Cum să construiești, pas cu pas, autonomia copiilor

Autonomia copiilor nu este ceva ce apare peste noapte, fiind necesar un mix între răbdare, atenție și sprijin în proces din partea noastră, pentru cei mici. După naștere și până la o vârstă destul de avansată, copiii, spre deosebire de alte ființe, rămân aproape de părinții lor și de comunitatea restrânsă din care fac parte. Cu toate acestea, în jurul vârstei de 7 luni, bebelușul își va da seama că este o entitate diferită de părinții lui. Acest moment marchează o etapă cognitivă nouă și activează nevoia de autonomie care se va manifesta prin dorința de a face lucruri singur, spre exemplu să pună mâna pe linguriță și să mănânce fără să fie ajutat.

Conform psihologilor Edward Deci și Richard Ryan, autori ai teoriei auto-determinării, nevoia de autonomie este una dintre cele trei nevoi fundamentale ale copiilor, alături de cea de conectare și de competență. 

Pentru consolidarea teoriei, cei doi psihologi și cercetători de la Universitatea Rochester, au avut drept focus să descopere ce am putea numi motivație de înaltă calitate, atunci când oamenii se pot implica deplin în ceva și pot avea atât cea mai bună experiență, cât și cea mai bună performanță. Pe lângă definirea motivației și încadrarea ei ca fiind intrinsecă și extrinsecă, ei au cercetat și care sunt factorii care facilitează sau subminează această motivație și, în cadrul cercetării, au ajuns la concluzia că există anumite nevoi psihologice de bază pe care le are toată lumea, indiferent dacă se află în sala de clasă, la locul de muncă sau pe terenul de sport, care îi ajută să se dezvolte și să aibă cea mai bună motivație. Aceste nevoi psihologice de bază sunt autonomia, competența și relaționarea. 

În cercetările lor, Richard Ryan afirma faptul că „persoanele care se simt mai autonome iau decizii mai bune”. Sprijinirea autonomiei copiilor permite, de asemenea, o mai bună educație parentală și un mediu mai bun în clasă, „adică înțelegerea perspectivei copiilor, precum și aprecierea și respectarea lor”, spunea tot el. Atunci când copiii devin tot mai autonomi, au o predispoziție mai mare spre a își antrena noi abilități, spre a încerca lucruri diferite și spre a fi mai flexibili, iar toate acestea favorizează o dezvoltare armonioasă. Pe măsură ce oferim sprijin, oportunități de explorare, încurajăm curiozitatea și ne asigurăm că micuții noștri sunt implicați într-o varietate de experiențe bogate, nivelul de autonomie al acestora, dar și capacitățile lor, vor crește.  

Copiii își formează independența fizică pe măsură ce reușesc să se ridice, să meargă și să alerge. Devin, de asemenea, mai autonomi din punct de vedere emoțional și își dau seama că între ei și părinții lor, celelalte rude sau prieteni există atât asemănări, cât și multe aspecte diferențiatoare.  

Oportunitățile de a-și dezvolta autonomia sunt extrem de importante pentru formarea identității copilului și formarea unei stime de sine pozitive, antrenarea toleranței în fața posibilelor nereușite și exersarea perseverenței. 

Edward Deci și Richard Ryan definesc nevoia de autonomie ca fiind necesitatea de a experimenta un sentiment de alegere și voință în ceea ce privește propriul comportamentul. Elevii se vor simți ca fiind inițiatorii acțiunilor lor și vor acționa în moduri care sunt coerente cu interesele și valorile lor. Nevoia de autonomie este astfel împletită cu „sinele”, care este centrul activ de integrare, inițiere și angajare spontană în contextul social. 

Rolul părinților și al profesorilor în modelarea autonomiei

Părinții sunt principalii agenți de socializare în viața copilului lor și, în consecință, o influență semnificativă asupra autonomiei și a împlinirii nevoilor psihologice ale acestora. În acest domeniu de cercetare, sprijinul parental pentru autonomie a fost asociat cu multe rezultate pozitive, directe sau indirecte: perseverența, performanța școlară, capacitatea de luare a deciziilor, flexibilitate. 

Deși ne-ar fi ușor să credem că, odată cu înaintarea în vârstă, copiii nu mai au nevoie de acțiuni de sprijin din partea părinților sau adulților, pentru a deveni autonomi, cercetările demonstrează faptul că este esențial ca toate comportamentele de susținere a autonomiei să aibă loc mereu, în special în perioadele care implică un nivel ridicat de stres (de exemplu: trecerea la liceu, examenele cu miză mare etc.). 

Profesorii sunt principalii adulți care interacționează cu copiii la școală și exercită o influență semnificativă asupra formării autonomiei lor.

