Skip to main content
lectii de leadership in scoala conferinta asp

7 lecții de leadership în școală de la Gáspár György


Ediția a doua a Conferinței Naționale a Asociației Școlilor Particulare a reunit, la București, aproximativ 170 de unități din toate ciclurile învățământului particular, din 30 de județe.

Tema centrală a panelurilor de discuții din cele două zile de conferință a fost “împreună”: cum poate și uneori chiar reușește învățământul particular să dea, prin colaborări de impact, exemple de bune practici și soluții la probleme din educație, astfel încât școlile private să fie o soluție la schimbările din sistemul de învățământ.

Într-un continuu demers de a sprijini digitalizarea în educație și a încuraja un mediu de învățare sincronizat cu avansul tehnologic, Kinderpedia a fost partener pentru inovație pentru această ediție a conferinței. Kinderpedia vine în sprijinul școlilor și grădinițelor printr-o platformă completă de management școlar care simplifică munca administrativă, elimină pașii repetitivi din procesul de predare-învățare și oferă părinților un instrument intuitiv prin care-și pot sprijini copiii în procesul educațional.

Descoperă Kinderpedia  

Conferința a început, la propriu și la figurat, cu o oră la psiholog: un dialog pe tema “Leadership și comunicare” cu psihologul Gáspár György, moderată de Oana Moraru, consultant educațional și fondatoarea Helikon Hub Educațional.

Directorii sau managerii de școli și grădinițe se confruntă cel mai des cu o mentalitate mercantilă, cu legislația mereu în schimbare, și cu schimbarea generațiilor de copii. Cumulat, toate acestea generează un mediu de lucru hiperdinamic, iar riscul de a intra în burnout sau de a ajunge la diverse boli este foarte mare. 

Pornind de la această bază, discuția cu cei prezenți în sală s-a purtat în jurul gestionării relațiilor profesionale sau cu părinții din cadrul unei școli. Câteva idei s-au desprins din acest dialog.

Lecții de leadership de aplicat în relațiile cu profesorii sau cu părinții

  1. Leadershipul e ca parentingul

În România, diferența dintre un om care decide și deleagă, respectiv unul care are și un alt rol decât cel decizional se confundă de multe ori, a observat Oana Moraru. 

Managerul are impresia că lucrează cu profesori, educatori, învățători, pe când liderul știe ca lucrează cu oameni. Managerul are grijă ca personalul să-și desfășoare activitatea bine; liderul e conștient că misiunea lui e sa fie în folosul echipei. Managerul are impresia că le-a facut pe toate; liderul știe ca are o echipă, că poate fi om cu profesorul, a punctat Oana Moraru.

Mai presus de toate, în educație se vede adesea rolul de manager-mamă: cel care încalcă linia fină a limitelor și începe să ia rolul prea personal.

Leadershipul seamănă mult cu parentingul, a adăugat Gáspár György. Dar principala diferență între liderul care joacă și rolul de manager și cel care ramane lider e cât de mult se permite angajatului sa greșească. 

E foarte important să avem grijă și de oameni, dar și de noi înșine. Un lider are nevoie de un grup de siguranță. Liderul vede potențialul, dar are nevoie de un om la care sa meargă și să se descarce, iar acea persoană să inverseze rolul, a spus Gáspár György

  1. Managementul unei echipe de +100 de oameni pornește de la mentalitatea liderului

Pentru cine se întreabă cum se conduce o echipă mare de oameni, cu niveluri diferite de dezvoltare emoțională, există multe strategii, a subliniat Gáspár György. Totul pornește de la mentalitatea liderului: e rigidă sau, dimpotrivă, flexibilă și deschisă. Cea rigidă spune că toți trebuie să reacționeze la fel. Cea flexibilă zice ca e OK să fim diferiți, cu niveluri diferite de educație emoțională. 

Un lider cu mentalitate flexibilă va conștientiza că în grupul lui există oameni care îl pot ajuta, și poate identifica surse de încredere și empatie. În comunitățile în care există încredere, se văd unii pe alții ca oameni de suport și se creează o potrivire temperamentală dincolo de ierarhii. 

În acest context, empatia trebuie să fie despre aprecierea efortului, și a pune în cuvinte potrivite observarea neajunsurilor. 

Câteva sfaturi de ținut cont în relaționarea cu membrii echipei:

  • Nu există ideea de critică constructivă - tot o critică rămâne; 
  • Mergi pe feedbackul de tip anglo-saxon: începi cu ce apreciezi, concluzionezi delicat și cu tact cu sugestii de îmbunătățire, plus un “dar” de creștere;
  • Impulsul de a corecta și cumulul de emoții negative se gestionează prin echilibrarea emoțiilor în discuții separate în care se enunță unde s-a greșit;
  • E în regula să greșească și liderul și echipa liderului, și să corectați împreună.
  1. Echilibrul casă-muncă: posibil doar la nivel teoretic

Poți lăsa acasă problemele personale când intri pe poarta școlii? au întrebat unii participanți.

E posibil doar teoretic. Concret, e imposibil, pentru ca aceeași ființă umană ești și acasă, și la muncă. Echilibrul casă-job e puțin exagerat,
 consideră Gáspár György.

De aceea, un lider are nevoie de grupul de siguranță, unde poate să se vulnerabilizeze și să ventileze. 

Gândul cu care se pornesc astfel de dialoguri e “nu e confortabil pentru mine sa aud feedback-ul tău negativ, dar pot să-l tolerez pentru că am învățat să-mi controlez emoțiile.”

Trebuie sa fii clar în ce așteptări ai de la om. Mai întâi te reechilibrezi emoțional, dar apoi îi spui omului ce aștepți de la el profesional - care e misiunea noastră în această școală. Omul are nevoie sa audă clar, rațional, care sunt responsabilitățile și limitele, pentru că altfel amestecă lucrurile, e de părere Oana Moraru.

Teoria spune ca sunt 8 cerințe pentru un lider. Cea mai importantă e sa dăm oamenilor scopul acela mare în care să creadă, și acesta nu poate fi unul administrativ. (Oana Moraru)

  1. Trimite profesorii la psiholog

E important ca angajații școlii să participe la ședințe de terapie pentru a învăța cum să preîntâmpine interferența problemelor personale în activitatea la clasă. Chiar dacă într-o școală trebuie să existe un om care să ofere sprijin emoțional, e greu ca aceeași persoană sa lucreze și cu copiii, și cu adulții, consideră psihologul. Cele două grupe au nevoi emoționale diferite. Deci ar trebui cel puțin două persoane.

  1. Nemulțumirile părinților pot fi anticipate

În opinia lui Gáspár György, părinții n-au educația necesară despre ce înseamnă educația copilului. Cei care vin cu o atitudine negativă sunt deja activați emoțional. 

Există câteva cauze pentru această negativitate: 

  • Neînțelegerea vârstei copilului (neadaptare sau mofturi) 
  • Neînțelegerea materialului didactic
  • Neînțelegerea omului de la catedra
  • Pretenția de a vedea rezultate imediate.

Discuțiile cu părinții din biroul directorului pot crește emoția negativă, cu escaladarea conflictului, sau pot merge pe înțelegerea situației.

3 pași care te ajută să liniștești părinții care încă nu înțeleg misiunea școlii tale:

  • Oglindește ce auzi de la părinte, prin afirmații de genul “Aud ce-mi spuneți..”
  • Spune-i părintelui că din perspectiva lui are sens cum se văd lucrurile
  • Validezi și arăți empatie prin afirmații de genul “Pot sa înțeleg ca simțiți frustrare, regret etc”

90% din nemulțumirile părinților pot fi anticipate la începutul anului dacă îi spui de la început ce oferă și ce nu oferă școala. În plus, îi zici sa nu intervina timp de cel puțin două luni. (Oana Moraru)

  1. Părinții au nevoie să vadă că cineva conduce ferm școala

Tendința de a da prea multă dreptate părintelui se gesionează prin răspunsuri scurte și la obiect, asigurându-l că se rezolvă, crede Oana Moraru. 

Părintele are nevoie sa vadă ca cineva piloteaza școala. În același timp, pentru că oamenii operează cu anticipări, astfel de asigurări au rolul de a calma situația, consideră Gáspár György.

  1. Consolidarea echipei de profesori începe cu încrederea

O relație de calitate și de durată se bazează pe 3 aspecte importante, a menionat Gáspár György.

  • Încredere: Ca profesor, ai încredere că liderul vrea și binele tău, nu doar al lui;
  • Respect: Liderul se adresează ca om, nu ca un dictator
  • Empatie: Liderul coboară la nivelul emoțional al profesorului, zambește. Profesorul va imita cel mai probabil comportamentul pentru că oglindirea ajută mult.
Există o practică simplă care poate fi aplicată cu ușurință la ședințele regulate cu personalul didactic: invită colegii să împărtășească ceva din viața personală care n-are legătură cu munca. Astfel, se creează o coeziune a echipei, iar profesorii devin mai umani și dobândesc senzația de apartenență.

În contextul permanentelor schimbări de azi, Kinderpedia sprijină activ liderii și managerii din educație să transmită mai clar viziunea școlilor lor, să ghideze mai eficient pasiunea și energia profesorilor și să pună, împreună cu părinții, copiii în centrul educației.  
whitepaper ro mockup

 

White Paper-ul nostru Leadership pentru educație explorează pe larg rolul liderilor din unitățile de învățământ, atât din perspectiva calităților și abilităților pe care ar trebui să le aibă, cât și a provocărilor pe care le întâmpină în constituirea de echipe sau în alegerea modelului de leadership potrivit pentru școala sau grădinița pe care o conduc.

                                     Descarcă whitepaperul

 

Sursa foto: Luchian Comșa, ASP

Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK