Skip to main content
încredere

Cum pot directorii să faciliteze învățarea prin încredere și care sunt factorii care creează sentimentul de siguranță în școală


 

Wellbeing Institute a organizat între 8 și 12 noiembrie Summitul Încrederii – un eveniment ce a reunit 29 de experți din întreaga lume într-un dialog despre cum construim relații armonioase și profunde atât cu noi înșine, cât și cu cei din jur.

În cadrul celei de-a cincea zile – ziua dedicată încrederii în educație – dr. Paul J. Zak, antreprenor, cercetător și profesor în cadrul Universității Claremont, ne-a împărtășit ce este încrederea în context neurologic și cum o putem încuraja în școli, astfel încât să ajute la construirea unui mediu armonios care să faciliteze învățarea.

Felul în care interacționăm cu ceilalți este dramatic influențat de încredere

Când cineva ne acordă încredere, creierul nostru secretă un hormon – oxitocină – ce are o serie de efecte interesante asupra stării noastre de bine. Secreția acestui neurotransmițător aduce totodată o stare de siguranță și confort care determină intensificarea sentimentului de empatie.

Ce înseamnă toate acestea pentru cei aflați într-un proces de învățare? Acest proces care începe cu încrederea duce discuția despre învățare dincolo de transmiterea de informații, la motivația din spatele învățării, la beneficiile colaborării și a lucrului în echipă.

Încrederea pe care o simțim ne conferă o stare de siguranță care facilitează învățarea

Cercetările efectuate de dr. Paul Zak în Europa, America de Nord, cât și în Papua Noua Guinee, au relevat că oamenii au tendința de a oglindi comportamentul celor din jur. Altfel spus, răspundem cu bunătate atunci când ceilalți ne tratează astfel, acordăm încredere când ni se acordă și nouă încredere. Extrapolând aceste concluzii în cadrul instituțiilor de învățământ, realizăm că organizarea unui mediu de încredere și a spiritului de echipă începe cu directorii și profesorii, dar depinde, de fapt, de întreg personalul școlii, nu doar de aceștia. Normele de comportament reverberează în întreaga organizație, iar directorii pot da tonul prin comportamente și reguli care se propagă până la profesori, elevi, îngrijitori, portari - în toată comunitatea școlară.

Revenind la oxitocină, stresul este principalul inhibitor neurologic al acestui hormon. Pe de altă parte, sentimentul de încredere și siguranță psihologică creează o stare de bine și un spirit propice dezvoltării armonioase. Iar profesorii, administratorii și personalul sunt foarte importanți în a da tonul: lor le revine sarcina de a stabili valorile după care se ghidează școala și de a crea mediul de învățare bazat pe încredere, cooperare și respect.

Cum putem crea un mediu care transmite încredere?

Primul pas pe care directorii și profesorii îl pot face pentru crearea unui mediu propice învățării este întâmpinarea elevilor și a părinților dimineața: o strângere de mână, o îmbrățișare, un salut verbal – au rolul de a transmite elevilor că pășesc într-o zonă de siguranță și căldură, îi face să se simtă văzuți și le confirmă faptul că aparțin unei comunități. În acest mod, directorii pot demonta mitul persoanei inaccesibile, care stă ascunsă în birou și o pot înlocui cu imaginea unei persoane calde, implicate, care face parte din comunitate.

Oportunitățile de conectare în afara campusului au scopul de a forma și întări comunitatea. Oamenii sunt creaturi sociale care au nevoia să aparțină unui grup. Când membrii se cunosc, grupul devine mai puternic, stresul este redus, iar oamenii capătă încredere.

Cum putem dezvolta încredere în relația cu cineva pe care tocmai l-am cunoscut? Îi punem la dispoziție ajutorul nostru. „Cu ce te pot ajuta?” exprimă grijă și preocupare pentru bunăstarea celorlalți. Ne dorim ca această grijă reciprocă pentru binele celuilalt să se regăsească în fiecare clasă, nu doar la nivelul conducerii. Mecanismul din creier de care depinde dezvoltarea încrederii este același care stimulează conexiunea și atașamentul. Este lesne de înțeles că atunci când ne simțim atașați de cineva, ne este totodată ușor să avem încredere în persoana respectivă. Simplu spus, copiii care se simt încurajați, ajutați, se vor simți încrezători, relaxați, motivați și interesați să învețe.

Disponibilitatea, vulnerabilitatea, autenticitatea și aprecierea creează un mediu de încredere

Funcția de conducere într-o școală este o chestiune care ține de științele sociale, consideră dr. Zak. Conversațiile, consultarea în luarea deciziilor atât a personalului, cât și a părinților și a elevilor, pune bazele unei relații bazate pe încredere. Atunci când managerii se preocupă doar de a rezolva sarcini, trec cu vederea puterea pe care o are implicarea. Când suntem consultați, ne simțim importanți și căpătăm încredere în cei care ne solicită părerea.

Atunci când sunt disponibili pentru oamenii din comunitatea lor, directorii le transmit acestora încredere. Vulnerabilitatea este o altă cale prin care ne putem apropia de ceilalți. Atunci când ne arătăm imperfecțiunile, dărâmăm zidurile din jurul nostru și construim o punte de legătură cu cei din jur. Ne arătăm astfel sinele nostru autentic, lucru care creează încredere.

Prin apreciere, managerii și profesorii îi pot aduce pe cei cu care interacționează mai aproape. Știm cu toții cât de necesară este recunoașterea eforturilor pe care le facem, iar un „mulțumesc” ne dă energia și motivația să ne continuăm proiectele.

Disponibilitatea, vulnerabilitatea, aprecierea și conectarea creează siguranță, iar aceasta duce la încredere.

Într-un mediu de încredere, profesorii nu mai predau, ci îi ghidează pe elevi în procesul de învățare

Atunci când elevii se simt în siguranță și au încredere atât în ei înșiși, cât și în cei din jur, absorb informațiile mai rapid și fac conexiuni mentale cu ușurință. Acest lucru elimină o parte din presiunea pe care o resimt profesorii și le dă ocazia să facă trecerea de la a le preda copiilor, la a-i ghida în procesul de învățare. Totodată, într-un astfel de mediu bazat pe siguranță și încredere, profesorii se simt validați și simt că își fac treaba bine. Acest lucru le oferă motivația de a merge mai departe și de a se depăși pe ei înșiși.

Dr. Zak subliniază importanța pauzelor în procesul de predare-învățare. Elevii pot rămâne concentrați în intervale de 20 de minute care ar trebui organizate în etape: prezentare, utilizarea informațiilor în context, consolidare. Procesul de învățare este unul solicitant, care trebuie alternat cu pauze. Exact ca în procesul de stimulare a mușchilor, perioadele de repaos sunt foarte importante. Prin urmare, perioadele scurte, dar intense, de învățare se dovedesc a fi cele mai eficiente.

 Învățarea nu este un proces simplu, ci necesită efort. Asigurându-le elevilor un mediu sigur și de încredere, le permite acestora să greșească și să învețe din greșelile lor. Reversul medaliei, critica, în special făcută în public, îi face pe copii să-și inhibe dorința de a învăța. Durerea psihologică, durează mai mult decât cea fizică, atrage atenția dr. Zak. Critica socială provoacă o suferință mult mai îndelungată decât cea fizică.  Ridiculizarea ne face să ne temem de greșeli. Elevii care sunt criticați nu vor avea curajul să încerce, să propună idei și astfel să se dezvolte. 


whitepaper ro mockup


Leadership pentru educație servește drept introducere spre o serie de strategii-cheie de leadership educațional.

Este dedicat profesorilor, educatorilor și conducătorilor de instituții de învățământ care consideră că au nevoie de un set de instrumente pentru a crea o viziune și pentru a construi o echipă de încredere.

Descarcă whitepaperul

Asumarea greșelilor – un pas important în crearea încrederii

Discuției despre crearea unui mediu de încredere în școli i se alătură și Simon Murray, medaliat cu Ordinul Australiei pentru contribuția valoroasă pe care a adus-o educației prin rolul său de director școlar timp de 27 de ani. Simon Murray a vorbit în cadrul Summitului Încrederii despre bunele practici pe care le pot urma directorii școlari la început de carieră și despre importanța pe care o are încrederea în interacțiunile din comunitatea școlii.

Liderii care se află la început de drum trebuie să clădească relații puternice și sănătoase, spune Simon Murray. Acesta îi sfătuiește pe directorii aflați la început de drum să iasă din spațiul sigur al biroului și să-și petreacă timpul alături de cei din comunitatea școlii. El pune accentul pe importanța pe care o au toți angajații școlii – profesorii, dar și portarii, îngrijitorii,  bucătarii. Managerii ar trebui să-i prețuiască pe toți și să construiască, cu ajutorul lor, cultura școlii din care fac parte.

Alături de disponibilitate, vulnerabilitate și apreciere – caracteristici pe care le menționează și Paul Zak, Simon Murray acordă o mare importanță asumării greșelilor. El spune că nu putem șterge erorile pe care le facem, dar atitudinea noastră este cea care face diferența.

Comunicarea este extrem de importantă. E-mailul este un mijloc de comunicare ce ne ajută să ne conectăm cu oamenii oricând și oriunde, dar dacă avem posibilitatea de a comunica față în față, ar trebui să optăm pentru acest fel de a comunica. Atunci când ne putem privi interlocutorul în ochi, sentimentul de apropiere și de încredere se intensifică. De asemenea, comunicarea față în față lasă mai rar loc de interpretare a tonului și a intențiilor verbale. Murray le mai dă un sfat managerilor: nu trimite mesaje când ești furios. Sau scrie-le, dar nu le trimite. 

“Inima educației este educarea inimii.„ Paul J. Zak

Formarea caracterului este principala misiune a educației. Copiii învață la școală să scrie, să citească, să socotească, dar scopul central al școlii este să îi formeze ca oameni. Iar acest lucru se face în parteneriat cu familia. O comunicare eficientă și transparentă cu părinții îi transformă pe aceștia în partenerii profesorilor în educația copiilor. Descoperă cum susține Kinderpedia comunicarea între profesori, elevi și familie și cum îi transformă pe părinți în parteneri activi în educația copiilor lor.

Ce aspect al slujbei de director școlar le aduce acestora cea mai mare satisfacție? Conform lui Simon Murray, ocazia de a modela cultura unei școli și, prin aceasta, să modelezi caracterul întregii comunități – acesta este aspectul care îi animă și îi înflăcărează pe manageri.

Dr. Paul J. Zak este profesor în cadrul Universității Claremont și se numără printre cei mai citați 0.3% oameni de știință din lume. Activitatea sa de cercetare – de peste douăzeci de ani - l-a purtat de la Pentagon, în birourile celor mai puternice companii din lume, până în pădurile tropicale din Papua Noua Guinee. Cea mai nouă companie pe care a fondat-o – Immersion Neuroscience – se ocupă cu măsurarea în timp real a activităților preferate de creier, cu scopul de a îmbunătăți domenii precum educația, publicitatea sau evenimentele din viața noastră.

Simon Murray a fost director de școală vreme de 27 de ani. A primit mai multe recunoașteri pentru activitatea sa de pionierat în educație, printre care se numără și medalia Ordinului Australiei în iunie 2018 și medalia de aur Alby Jones a Consiliului Australian al Liderilor în Educație în 2020. A fost membru fondator al Asociației pentru Educație Pozitivă din Australia. În 2021 a fondat Wellbeing Education Network, ce are drept scop sprijinirea tinerilor să treacă peste greutăți și să-și găsească menirea.

Liderii de școli și grădinițe sunt des confruntați cu provocări complexe în organizațiile lor.  Multe dintre acestea vin din zona digitală și implică o transformare profundă a modului cum lucrează și cum comunică, cum urmăresc progresul elevilor, cum comunică cu familia și nu numai.

Află de ce au ales Kinderpedia unele dintre cele mai prestigioase școli și grădinițe și descoperă chiar tu beneficiile platformei de comunicare și management pentru educație.



Descoperă Kinderpedia

 
Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK