Skip to main content
cărți pentru copii

20 de cărți fără pereche pentru copii


 

Cele mai captivante călătorii încep când deschidem o carte. În primii ani din viață copiii fac cunoștință cu cărțile – de la cărțile senzoriale, la cărțile de povești, cele educative sau pline de aventuri.

Prin povești, copiii descoperă lumea, iar personajele năstrușnice, haioase și îndrăznețe le devin prieteni, camarazi de suflet, în fascinanta aventură de a se face oameni mari. Între paginile celor mai îndrăgite cărți ale copilăriei copiii găsesc empatia, bunătatea, prietenia, dragostea pentru natură, curajul.

Datorită uriașului potențial de învățare cu care sunt învestite, cărțile pentru copii stimulează dezvoltarea cognitivă, și socială a copiilor, le îmbogățește vocabularul, le crește concentrarea și le stimulează creativitatea.

Cărțile îi ajută pe copii să crească, să cunoască lumea și să creeze legături emoționale profunde cu oamenii din jurul lor.

Descoperă în continuare recomandările noastre de cărți fără pereche pentru copiii cu vârste între 2 și 5 ani.

Pietrele lui Aston, Lotta Geffenblad

pietrele lui aston

 

Aston este un colecționar inimos. Casa lui e plină de pietre pe care le îngrijește după ce le-a 'salvat' de frig și de singurătate. Când părinții lui îi sugerează să ia pietrele în vacanță la mare și să le lase pe plajă, acceptă fără tragere de inimă, dar se întoarce cu un băț, care, spune el, se simțea singur printre atâtea pietre. ☺

Pietrele lui Aston spune într-un mod duios cum ar trebui să fie copilăria: nestingherită și plină de iubire.


Năsturel, Don Freeman

res c644c5171f22bcab01deb85b3040be35

 

 Zi de zi, Năsturel așteaptă pe raftul din magazin să-l cumpere cineva. Când își dă seama că îi lipsește un nasture de la salopetă, pornește să-l caute. Nu-l găsește, dar a doua zi găsește un prieten și un cămin.

Această poveste despre speranță și iubire necondiționată îi învață pe copii să aprecieze lucrurile cu adevărat prețioase și să nu judece după aparențe.

 


Cel mai fain uriaș din oraș, Julia Donaldson

cel mai fain urias

 

George este cel mai ponosit uriaș din oraș. Asta până descoperă o prăvălie de unde își cumpără haine noi. Acum se simte grozav. Pe drum întâlnește însă animale care au mai mare nevoie de hainele lui, așa că își donează pe rând cravata, cămașa, pantofii și pantalonii.

Povestea îi face pe copii să descopere generozitatea și îi învață că ceea ce faci pentru alții e mai valoros decât lucrurile materiale.


Ziua în care a fugit somnul, Victoria Pătrașcu

 
Știați că somnul trăiește în lumea dintre Lună și Carul Mare, că este moale ca aluatul de cozonac și că miroase a flori de tei? Este blând și prietenos. Când Alex și Ana își doresc, în ziua în care împlinesc patru ani, să nu mai doarmă niciodată, ca să aibă timp să se joace cât le poftește inima, somnul se supără și nu mai vine. Și atunci încep încurcăturile.

Ziua în care a fugit somnul este o poveste, v-ați dat seama deja, despre importanța odihnei și îi ajută pe copii să se împrietenească cu somnul. 


Băiețelul cu aripă de fluture, Ioana Chicet-Macoveiciuc

baietelul cu aripa

 

Povestea lui David, băiețelul care, în loc de brațul drept, are o aripă de fluture, este o metaforă despre încrederea în sine. David nu poate aplauda și nu se poate cățăra în copaci, dar asta nu-l împiedică să viseze că zboară. Atunci când un copil îl ridiculizează pentru că e diferit, el transformă o situație dificilă într-o lecție despre acceptare. Băiețelul cu aripă de fluture ne ajută să înțelegem ce simte un copil diferit și ne învață să privim lumea cu  încredere și entuziasm. 


Lupul cel Mare și Lupul cel Mic, Nadine Brun-Cosme

 
Lupul cel mare trăia singur și era obișnuit să fie înconjurat doar de propriile gânduri. Când Lupul cel mic își face apariția, îl privește cu suspiciune și teamă, dar acestea se transformă încet în afecțiune.

Cu multă subtilitate și blândețe, povestea ne invită să medităm asupra singurătății și a relației dintre ego și nevoia de iubire. Ne arată într-un mod simplu că gesturile mici, încărcate de grijă și de blândețe, sunt fundația unei prietenii trainice și că vulnerabilitatea care vine odată cu iubirea pentru altcineva ne poate face, de fapt, mai puternici.


