Skip to main content
jocurile video pentru copii

Jocurile video îi transformă pe copii în zombie sau viitori Mark Zuckerberg?


Jocurile video fac parte din categoria celor mai controversate activități pe care le desfășoară copiii. Mulți oameni consideră că ele sunt nocive și duc la scăderea motivației spre învățare a copilului.

Cuprins:

Pe de altă parte, foarte multe persoane văd această activitate drept distractivă, ba chiar benefică pentru copii. Părerile sunt împărțite, însă noi considerăm că echilibrul și moderația sunt cheia, alături de alegerile pe care le facem în materie de jocuri video.

Jocurile video nu sunt „rele” sau „bune”, ci totul ține de echilibru, moderație, limitele stabilite și alegerile făcute.

Academia Americana de Pediatrie susține că adolescenții și copiii de vârstă școlară petrec în medie 7 ore pe zi pe un dispozitiv electronic, iar 97% dintre adolescenții cu vârste între 12 și 17 ani joacă jocuri video. 

Louisa Rosenheck, cercetător la Education Arcade Lab din cadrul MIT și lector adjunct la HGSE, alături de o echipă de alți cercetători de la Education Arcade Lab au dezvoltat o serie de principii de proiectare care stau la baza dezvoltării a ceea ce ei numesc „jocuri rezonante" - jocuri care sunt deschise, exploratorii, care permit elevilor să facă conexiuni cu sisteme și concepte mai mari și care promovează o învățare mai profundă. 

„Copiii care au jucat mai multe jocuri video au fost cei care au înregistrat cele mai mari câștiguri în materie de inteligență după doi ani." au concluzionat cercetătorii unui studiu publicată recent în revista Scientific Reports. „Aceasta este o dovadă a unui efect cauzal benefic al jocurilor video asupra cogniției".

Prea multe ore petrecute pe jocurile video favorite?

Potrivit Academiei Americane de Pediatrie, este important să se realizeze un echilibru între consumul digital și activități în aer liber. Există câțiva factori cheie care pot indica probleme în ceea ce privește consumul excesiv de jocuri video, printre care:

        • Privarea de somn;
        • Probleme de atenție;
        • Transmitere de violența virtuală;
        • Lipsa abilităților de gestionare a timpului;
        • Dependență;
        • Interes scăzut pentru socializare cu prietenii și familia;
        • Interes scăzut pentru lectură;
        • Interes scăzut pentru activitățile fizice;
        • Risc de supraponderabilitate;
        • Risc de sindrom de tunel carpian, din cauza mișcărilor repetitive ale mâinilor; 
        • Gânduri și comportamente agresive cauzate de jocurile violente.

Există opțiuni bune pentru jocuri video?

Fiecare joc video include un sistem de clasificare care variază de la EC (Early Childhood), ceea ce înseamnă că este potrivit pentru vârste de la 3 ani în sus, până la Adults Only. Verificați clasificările înainte de a cumpăra orice joc. 

Jocurile video sunt relativ sigure pentru copii. Sunt numeroase cercetări care subliniază pericolele pe care le prezintă jocurile video, însă există modalități de a proteja copilul. Poți preveni potențialele daune cauzate de un joc video prin monitorizarea și limitarea a ceea ce joacă. Vorbiți cu copilul despre siguranța online și despre dependența de internet. 

Construirea unei relații de încredere îl va face pe copil să dorească să vorbească cu tine când simte că situația îi scapă de sub control. Acest lucru te poate ajuta să observi dacă are nevoie de ajutor. Există trei părți care trebuie luate în considerare înainte de a vă îngrijora în legătură cu relația copil și jocurile video: personalitatea lui, situația în care se află și motivația pe care o are în spatele jocurilor video. Acestea joacă un rol în modul în care aceștia reacționează la diferitele secvențe de joc.

Beneficii ale jocurilor video

Da, am spus “beneficii”.

