Skip to main content
coaching educational pentru directori

Cum motivează directorul de școală echipa prin coaching educațional


Dacă vrem să rezolvăm dilemele secolului 21, cum ar fi schimbările climatice, războaiele, pandemiile, sărăcia și bolile degenerative, trebuie să pregătim elevii în mod diferit. Avem nevoie de adulți care să-i învețe cum să rezolve problemele într-un mod creativ, și nu într-un mod mecanic.

Or o mare parte din școlile de astăzi arată și se simt la fel ca școlile de acum 100 de ani. Grupuri mari de elevi stau în bănci, rezolvă probleme dictate de profesori și memorează informații pe care astăzi le putem căuta pe telefoanele mobile în câteva secunde, sau mai nou ni le furnizează ChatGPT. 

Avem, așadar, nevoie de profesori care să fie orientați spre învățarea activă, și pentru a face acest lucru, trebuie să transformăm modul în care ne raportăm la modalitățile de predare și învățare. În ultimele decenii, unul dintre mecanismele majore pentru îmbunătățirea învățării a fost introducerea coachingului educațional.

Ce înseamnă coaching educațional?

Liderii educaționali, în general, și directorii de școli și grădinițe în particular, au o misiune clară: să formeze copiii viitorului ținând cont de ceea ce este adecvat dezvoltării acestora la diferite vârste și etape. 

Tot ei sunt responsabili și de dezvoltarea propriei echipe, de formarea adulților în școli, sau de ce abilități ar trebui să aibă ei în relaționarea cu copiii. 

Astfel, coachingul educațional este o formă de sprijin și dezvoltare profesională în domeniul educației, în care un educator sau un director de școală lucrează în mod individual sau în grup cu alte cadre didactice pentru a îmbunătăți practicile lor de predare și învățare, abilitățile lor profesionale și rezultatele studenților.

Privit ca un mod de învățare, per ansamblu, coachingul educațional e despre dezvoltarea oamenilor, ca gânditori, ca educatori, ca problem solvers. Este despre vulnerabilitate, curiozitate și empatie, și cum aceste trei moduri de relaționare au implicații ample pentru modul în care profesorii și-ar putea nuanța munca în școli.

Directorul de școală, între lider și coach

Resimțim acut nevoia de lideri în toate domeniile de activitate, iar educația nu face excepție. În acest context, un director de școală devine un lider atunci când se concentrează pe oamenii din jurul lui, le oferă o viziune și o cale de urmat, și îi inspiră pe ceilalți pentru îmbunătățirea învățării. 

Pornind de la premisa că un director de școală este responsabil să aducă în jurul său o echipă motivată, dinamică și cu o mentalitate flexibilă, gata să depășească provocările și să îmbrățișeze schimbarea, unul din cele mai eficiente moduri de a construi echipa este prin procesul de coaching. 

În primul rând, directorul-coach ajută profesorii să-și identifice punctele tari și slabe. Apoi îi încurajează să-și seteze obiective pe termen lung și le furnizează feedback permanent și consiliere, la nevoie. Astfel, angajații își clarifică propriile așteptări, știu ce se așteaptă de la ei și înțeleg mai bine modelul după care funcționează școala sau grădinița.

Iată câteva aspecte importante folosite în coaching educațional:

Asistență personalizată: Coachingul educațional se concentrează pe nevoile individuale ale profesorilor. Coach-ul lucrează în strânsă colaborare cu profesorii pentru a identifica zonele în care aceștia doresc să se dezvolte și să își îmbunătățească abilitățile.

Obiective clar definite: Prin coaching, se stabilesc obiective specifice și măsurabile pentru îmbunătățirea performanțelor profesorilor. Aceste obiective pot viza o varietate de aspecte, cum ar fi metodele de predare, gestiunea clasei, evaluarea sau relația cu elevii.

Reflectare și dezvoltare continuă: Coachingul educațional încurajează profesorii să reflecteze asupra propriei lor practici și să fie deschiși la schimbare și îmbunătățire. Acest proces de autocunoaștere și dezvoltare continuă poate duce la creșterea calității educației.

Feedback constructiv: Coach-ul oferă feedback specific și constructiv pe baza observațiilor și evaluărilor. Acest feedback este destinat să ajute profesorii să își îmbunătățească abilitățile și să facă ajustări în practica lor.

Sprijin emoțional: Coachingul educațional nu se limitează doar la aspectele tehnice ale predării. Coach-ul poate oferi și sprijin emoțional profesorilor, ajutându-i să gestioneze stresul și provocările legate de munca în învățământ.

Creșterea performanței studenților: Scopul principal al coachingului educațional este de a îmbunătăți performanța studenților. Prin îmbunătățirea abilităților și practicilor profesorilor, se speră că elevii vor beneficia de o educație mai bună și vor obține rezultate academice superioare.

Coachingul educațional poate fi o unealtă valoroasă în eforturile de îmbunătățire a calității sistemelor de învățământ și în sprijinirea dezvoltării continue a profesorilor. El se bazează pe ideea că profesorii pot beneficia de un parteneriat de învățare și dezvoltare care îi ajută să atingă niveluri mai înalte de excelență în educație.

De ce modelul de conducere de tip coaching?

În primul rând pentru că acesta presupune dezvoltarea profesională pe termen lung a membrilor echipei. Directorul școlii ajută la identificarea punctelor forte și a punctelor slabe ale angajaților, îi încurajează să-și stabilească obiective pe termen lung și le oferă feedback și sfaturi permanente atunci când este nevoie.

În al doilea rând, pentru că o echipă este sudată prin încredere, după cum subliniază și Helen O’Donoghue. O ecuație simplă pentru încrederea care stă la baza echipei este dată de raportul dintre credibilitate, siguranță și intimitate și orientarea către ceilalți. Credibilitatea directorului de școală constă în a face ceea ce spune, siguranța este în a-i sprijini colegii și partenerii de lucru, iar intimitatea se referă la a stabili o relație de încredere. Orientarea către ceilalți este ceea ce încheagă încrederea echipei în liderul său.


directorul de școală

Modelul de conducere de tip coaching pleacă de la un set de premise:

  • Ce gândești? Ce trebuie să se schimbe? Ce merge bine?
  • țeluri: Care este obiectivul? Până când îl vei atinge? Care este beneficiul?
  • partea de strategie: Care sunt opțiunile? Care variantă va merge cel mai bine?
  • implementarea: Care sunt primii pași? Când îi vei face? De ce tactici ai nevoie?
  • angajamentul: Chiar vei face asta? Ce te poate opri? Cum vei susține procesul?

În toate aceste etape, directorul de școală se va raporta cu empatie la cel căruia îi conduce procesul, va pune întrebări, fără a da directive sau soluții, va asculta, va avea o atitudine pozitivă și încurajatoare, va fi curios, fără să judece și îi va provoca pe membri echipei, dar cu susținere. Liderul va crea prin coaching un spațiu de siguranță, pentru ca angajații să își pună obiective pe termen mediu și lung, pe care să le și îndeplinească.

Pentru ca echipa educațională să accepte procesul de coaching, aceștia trebuie să înțeleagă bine principiile coachingului, modul în care se desfășoară o sesiune de coaching, care este obiectivul și ce vor obține la final. 

Două modele de coaching folosite de directori

1. Modelul GROW

Este un model de coaching îndrăgit și des folosit de lideri în organizațiile lor, după cum remarca și Sir John Whitmore.

Modelul GROW este, de asemenea, un instrument de conducere de top care funcționează în toate disciplinele și culturile.

GROW presupune patru pași simpli care s-au dovedit a fi un succes în întreaga lume pentru că oferă o structură clară a coaching-ului în multe organizații, școli și universități la nivel global. Îi ajută pe oameni să atingă succesul personal sau ca parte a unei echipe. 

1.1. Stabilirea obiectivelor. Se face prin intermediul unor întrebări care ajută la stabilirea obiectivelor pe termen mediu și lung. 

1.2. Verificarea realității. E vorba de explorarea situației actuale, solicitarea de feedback - identificarea și evaluarea diferitelor strategii, și trecerea la acțiune: ce veți face și pentru cât timp? 

1.3. Analizarea opțiunilor. În acest pas, este important să se vadă care sunt nevoile și cine poate interveni. De asemenea, se identifică tacticile - cum și când veți face acțiunile -, și cum se adoptă anumite obiceiuri sau cum veți susține succesul. 

1.4. Stabilirea pașilor viitori. Toate acțiunile anterioare duc procesul de coaching de la punctul de stabilire a relației până la crearea unui plan de management, a unei strategii de urmat, și, în cele din urmă, la obținerea și celebrarea rezultatelor.

În cadrul conversației de coaching este important ca directorul să arate empatie, să aibă o atitudine umilă, să asculte și să dea feedback, să fie curios fără a judeca, să pună întrebări, fără să încerce să modeleze sau să ofere exemplul personal, să fie provocator, dar să susțină și să mențină o atitudine pozitivă și încurajatoare. 

Tot directorul e cel care setează limitele și cadrul, și tot el arată permanent angajaților că fiecare membru al echipei este esențial în procesul educațional. Pas cu pas, el câștigă încrederea echipei, fără să scape din vedere obiectivul final: impactul asupra învățării.

2. Modelul Michael Bungay

Expertul în coaching Michael Bungay Stanier a creat un model de coaching bazat pe șapte întrebări de bază:

  • Întrebare de început – La ce te gândești?
  • Întrebare cu care plusezi – Și la mai ce? Aceasta este cea mai puternică întrebare, pentru că permite deschiderea și curgerea răspunsurilor mai profunde
  • Întrebare de obținere a focusului – Care este provocarea pentru tine?
  • Întrebare de setare a fundației – Ce îți dorești?
  • Întrebare de suport – Cum pot ajuta?
  • Întrebare strategică – Dacă ai spune Da acestei provocări, la ce spui Nu?
  • Întrebare de învățare – Ce a fost cel mai folositor pentru tine?


Indiferent de modelul ales, atunci când directorul de școală atrage în jurul său oameni care împărtășesc o viziune și o misiune comună, reușește să construiască o echipă eficientă și să atingă obiectivele setate și stabilite împreună. 

În concluzie, coachingul educațional reprezintă o metodă puternică și eficientă de îmbunătățire a performanțelor școlare și dezvoltare personală a cadrelor didactice. Prin intermediul acestei abordări, directorul de școală devine un lider inspirat și motivat, capabil să transforme mediul educațional într-un loc în care învățarea devine o experiență pozitivă și productivă. 

Acest tip de conducere nu numai că motivează echipa, dar contribuie și la construirea unei comunități școlare mai puternice și mai coezive, care are la bază încrederea reciprocă, comunicarea deschisă și dezvoltarea continuă. În cele din urmă, coachingul educațional este o modalitate esențială de a promova excelența în educație și de a pregăti tinerii pentru un viitor de succes.



Kinderpedia sprijină activ liderii și managerii din educație să transmită mai clar viziunea școlilor lor, să ghideze mai eficient pasiunea și energia profesorilor și să pună, împreună cu părinții, copiii în centrul educației. 

Platforma oferă directorilor de școli și grădinițe un instrument cu funcții intuitive de gestiune administrativă și financiară prin care să simplifice procesele și să aibă întregul ecosistem în palma lor. În aplicația mobilă, profesorii pot, din câteva click-uri, să gestioneze notarea, prezența, împărțirea de resurse educaționale sau realizarea de planuri de lecție și rapoarte de progres individuale. Iar părinții găsesc în aplicația dedicată funcții care îi țin conectați la ce se întâmplă în scoală (newsfeed, evenimente, newsletter sau arhivă foto/video).


White Paper-ul nostruLeadership pentru educațieexplorează pe larg rolul liderilor din unitățile de învățământ, atât din perspectiva calităților și abilităților pe care ar trebui să le aibă, cât și a provocărilor pe care le întâmpină în constituirea de echipe sau în alegerea modelului de leadership potrivit pentru școala sau grădinița pe care o conduc.

 

                                       Descoperă whitepaperul

Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK