Crize de furie la copii: tehnici de gestionare

Peste 87% dintre copii au, între vârstele de 2 și 4 ani, accese de furie cel puțin o dată.

• De ce apare o criză de furie?
• Semne care prevestesc o crize de furie la copii
• Cum se gestionează aceste crize de furie?
• Tehnica PRIDE

Specialiștii de la American Psychological Association definesc crizele de furie ca fiind izbucniri care apar de obicei între 2 și 4 ani și care implică comportamente precum țipatul, lovirea cu piciorul, mușcarea sau lovirea persoanelor din jur. Episoadele sunt, de obicei, considerate ca fiind o expresie a tensiunilor și frustrărilor acumulate. 

Aceste crize apar  atunci când cei mici nu își pot exprima corect emoțiile și răbufnesc cu o furie extremă. Plâng, țipă, lovesc cu mâinile și cu picioarele, pleacă de lângă părinți, se așează pe jos, dau din picioare, iar în cazuri extreme vomită sau își țin respirația.

Între cinci și șapte procente dintre copiii cu vârste între un an și trei ani au accese de furie care durează cel puțin cincisprezece minute de trei sau mai multe ori pe săptămână. Copiii cu deficiențe de limbaj sau autism pot avea aceste crize mult mai frecvente și mai agresive din cauza frustrării suplimentare asociate cu dificultatea de a se exprima (Daniels, Mandleco, Luthy, 2012).

De ce apare o criză de furie?

Pentru că uneori nu reușesc să transpună totul în cuvinte așa cum și-ar dori, și pentru că lucrurile nu se întâmplă cum vor ei, adesea, copiii au un acces de furie. De foarte multe ori se întâmplă ca părinții să nu înțeleagă preferința sau nevoia dintr-un anumit moment, iar acest lucru să stârnească un episod de furie.

Conform specialiștilor, un astfel de episod durează între 10 minute și jumătate de oră și se manifestă prin lacrimi și crize de furie care pot apărea chiar și la copiii de un an și jumătate, și în unele cazuri pot dura chiar și până la vârsta de 10 ani.

Cercetătorii de la Stanford Children’s Health prezintă motive pentru care copiii au crize de furie:

Vor să fie pe cont propriu și se supără atunci când nu pot face ceea ce doresc;

• Sunt într-o perioadă de tranziție;
• Încearcă să atragă atenția;
• li se ia un obiect (jucărie, carte, haină);
• Nu au învățat toate cuvintele pentru a vă spune ce simt sau ce vor și acest lucru îi supără;
• Sunt obosiți sau flămânzi;
• Sunt îngrijorați sau supărați;
• Simt stres în interiorul familiei.

Semne care prevestesc o crize de furie la copii

Dacă urmărim diferitele episoade de furie, putem observa câteva semne care pot prevesti acest lucru, precum:

• tonul celui mic devine mai ridicat;
• copilul este mai agitat;
• se încruntă și pare că nu are deloc răbdare;

În această etapă este important să discuți permanent cu copilul despre reguli, ce urmează să se întâmple și cum puteți gestiona împreună acel episod.

Cum se gestionează aceste crize de furie?

Tot mai mulți părinți caută soluții magice pentru a opri crizele de furie ale copiilor. Specialiștii ne atenționează că rareori putem opri un astfel de moment și că cel mai eficient lucru este să încercăm metode de-a-l face cât mai puțin dăunător pentru noi și pentru copilul nostru. Majoritatea copiilor investesc toată energia de care dispun în respectivul moment. Soluția nu este, așadar, să încerci să oprești o criză de furie după ce deja te-a luat prin surprindere, ci să o previi.

Cum previi crizele de furie la copii?

De exemplu, dacă a avut crize de furie la magazin când nu ai vrut să-i cumperi o jucărie, pregătește-te cu o zi sau măcar câteva ore înainte plecare la magazin și fă-l să fie interesat de lucrurile pe care le ai deja notate pe listă. Dacă mergeți să cumpărați alimente, povestește-i despre cum veți găti împreună și vă veți juca cu legumele pe care le cumpărați, implicându-l mai mult decât ca pe un simplu însoțitor care se plictisește așteptând pe lângă cărucior. Plictiseala îl va face să fie atras de lucrurile care îl interesează în general, adică jucăriile, si să se comporte în așa manieră încât să nu te mai înțelegi cu el.

Caută să distragi atenția copilului

Dacă simți că urmează o criză de furie, găsește imediat ceva cu care să-i distragi atenția celui mic, ajutându-te de un element din jur. De exemplu, ai putea spune: „Ia uite ce formă amuzantă are cartoful ăsta” sau „Uite, a venit o pisică la ușă!” Poartă-te ca și cum ai fi foarte surprins și interesat de ceea ce vezi.

Gândire de sus în jos

Abilitatea copiilor de a-și controla comportamentul, numită de specialiști gândire de sus în jos, se dezvoltă în timp. Aceasta variază de la copil la copil și depinde de mai mulți factori, inclusiv cei genetici, relaționali și de mediu. Tina Bryson și Daniel Siegel au denumit partea creierului responsabilă pentru gândirea de sus în jos „creierul de la etaj“. 

Iată recomandări de reținut atunci când construim abilitățile de reglare de sus în jos:

1. Conectează-te emoțional cu copilul tău. Găsește căi de a comunica (fără cuvinte) mesajul „văd că suferi dar nu ești singur“. Suntem obișnuiți să vorbim mai înainte de toate, pe când primul nostru pas ar trebui să fie pur și simplu să fim alături de copil din punct de vedere emoțional, transmițându-i mesajul că este în siguranță. A se simți în siguranță este un element critic care stă la baza fundației sănătății emoționale.

2. După ce-i recunoști emoțiile și-l ajuți și pe el să le recunoască, ajută copilul să-și calmeze corpul și mintea. Încearcă să îți dai seama ce-l ajută să se liniștească. Unii preferă o voce calmă, alții preferă să fie legănați sau îmbrățișați. Sunt copii care își doresc doar să te aibă acolo, fără să faci nimic anume. 

3. Odată ce un copil a descoperit alături de un adult calea de a se calma, putem începe să folosim gândirea de sus în jos pentru a-i ajuta să descopere cum să plănuiască din timp și să găsească noi moduri de a face față. Asta funcționează numai după ce fundația reglării emoționale este solidă.

4. A-i ajuta pe cei mici începe cu cultivarea propriei noastre stabilități emoționale și a calmului. Crizele copiilor ne pot scoate din pepeni de cele mai multe ori, uitând cum să facem să rămânem calmi și raționali. Ajută mult să ne reamintim că cei mici nu fac asta special, ci au o reacție de răspuns la stres. Prezența noastră plină de compasiune, atentă la nevoile individuale ale fiecărui copil, este cea mai bună cale de a calma furtuna emoțională prin care trece cel mic.

Tehnica PRIDE

Tot mai mulți cercetători recomandă Terapia bazată pe interacțiunea părinte-copil (Parent-Child Interaction Therapy) și recomandă cel puțin 5 minute de conectare emoțională cu copilul. În aceste minute putem aplica și tehnica PRIDE, un mecanism prin care te poți conecta emoțional cu copilul tău.

Abilitățile cuprinse în acronimul PRIDE reflectă un mecanism fundamental prin care părintele dezvoltă o relație puternică, pozitivă cu propriul copil în timp ce învață să gestioneze o varietate întreagă de comportamente utilizând atenția pozitivă (Girard et al., 2018; Ware et al., 2008).

1. LAUDA SPECIFICĂ (P – praise) este feedback-ul pozitiv oferit de părinte pentru un comportament specific, o acțiune, o abilitate/calitate sau chiar un produs al copilului. „Îți mulțumesc că împarți jucăriile.”, „Sunt tare mândră de tine pentru comportamentul tău politicos.”, „Ai idei minunate pentru această pictură.”, 

2. REFLECTAREA (R – reflection) reprezintă afirmații care încurajează copilul să gândească mai mult atunci când realizează o acțiune sau poartă un dialog. De foarte multe ori, reflectarea se poate face prin sumarizări ale spuselor copilului, în acest fel putem subtil corecta regulile de gramatică sau pronunție, fără a le critica.

3. IMITAREA (I – imitation) se referă la imitarea acțiunilor pe care un copil le realizează. Prin imitare, copilul învață despre relația cauză-efect, iar comportamentele sănătoase pot fi modelate și întărite.

4. DESCRIEREA COMPORTAMENTELOR (D – description) realizate de copil. Descriind verbal acțiunile sau conduitele copilului imediat ce au fost realizate, le întărim pe cele pozitive sau sănătoase. Foarte util este ca atunci când descriem comportamentele, să etichetăm și emoțiile pe care le simte copilul în timpul jocului, astfel îl ajutăm să își dezvolte vocabularul emoțional.

5. ENTUZIASMUL ȘI BUCURIA (E – enjoyment) ar fi de preferat să acompanieze jocul copilului. Astfel că expresiile faciale „entuziaste”  angajează copilul mai ușor în joc și contribuie la conectarea cu copilul.

Astfel că, în ceea ce privește aceste crize de furie la copii, foarte important este ca părintele să rămână calm, să se informeze despre aceste fenomen, să identifice cauzele specifice care-l determină pe copilul său să aibă o criză, dar și ce metode utile există pentru gestionare.

Nu uitați că, de obicei, crizele de furie nu sunt un motiv de îngrijorare și, în general, încetează de la sine. Pe măsură ce copiii se maturizează, dobândesc autocontrol. Ei învață să coopereze, să comunice și să facă față frustrării. Mai puțină frustrare și mai mult control vor însemna mai puține crize de furie la copii - și părinți mai relaxați.

Cum sprijină Kinderpedia procesul educativ al copilului?

Tehnologia are rolul de a sprijini procesul de învățare.  Pe de o parte prin facilitarea accesului oriunde și oricând prin folosirea unor instrumente digitale precum tableta, smartphone, computer și altele, precum și prin înlesnirea comunicării dintre profesori și părinți. Kinderpedia susține profesorii în oferirea unui feedback rapid și eficient la temele încărcate de către elevi pe platformă. Astfel, sporește comunicarea profesor-elev-părine și ajută copilul să fie implicat constant în propriul proces de învățare.

Prin Kinderpedia, părinții află în timp real cum s-a desfășurat ziua celor mici la școală sau grădiniță: de la prezență, stare de spirit, participare, la cât au mâncat și cât au dormit, în cazul copiilor mai mici. Atunci când sunt la curent cu proiectele și progresul copiilor de la școală, părinții pot continua procesul educațional acasă și îi pot sprijini pe copii acolo unde au nevoie.
Tehnologia creează mediul propice unui parteneriat între școală și familie și plasează colaborarea elev-profesor-părinte chiar în centrul actului de învățare.