        1. Coordonarea ochi-mână, dezvoltarea abilităților motorii fine și spațiale. În diferite jocuri video, personajul poate alerga și trage în același timp. Jucătorul trebuie să țină evidența poziției personajului, către ce se îndreaptă, ce viteză are, de ce resurse se folosește și alte elemente-cheie care îi pun în acțiune abilitățile.
        1. Multitasking, urmărirea simultană a mai multor variabile și gestionarea mai multor obiective. În jocurile de strategie, de exemplu, în timp ce construiești un oraș, ar putea apărea o surpriză neașteptată de la un inamic. Acest lucru îl obligă pe jucător să fie flexibil și să schimbe rapid tactica.
        1. Jocurile video dezvoltă abilitățile de rezolvare a problemelor. Jocurile video pot consolida abilitățile cognitive ale copilului. Acestea pot îmbunătăți capacitatea celui mic de a gândi în mod tridimensional. 
        1. Există jocuri care pot îmbunătăți starea de spirit a copilului, pot promova relaxarea și pot reduce anxietatea. Dacă se joacă împreună cu familia sau cu prietenii apropiați, atunci, cu siguranță, va fi distractiv. De asemenea, copiii își pot dezvolta reziliența emoțională învățând să facă față pierderilor în jocurile video. 
        1. Socializarea este un alt beneficiu al jocurilor video. Într-o lume digitală, acesta este unul dintre modurile prin care copilul se conectează cu prietenii atunci când sunt la distanță. Jocul online poate conecta copiii de vârsta apropiate, cu aceleași interese. 

Sfaturi pentru o relație sănătoasă cu jocurile video

        • Limitați timpul petrecut în fața ecranului. În cazul în care consola de jocuri a copilului se află în camera lor, este posibil să nu știți cât timp petrec pe ea. Academia Americană de Pediatrie sugerează nu mai mult de două ore de timp petrecut în fața ecranului. Păstrarea consolei copilului în altă cameră te poate ajuta să monitorizezi mai ușor timpul petrecut în compania acesteia. Stabiliți împreună care este programul pentru jocuri video, echilibrând cu alte activități.
        • Află ce jocuri video joacă. Rămâi la curent cu jocurile pe care le joacă copilul. Puteți chiar juca împreună jocurile favorite.
        • Studiază comportamente îngrijorătoare. Dacă observi că cel mic este mereu obosit, iritabil sau nu se descurcă bine la școală, vorbește cu el despre ce se întâmplă. Transmite-i faptul că vrei să vii în ajutor, să aflați împreună cum puteți îmbunătăți această stare. 
        • Jucați-vă împreună. Să stați jos și să vă jucați jocuri cu copiii este o modalitate excelentă de a crea legături. Jocurile sunt excelente pentru socializare și conectarea cu ceilalți. Acest lucru poate conduce chiar la o mai mare deschidere, copilul va vrea să vorbească despre problemele pe care le are. 
        • Dacă copilul manifestă un comportament sedentar sau neregulat, ar putea fi timpul să puneți o pauză la joc. Cu toate acestea, jocurile video cu moderație sunt o modalitate sigură de a învăța și practica multe abilități. Poate este nevoie doar de mai multe activități în aer liber.

 

Acest lucru este explicat și de către Daphne Bavelier, în Ted talk-ul Your brain on video games. Daphne Bavalier este expert neuroștiințific cognitiv specializat în plasticitatea și învățarea creierului. Este profesor titular la Universitatea din Geneva, la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației. Ea conduce laboratorul de creier și învățare la Campus Biotech din Geneva.

Top 10 jocuri video care susțin dezvoltarea diferitelor abilități la copii

        1. Seria Mario

Toată familia se poate bucura de acest personaj clasic și de prietenii săi. Părinții vor aprecia bucuria de a se juca cu toate personajele preferate de fanii Mario, în timp ce copiii vor adora emoția jocului. Mario Kart, Mario Party Superstars, Super Mario Maker, Super Mario Odyssey sunt doar câteva exemple în care-l putem descoperi pe Mario în diferite jocuri video.

        1. Fifa

Fanii fotbalului vor adora iterația din acest an a popularului joc sportiv care devine din ce în ce mai bun în fiecare an. Calitatea video uimitoare face ca jocurile să arate ca un meci de fotbal real, iar o mulțime de opțiuni de joc facilitează jocul singur sau cu alții.