Indiferent de nivelul de educație sau de problemele copiilor, profesorii care adoptă un stil de predare care sprijină autonomia îi ajută, în mod direct, pe elevi să aibă performanțe mai bune și mai multe reușite.

Dacă ne dorim ca cei mici să devină tot mai autonomi, specialiștii ne încurajează să urmărim o serie de aspecte spre a construi, pas cu pas, autonomia copiilor:

1. Dacă cei mici pot pe cont propriu, este esențial să îi supraveghem, dar să nu facem lucrurile în locul lor! 

Cu siguranță poate dura mai mult ca șosetele să fie împachetate și puse în sertar sau pantofii să fie legați în mod corect, atunci când copiii fac asta de unii singuri! Cu toate acestea, deși este tentant să îi ajutăm, în special când știm că noi am rezolva rapid sarcinile și am salva câteva minute bune, este important să acordăm timp și spațiu de învățare. Dacă sarcina devine prea dificilă, iar cei mici se supără că nu reușesc, specialiștii ne îndeamnă, înainte de a prelua controlul, să îi întrbăm dacă au nevoie de ajutor sau să îi îndrumăm și încurajăm prin indicii mici.  

2. Rutina zilnică, element esențial în dezvoltarea copiilor

🧠 Citește aici cum îi ajută rutina pe copii.

Atunci când copiii cunosc activitățile care urmează și care sunt repetitive, sunt mai bine pregătiți pentru a-și asuma responsabilități atunci când ele se întâmplă. Spălatul pe dinți este o rutină, iar cu cât copilul învață care este ordinea pașilor și cum arată un periaj corect, cu atât nu va mai avea nevoie de asistență. La fel, ieșirea afară implică alegerea hainelor, pregătirea sticlei cu apă, poate împachetarea unei gustări, șervețelele umede și legatul șireturilor. Dacă facem din mersul în parc, o rutină consecventă, copiii vor prelua, treptat, o parte din inițiativă.

Pe măsură ce copiii experimentează aceste rutine, ei învață să anticipeze ce urmează și încep să își asume mai multe responsabilități cu mai puțin ajutor. Dacă le oferim copiilor posibilitatea de a își pune singuri pasta de dinți pe periuță sau să își aleagă hainele, vor prelua din ce în ce mai mulți dintre acești pași pe cont propriu. 

3. Copiii care știu să rezolve probleme au o mentalitate flexibilă

🧠 Citește aici cum poți ajuta copiii să construiască o mentalitate flexibilă.

Înainte să poată rezolva o problemă de matematică, copiii nu vor greși o dată, ci de mai multe ori. Treptat, ei se vor perfecționa și vor reuși de unii singuri. Este esențial ca cei mici să privească lumea și să încerce să îi rezolve provocările, chiar dacă, posibil, primele încercări nu vor fi neapărat cele mai fericite. Autonomia copiilor se formează prin sprijinirea celor mici, iar la sarcinile la care aceștia au deja exercițiu să nu intervenim, ci să așteptăm până când ajutorul nostru este solicitat. 

P.S Chiar și când îi ajutăm, ar fi bine să le oferim mai întâi doar mici indicii care să îi ajute să treacă la pasul următor al activității. 

Prezentându-i copilului sarcini care sunt puțin mai dificile, dar care se află încă în sfera a ceea ce poate face cu puțin sprijin, reușim să îl ajutăm să învețe să facă față frustrării, să rezolve probleme și să reziste în situații dificile. 

4. Efortul pe care copiii îl depun trebuie apreciat

Dacă un copil înțelege încă de timpuriu că este valoros să aibă focus pe efortul pe care îl depune, pe proces și pe ce lecții poate prelua de aici, va învăța, indirect, să îmbrățișeze greșelile și să le încadreze ca fiind părți componente ale învățării.

Copiii care nu se tem de eșec vor fi mai deschiși să încerce activități noi!

Pentru a cultiva autonomia copiilor, ei trebuie încurajați să încerce lucruri noi, să își depășească zona de confort, să fie creativi fără presiunea de a reuși și să își lărgească orizonturile. 

5. Dacă susținem proiectele copiilor, încurajăm încrederea acestora în forțele proprii

Proiectele, de orice tip, de la colorat, la construit, puzzle-uri sau meșteșuguri, oferă copiilor posibilitatea de a-și concentra atenția asupra unei singure activități pentru o perioadă limitată. Comentând pozitiv și complimentând munca copilului, îi oferim un sentiment de realizare și stimă de sine, iar lăudarea efortului  ajută la dezvoltarea curajului.  Atunci când ne încurajăm copiii să modeleze o figurină din plastilină, le comunicăm automat și faptul că avem încredere în capacitățile lor de a face ceva creativ, le conferim curaj și îi ajutăm să găsească doza de perseverență necesară. 

6. Tehnologia sprijină autonomia copiilor și îi responsabiliează

Copiii vorbesc limba tehnologiei. O folosesc de mici și îi consumă cu interes conținuturile, în cele mai diverse și dinamice forme. A aduce astfel de instrumente interactive în sprijinul educației este natural, atunci când ne adresăm nativilor digitali. Prin intermediul unor platforme educaționale moderne, elevii pot să-și organizeze sarcinile și să-și gestioneze timpul eficient, fără să depindă de profesori pentru a obține informații și a verifica progresul. Instrumentele digitale nu numai că îi ajută pe elevi să-și dezvolte abilitățile de organizare și planificare, dar le oferă și o oportunitate de a-și construi încrederea în sine.

Cu o interfață simplă și intuitivă, Kinderpedia le permite elevilor să preia controlul asupra sarcinilor și termenelor. Au la un click distanță orarul zilei, temele și proiectele de la clasă, comunicarea cu profesorul și cu colegii, dar și acces la resurse educaționale. În plus, prin intermediul Kinderpedia, profesorii pot să ofere feedback rapid și personalizat elevilor, ceea ce poate contribui la îmbunătățirea performanțelor lor academice.

În concluzie, prin utilizarea tehnologiei, elevii pot să își asume controlul asupra propriului proces de învățare, să își dezvolte abilități utile pentru viața de zi cu zi și să obțină performanțe academice mai bune.

7. Jocul liber: factor care influențează autonomia copiilor

Jocul independent și nestructurat este foarte important pentru stimularea creativității, a rezolvării problemelor și a autonomiei. Cu toate acestea, majoritatea copiilor preșcolari vor avea nevoie de o anumită implicare din partea părinților în timpul jocului nestructurat. Chiar dacă le punem la dispoziție cele mai interesante materiale, cea mai mare bucurie pentru cei mici rămâne aceea ca noi, adulții, să ne jucăm cu ei, nu să intervenim asupra jocului, ci să le oferim spațiul necesar pentru a da dovadă de imaginație fără limite și să decidă pentru ei înșiși ce le place și ce nu. Putem încuraja autonomia copiilor prin adresarea de întrebări care să le extindă jocul și pentru a observa felul în care abordează situațiile. 

8. Alegeri, alegeri, alegeri

Specialiștii menționează în literatura de specialitate faptul că, pentru a promova autonomia copiilor, ei trebuie să primească opțiuni din care să aleagă. Putem să îi întrebăm pe cei mici ce fruct își doresc la gustare sau dacă vor o seară de jocuri de societate sau de desene animate.  

Dacă le permitem copiilor să facă alegeri simple, acest lucru le conferă un sentiment de control și de stăpânire asupra vieții lor, ceea ce duce la o gândire autonomă. De asemenea, îi ajută să își însușească aceste alegeri și să se simtă responsabili pentru ele la un nivel foarte primar. 

9. START tabăra de distracție și aventură

Mersul în tabără poate să fie o activitate provocatoare pentru mulți copii. Cu toate acestea, prin discuții ghidate, cuvinte alese și sprijin, ei pot pleca într-una dintre cele mai frumoase experiențe și să mai pună, pe cont propriu, încă o cărămidă în fundația autonomiei lor. 

10. Răbdare și stare de bine!

Copiii învață cel mai bine prin experiență și practică, așa că trebuie să găsim ceea ce funcționează pentru ei. Unii copii pot avea nevoie de o abordare mai structurată (de exemplu, învățarea unei noi abilități în fiecare lună într-un mod distractiv și captivant), în timp ce pentru alții poate fi suficient doar să fie încurajați să exploreze liber. Este important să nu uităm să ne bucurăm alături de cei mici, să zâmbim, să dansăm și să privim cum copiii noștri devin mai autonomi pe zi ce trece.

Autonomia este una dintre nevoile emoționale de bază pe care le au toți copiii. Atunci când îi sprijinim pe cei mici să ia decizii pe cont propriu sau să deruleze activități diverse, îi ajutăm să se dezvolte armonios și să își formeze o mentalitate flexibilă care să îi ajute pe parcursul întregii vieți.

Cum sprijină Kinderpedia învățarea activă și tranziția către o clasă modernă

Kinderpedia sprijină învățarea activă, facilitând profesorilor oportunitatea de a le face cunoscute elevilor resurse interactive și atractive care să îi stimuleze să joace un rol activ în propriul proces de învățare. De asemenea, îi menține pe părinți conectați și implicați în educația elevilor. Permite școlilor să colecteze și să analizeze date la diferite niveluri, cu scopul de a îmbunătăți învățarea, precum și practica didactică în general.

Vrei să vezi cum funcționează? Urmărește mai jos tutorialele noastre pentru profesori.

Află cum poți transforma școala ta cu ajutorul Kinderpedia. Programează un demo online gratuit!