Rosie Revere, fetița inginer, Andrea Beaty

rosie revere

 

Rosie este o fetiță care inventează cu pasiune tot felul de mașinării năstrușnice. Fiindcă îi este teamă de eșec, le ține ascunse sub pat. Până într-o zi, când stră-strămătușa ei o învață că greșelile sunt un lucru bun, care ne aduc tot mai aproape de reușită. Povestea lui Rosie ne învață o lecție importantă: că atunci când crezi în visul tău și lupți pentru el cu pasiune și cu perseverență, nimic nu îți poate sta în cale. 

 


Toți copiii au nevoie de dragoste, Brigitte Weninger

toticopiiaunevoie

 

Doi pui de broască rămân orfani și orăcăie neconsolat. Ariciul, corbul și cârtița vin să vadă ce s-a întâmplat. Ar vrea să îi ajute, dar nu știu cum.

Mama șoricioaică apare cu toți puii ținând-o de coadă și le dăruiește celor trei o lecție valoroasă: copiii sunt diferiți și au nevoi variate, dar sunt identici într-un aspect – cu toții au nevoie de iubire.

 


Ziua în care a nins, Ezra Jack Keats

ziuanins2

 

Ne dezvăluie lumea acoperită de zăpadă văzută prin ochii lui Peter și ne amintește de entuziasmul care ne cuprindea în copilărie când descopeream că a nins peste noapte. Povestea surprinde atât de bine fascinația și bucuria pură a copilăriei. Peter trăiește cu emoție ziua plină de activități în zăpadă și înainte să intre în casă, își bagă în buzunar un bulgăre de zăpadă, pentru mai târziu.

   


Petunia, Roger Duvoisin

 

Petunia este o „gâscă neștiutoare” care, după ce găsește o carte în iarbă, începe să dea sfaturi prietenilor ei cu un aer de superioritate.

Asta pentru că ea știe, cărțile te fac deștept. Povestea le vorbește copiilor pe limba lor, îi distrează și îi inspiră prin ironiile și întâmplările amuzante prin care trece Petunia.

  


Ce poți face cu o idee, Kobi Yamada

 
O idee îți poate schimba lumea.

Aceasta este povestea unui băiețel care se trezește într-o zi cu o idee. Încearcă să fugă și să se descotorosească de ea, dar ideea se ține scai de el, așa că încet-încet, învață să o accepte. Ideea vrea atenție, afecțiune și joacă, și, treptat, îi transformă întreaga lume.

Cartea este profundă și îi încurajează pe copii să creadă în ei și în ideile lor.

 


Cei șapte papă-lapte, Mary Ann Hoberman

cei sapte

 

Fiecare dintre cei șapte copii ai familiei Peters preferă să mănânce altceva, de la griș cu lapte, la ouă, piure de mere sau pâine făcută în casă. Mama lor este extenuată încercând să-i mulțumească pe toți. Povestea prezintă viața de familie așa cum este în realitate și ne arată că nimeni nu e perfect, dar că asta înseamnă de fapt să fii o familie – să ne acceptăm unii pe alții cu toate capriciile pe care le avem.

  


Tortul de clătite, Sven Nordqvist

 

Moș Pettson și motanul său năstrușnic, Findus, sunt un adevărat fenomen în toată lumea. În tortul de clătite, descoperim că lui Findus îi place să-și serbeze ziua de naștere cu un tort de clătite. De trei ori pe an. Însă în ziua cu pricina au rămas fără făină și trebuie să meargă la prăvălie. Doar că roata bicicletei e dezumflată, pompa e în șopron, cheia de la șopron e de negăsit și așa mai departe. Cu umorul care le este specific, personajele ne învață că neprevăzutul face parte din viața noastră și că atâta timp cât privim viața cu umor, lucrurile au un final fericit.


Căsuța plină de prieteni,  Peter Bently, Charles Fuge

 

Aceasta este povestea înduioșătoare a bursucului care își găzduiește prietenii după ce casele lor au fost distruse.

La început, și-a făcut griji că nu va avea loc și mâncare pentru toți, dar fiecare a contribuit cu ceva și-a găsit un colțișor, iar bursucul a înțeles că nu confortul și liniștea sunt cele mai de preț lucruri, ci prietenia.

 


Ziua în care au plecat creioanele colorate, Drew Daywalt

 

Când Duncan vrea să coloreze nu găsește în cutia de creioane decât un teanc de scrisori în care creioanele îl înștiințau că și-au dat demisia. Creionul albastru e supărat că îl muncește cel mai mult, în vreme ce creionul roz este nemulțumit că nu colorează deloc cu el. Creioanele galben și portocaliu se ceartă pentru că fiecare crede că el este culoarea soarelui, iar creionul negru e supărat că Duncan nu-l folosește decât pentru a trasa conturul desenelor. Umorul creioanelor stârnește hazul copiilor, îi învață să iasă din tipar și le încurajează creativitatea.

 


Vreau o îmbrățișare, Sophie Schoenwald, Nadine Reitz

vreau o imbratisare

 

Oul de pinguin s-a rostogolit prin zăpadă departe de mămica lui. Cititorilor li se cere ajutorul în această carte interactivă. Copiii sunt cuceriți de aventura în care au un rol atât de important: ei trebuie să mângâie oul ca să-l încălzească, să-l ciocăne ca să-l ajute pe pinguin să iasă, să-l îmbrățișeze și să-l hrănească pe simpaticul pui.

   


Camera cu minuni, Sergio Ruzzier

 

Pios Pilosi este un șoricel căruia îi place să colecționeze lucruri ciudate. Colecția lui este impresionantă, iar el a expus-o în „camera cu minuni”. Piesa preferată a lui Pius este o pietricică, aparent fără nimic special. Toți cei care o văd îi spun să scape de piatră, fiindcă îi strică toată colecția și, îndemnat de ceilalți, șoricelul o aruncă. Descoperă apoi că a pierdut mai mult decât o pietricică neînsemnată. Povestea este o frumoasă metaforă care îi învață pe copii să-și asculte inima și nu pe cei din jur.

  


Cotoi cu pălărioi, Dr Seuss

 

E o zi ploioasă, așa că Sally și fratele ei stau în casă și se plictisesc ca niște “mormoloci”. Asta până își face apariția Cotoi cu Pălărioi, care este un maestru al distracției. El știe o mulțime de trucuri și de jocuri numai bune de alungat plictiseala. Însă nu ține cont de nicio regulă și în scurt timp casa e cu susul în jos. Și mama tocmai se întoarce. Cărțile lui Dr. Seuss sunt iubite de copiii din întreaga lume pentru hohotele de râs pe care le stârnesc, iar Cotoi cu Pălărioi nu face excepție.

 


Fericirea este o vulpe, Evelina Daciute

 

Aceasta este povestea lui Paul, care locuia împreună cu mama și cu tatăl său într-un copac. Viața lui se schimbă în clipa în care întâlnește o vulpe. Această carte le dezvăluie copiilor ce sunt prietenia, bunătatea și generozitatea, dar îi familiarizează și cu sentimentele apăsătoare care ne copleșesc atunci când pierdem pe cineva drag. Mai presus de toate, ne învață cât de simplă este de fapt, fericirea, atunci când știi cum să privești lumea. 

 


Un mieluț la cină, Steve Smallman

unmielut

 

Când primește vizita neașteptată a unui mieluț, lupul începe să aibă fantezii despre tocaniță de miel. Dar mieluțul nu a venit ca să fie cină, ci ca să-și facă un prieten. Povestea ne arată că prin bunătatea și grija cu care ne purtăm îi putem transforma pe cei din jur și că până și o ciorbă de legume este delicioasă când o împarți cu un prieten.

 

  


Când vine vorba despre cărți pentru copii, ar trebui să căutăm povești valoroase, cu text de calitate și ilustrații deosebite. Află din acest articol și cum îi poți ajuta pe copii să prindă drag de lectură.

Cum sprijină Kinderpedia implicarea familiei în educația copilului?

Tehnologia are rolul de a sprijini procesul de învățare.  Pe de o parte prin facilitarea accesului la educație de calitate, cu conținuturi bogate și relevante și interacțiuni prompte și variate între elevi și profesori, precum și prin înlesnirea comunicării dintre școală, grădiniță și familie.

Pe Kinderpedia, părinții află în timp real cum s-a desfășurat ziua celor mici la școală sau grădiniță: de la prezență, stare de spirit, participare, la cât au mâncat și cât au dormit, în cazul copiilor mai mici. Atunci când sunt la curent cu proiectele și progresul copiilor de la școală, părinții pot continua procesul educațional acasă și îi pot sprijini pe copii acolo unde au nevoie.

Kinderpedia creează mediul propice unui parteneriat între școală și familie și plasează colaborarea elev-profesor-părinte chiar în centrul actului de învățare.

Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK