Skip to main content
performanțele academice

Cum poate influența părintele performanțele academice ale copilului său?


 

Cum pot influența părinții parcursul copiilor lor și cum îi pot ajuta să își îmbunătățească performanțele academice?

Sunt întrebări pe care și le pune fiecare părinte, chiar din primii ani de grădiniță ai copilului său. Oana Moraru, expert educațional, expune tipurile de intervenție pe care părinții le pot avea asupra copiilor lor, astfel încât să le poată influența performanțele academice.

Deocamdată, în România, singurul sistem de reper valid, care trezește de multe ori anxietăți părinților este ce spun învățătoarea, profesorii și notele, precum și ce rezultate obțin copiii în urma testelor.

Programele școlare nu ar trebui însă considerate literă de lege. Ele sunt construite la un moment dat de specialiști, cu mai multă sau mai puțină experiență la catedră, care au dat niște verdicte considerate ca fiind absolute.

Părinții au nevoie și de un alt sistem de evaluare și un alt mod de a se asigura că drumul urmat de copil este cel potrivit.

După ce ne ghidam? Ce alți indicatori, în afara programei școlare, ne pot asigura că oferim copiilor sprijinul de care au nevoie?  

Conform Oanei Moraru, există șapte tipuri de intervenție prin care părinții pot influența performanțele academice ale copiilor

Să lase copilul să își formeze vocea interioară

Acest lucru se referă la cât reușește părintele să îl lase pe copil să își exprime, de la o vârstă la alta, temperamentul, personalitatea, intențiile, dorințele, tendințele lui de moment și este în strânsă legătură cu relația părintelui cu școala și învățarea în propria copilărie.

Un părinte analitic, cu un trecut școlar studios, dirijat, focusat pe rezultate, e posibil să aibă un copil dinamic, activ, dornic să schimbe lumea.

În acest caz, părintele trebuie să se uite la propriul său traseu academic și propriul model de lucru și să înțeleagă că e posibil ca fiul sau fiica sa să nu fie pregătit(ă) de același drum către succes. Părintele trebuie să vadă copilul ca individ și să se abțină în a se transpune pe sine în personalitatea copilului.

Copilul cu probleme de atenție și concentrare este posibil să le aibă și pentru că în perioada 0-6 ani mama sau tata au intervenit constant în fluxul său.

Părintele și profesorul trebuie să se raporteze la copil golindu-se de personalitatea proprie. Copiii rezonează cu cei care știu să își pună în umbra cine sunt ei ca persoană. Vocea interioară a copilului ar trebui să fie sistemul de ghidaj al părintelui.  

Să observe ce preferințe are copilul, încă de la vârste mici

Singurul lucru care o să le asigure copiilor supraviețuirea pe piața muncii este ceea ce vor reuși să facă de drag. Nu toți avem pasiuni extraordinare sau vocații. Nu toți trebuie să ne găsim pasiunea, există și vieți frumoase, echilibrate, din meserii pe care le faci bine și cu plăcere.

Singurul lucru care va funcționa pentru viitorul copilului este ca părintele să identifice în copilăria mică bucuria copilului atunci când face o activitate.  

Să afle care este felia activă a inteligenței copilului

Toți copiii sunt diferiți în acțiuni, simțiri, emoții și este important ca părintele să le identifice și să le monitorizeze pe parcursul dezvoltării copilului.

Să accepte personalitatea copilului său

Pentru a putea fi obiectiv, părintele trebuie să se dea câțiva pași în spate, să realizeze și să accepte cine este copilul său ca tip de personalitate emoțională. Inteligența are multe fețe și laturi de productivitate.

Să creeze o viziune proprie în educație și să se țină de ea, plecând de la întrebarea “Ce intelect aș vrea eu să aibă copilul meu, ce tip de școală vreau pentru el?”

În funcție de aceste răspunsuri se pot construi și performanțele academice. Unii copii au nevoie de autoritate, alții nu răspund deloc bine la acest tip de presiune. Nu există soluție universală pentru toți, dar există obligația părintelui să se gândească ce tip de traseu academic i s-ar potrivi copilului său. Niciun copil și niciun om nu are doar o tipologie exclusivă, toți suntem un amestec.

Să integreze intelectul-inima-corpul

Dacă în corp nu se simte cu aceeași intensitate ca la nivel de creier, bucuria unei activități scade. E nevoie de un echilibru, altfel este greu să obținem succesul școlar. Copiii au nevoie și de mobilitate, au nevoie să își dezvolte motricitatea. Tindem să îi protejăm excesiv sau să îi lăudam doar pentru ceea ce fac sau produc. Laudele se referă la productivitatea creierului, nu la inima copilului.

Astfel, oamenii ajung să creadă că ei sunt doar ceea ce mintea lor produce. Omul este făcut și din acest strat, dar sub latura productivă există  și una substanțială, acea parte din noi care dirijează ce se întâmplă dincolo de suprafața vizibilă pentru ceilalți. Aici sunt emoțiile, gândurile, conflictele, teama de eșec, teama că nu suntem destul de buni, de frumoși sau capabili.

Copiii au tendința de a copia și a da download « căptușelii » emoționale pe care o au mama și tata sau, din contră, opusă lor. E ok să ne exprimam emoțiile, să nu le ascundem. Nu ne traumatizăm copiii decât dacă nu suntem constanți în fapte și simțiri. Copiii au nevoie să ne vadă că ne exprimăm emoțiile sănătos.

Să dezvolte reziliența, atenția, autocontrolul

Să observe tendințele copilului de mic, ce îl atrage, ce îl ține atent într-o activitate, de ce se plictisește repede și să îl susțină, să îi fie alături. Ce nu trebuie să uităm niciodată atunci când ne referim la viitorul copiilor noștri este că din fiecare pasiune pot răsări o sută de meserii.  

Oana Moraru are o experiență de 20 de ani în învățământul privat și a sprijinit zeci de școli și grădinițe în procesul de autorizare și acreditare. A format și consiliat echipe de profesori și educatori, a alcătuit oferte educaționale, programe alternative și sisteme de monitorizare a progresului școlar.

Opinia Oanei Moraru despre modul în care poate părintele poate influența performanțele academice ale copilului a fost expusă în cadrul conferinței “Motivație în educație”, facilitată de Kinderpedia.

"Tehnologia ne permite să creăm o amprentă particulară a școlii noastre, dar și să cultivăm valorile universale ale societății. Recomand cu căldură Kinderpedia pentru modul în care ne simplifică munca și ne îmbogățește interacțiunea în comunitatea Helikon."

Descoperă povestea de succes a echipei Helikon cu Kinderpedia.

Cum sprijină Kinderpedia implicarea familiei în educația copilului?

Tehnologia are rolul de a sprijini procesul de învățare.  Pe de o parte prin facilitarea accesului la educație de calitate, cu conținuturi bogate și relevante și interacțiuni prompte și variate între elevi și profesori, precum și prin înlesnirea comunicării dintre școală, grădiniță și familie.

Pe Kinderpedia, părinții află în timp real cum s-a desfășurat ziua celor mici la școală sau grădiniță: de la prezență, stare de spirit, participare, la cât au mâncat și cât au dormit, în cazul copiilor mai mici. Atunci când sunt la curent cu proiectele și progresul copiilor de la școală, părinții pot continua procesul educațional acasă și îi pot sprijini pe copii acolo unde au nevoie.

Kinderpedia creează mediul propice unui parteneriat între școală și familie și plasează colaborarea elev-profesor-părinte chiar în centrul actului de învățare.
Descoperă Cum să alegi o soluție digitală performantă pentru instituția ta.

 
Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK