistele invitate, Oana Moșoiu a evidențiat două caracteristici importante ale evaluării în Educația Timpurie și anume faptul că un rol important îl are observarea sistematică și este absolut necesară pregătirea cadrelor didactice pentru a observa atent anumiți indicatori în anumite etape de dezvoltare a copilului. Evaluarea este implicită și integrată în celelalte procese pe care noi le separăm din considerente mai degrabă științifice, predare-învățare-evaluare. Este vorba despre un proces agregat de învățare al copilului, care se bazează pe un act de facilitare a profesorului, însoțit de această evaluare care este foarte formativă.

Părinții au nevoie de repere care să îi asigure că cei mici sunt pe un drum care duce la reușita lui, au nevoie de siguranța că cei mici sunt pe mâini bune, profesioniștii din jurul lor sunt competenți, formați, supervizați, că există procese foarte solide de supervizare a proceselor de evaluare.

”Evaluarea este puternic legată de observare, în special în evaluarea formativă, pe parcurs. Profesorii au nevoie să antreneze acest ‘mușchi’, al observației orientate cu atenție spre anumiți indicatori – comportamente explicite sau implicite, mesaje nonverbale și paraverbale ce comunică participare, interes, înțelegere, mesajele verbale prin care sunt comunicate răspunsurile ce reprezintă prelucrări cognitive ale sarcinilor de învățare și evaluare, formulări care sunt mai adecvate sau în dezvoltare.

Apoi profesorii au nevoie să dezvolte abilități de înregistrare rapidă a observațiilor lor, să eficientizeze înregistrarea acestor indicatori și a progreselor în timp. Și, nu în ultimul rând, profesorii au nevoie să exerseze un limbaj evaluativ care este caracterizat prin a fi descriptiv și nu critic, să însoțească anumite caracterizări de detalii comportamentale și de sugestii privind antrenarea și dezvoltarea abilităților sau capacităților care sunt încă în dezvoltare.

Este important ca în evaluarea formativă să adresăm elevilor formulări afirmative – ce să facă, ce să continue să exerseze, ce să încerce să facă diferit, la ce sunt buni, care sunt punctele lor forte, evitând negațiile ce domină discursul educațional, cu precădere cel evaluativ: nu ești bun, nu ai făcut bine, aici este greșit, nu știi, nu ai învățat. Dacă elevii ar fi învățați, nu ar mai veni la școală, școala este un spațiu de învățare, de dezvoltare, de antrenament și ar merita să ne comportăm ca niște antrenori care își ghidează sportivii spre succes arătându-le drumurile de urmat și nu pe cele închise.” afirmă Lect. Univ. Dr. Oana Moșoiu, de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, moderatorul conferinței.

Dincolo de conținuturile disciplinare și de elemente specifice unor domenii, se pune accent și pe aceste capacități transversale, care pot fi apanajul sistemelor alternative de educație, în timp ce în sistemul tradițional de învățământ se pierd din vedere aceste elemente care sunt foarte importante pentru a reuși în viață. Caracterul și moralitatea copiilor nu sunt considerate o prioritate în procesul educației, accentul punându-se pe abilitățile practice.

Ești angajat pentru ceea ce știi și ești dat afară pentru ceea ce ești!

Cu toate acestea, Oana Moșoiu explică faptul că nu avem de ce să ne speriem de învățământul tradițional, pentru că ține foarte mult de libertatea pe care fiecare profesor și-o ia pentru a folosi un anumit tip de cadru și anumite reglementări, ca totuși să se poată centra pe copil, prin intermediul unei abordări particularizate, individualizate. Comunicarea cu părinții nerăbdători să afle dacă parcursul copiilor lor este cel cu destinația către succes este fundamentală și constituie baza dezvoltării optime a celor mici.

Pentru a schimba ceva în învățământul tradițional, este nevoie de lideri și de formatori ai educatorilor, dornici de feedback și de confirmarea că își fac treaba bine. Ei au nevoie să fie ghidați către progres, încurajați, să aibă acces la informații și practici inovative care să le îmbunătățească activitatea la clasă. 

Într-un mini interviu din cadrul conferinței, Oana ne-a împărtășit opiniile ei în calitate de părinte în ceea ce privește importanța implicării familiei în această etapă atât de importantă pentru un start ideal al copiilor:

Kinderpedia: Ce este cel mai important să știe orice părinte despre activitatea copilului de la grădiniță?

Oana Moșoiu: Ca părinte, este important să știu dacă sunt situații speciale, dacă copilul meu a participat la ore, dacă s-a simțit confortabil și, în general, dacă dezvoltarea lui este în parametri optimi, cu anumite variațiuni care țin de individualizarea lui. Fiecare copil este deosebit, special, are ritmul său, însă sunt interesată dacă totuși copilul meu este în parametri firești, tipici, iar acolo unde sunt situații particulare, mi-ar plăcea să le știu din timp pentru a stabili împreună cu educatorul dacă e cazul de o intervenție specială sau pur și simplu lăsăm parcursul educațional să-și facă treaba.

 Kinderpedia: Cum putem implica mai mult familia pentru a susține progresul copiilor în educația timpurie?

Oana Moșoiu: Printr-o bună informare ne-am putea implica fiind m ai bine informați știind ce se așteaptă de la noi, ca părinți. De multe ori părinții vor să ia locul educatorilor, pentru că probabil nu primesc suficiente informații ca să știe că educatorii își fac bine treaba. Prin urmare, o bună informare mă ajută și pe mine, ca părinte, să știu toate celelalte lucruri pe care le-aș avea de făcut. De asemenea, să particip la unele activități, să am acces la grădiniță într-un fel sau altul, fie online, fie în mod direct, pentru a fi în contact cu mediul în care copilul meu stă atât de mult timp.

 Kinderpedia: Cum ne ajuta tehnologia, în etapa aceasta atât de importantă, dar și de delicată a dezvoltării copiilor?

Oana Moșoiu: Cred că ne ajută foarte mult pentru că ne permite să rămânem în contact cu activitatea grădiniței, asigură o mai bună transparență cu privire la ce se întâmplă zilnic acolo având acces la orarul copiilor, la informații privind activitățile de pe caietele sau auxiliarele lor, fiind la curent cu elemente ce țin de timpul lor liber din grădiniță. De acolo vin o selecție de fotografii și asta mă ajută să fiu confortabilă că ceea e i se întâmplă copilului meu este bine și că eu, ca părinte, pot să fiu relaxat și încrezător că atâta timp cât eu sunt la serviciu sau făcând celelalte activități de care sunt responsabil ca adult, copilul meu este pe mâini sigure, într-un proces bine condus, astfel pot avea încredere și pot să mă simt confortabil și pot, la rândul meu, să îmi fac mai bine treaba ca părinte.

Oana este lector universitar, doctor în Științele Educației și titulară a cursurilor de Teoria și Metodologia Evaluării Educaționale, Politici Sociale pentru Copil și Familie, Pedagogie Socială și coordonator Practică Profesională la Facultatea de Psihologie și Științele Educației.

Este inițiatorul programului educațional pentru părinți, Școala Familiei, s-a implicat în recunoașterea rezultatelor învățării obținute prin voluntariat și a dezvoltat certificatul VoluntPass alături de Federația VOLUM.

Citește și alte articole de la conferință:

Valentina Secară, Grădinița 2.0: “Părintele are nevoie să fie implicat cu mult respect și cu multă empatie în procesul educațional.”

Cristiana Boca, Grădinița 2.0: “La Step by Step, construim autonomia copiilor și cultivăm curiozitatea, dorința și bucuria de a învăța.“

Ana Maria Brezniceanu, Grădinița 2.0: “Copiii sunt parteneri reali în educație când își iau în mâini propriul procesul de învățare. Noi putem controla predarea, dar nu putem controla învățarea.”

Ana Bordan, Grădinița 2.0: “Caută să vezi măreția din fiecare copil cu care interacționezi!”

Dana Șerban, Grădinița 2.0: “Ținta copilului nu ar trebui să fie nota ori situarea sa într-un clasament, ci să îi oferim șansa să învețe și să se descopere pe el însuși.”

Ioana Șurubaru: Grădinița 2.0: “Educația finlandeză celebrează diversitatea și încurajează manifestarea neîngrădită a personalității."