        1. Pokemon Snap

Fanii mai tineri se vor bucura de această ediție a colecției de jocuri Pokemon. Jucătorii vor întâlni un nou profesor, Profesorul Oglindă, care îi va ajuta să le deschidă calea. Pe măsură ce călătoresc prin noi locuri, cum ar fi jungla și plajele, jucătorii caută pokemoni și sunt provocați să facă fotografii cu ceea ce găsesc. Amuzant și relaxat, este deosebit de bun pentru cei deja familiarizați cu Pokemon. 

        1. Just Dance

Pregătește-te să te miști cu popularul joc Just Dance. Este perfect pentru un grup de până la șase jucători. Vor fi provocați să țină ritmul și să se miște în ritmul muzicii cu acest joc distractiv și interactiv. Pentru familiile cu copii mai mici, există șase melodii și coregrafii potrivite pentru familie, care sunt perfecte pentru întreaga echipă.

        1. SEGA Tokyo Olympic Games 2020

Distracție pentru întreaga familie, sărbătoriți spiritul Jocurilor Olimpice în timp ce jucătorii aleg din 18 evenimente competitive diferite. Un joc versatil, poate fi jucat singur, cu prietenii sau online cu alți jucători din întreaga lume.

Deși, din punct de vedere tehnic, este clasificat pentru vârsta de 10+, jocul nu este violent și nu este complicat pentru copiii mai mici. Familiile se vor bucura, de asemenea, să-și îmbrace avatarul olimpic și pot alege din peste 50 de opțiuni de costume.

        1. Minecraft

Până acum, toată lumea a auzit de Minecraft, jocul care a devenit un fenomen mondial în ultimul deceniu. Ceea ce este deosebit de grozav la Minecraft este faptul că este un joc care evoluează odată cu tine. Este o experiență distractivă care îi determină atât pe copii, cât și pe adulți să-și împingă imaginația și ingeniozitatea la limită. 

        1. World Rescue

World Rescue, după cum sugerează și numele, se concentrează pe protejarea lumii de o gamă largă de probleme grave. Toate problemele sunt reale, ceea ce face ca World Rescue să fie o opțiune excelentă pentru a-i învăța pe copii despre problemele din lumea reală, într-un mod care nu este prea dur sau înfricoșător. Jocul se promovează ca fiind inspirat de Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale Națiunilor Unite, o serie de 17 obiective ale organizației interguvernamentale.

        1. The Little Big Planet

Acest joc urmărește aventurile lui Sackboy și ale prietenilor săi. Primele două jocuri constau în mare parte în sărituri pe platformă și evitarea obstacolelor pentru a ajunge la nivelul următor. Jucătorii pot, de asemenea, să își creeze propriile niveluri, să personalizeze personajele sau să construiască invenții complexe într-un nivel. În cele din urmă, jucătorii au opțiunea de a-și împărtăși creațiile în PlayStation Network.

Copiii vor exersa elemente de logică, abilități de orientare spațială, proiectare și rezolvare de probleme. 

        1. Animal Jam Classic

Animal Jam Classic este un joc online multiplayer care a fost realizat în colaborare cu National Geographic Society. Jocul intenționează să îi învețe pe copii despre zoologie, predominant prin puzzle-uri și mini-jocuri.

        1. The Oregon Trail

Seria Oregon Trail a început în 1971 și de atunci a avut o multitudine de apariții. Jocurile au fost concepute special pentru a fi predate copiilor de clasa a VIII -a, ceea ce le face o alegere educațională excelentă.

Jocul îi duce pe jucători înapoi la începutul anilor 1800. Jucătorul preia rolul unui conducător de căruță, care trebuie să-și ghideze în siguranță grupul de la Independence, Missouri, până la Willamette Valley, evitând numeroase pericole și depășind provocări.

Jocurile video nu sunt „rele” sau „bune”, ci totul ține de moderație și alegerile făcute. Atât timp cât timpul petrecut în fața unui joc video e moderat, există un echilibru între timpul în fața ecranelor și activitățile în aer liber, iar performanța școlară, sănătatea fizică, mentală și emoțională a copilului nu au de suferit, jocurile video nu sunt o problema. La fel ca în multe alte activități care prezintă beneficii și riscuri potențiale, echilibrul și moderația sunt cheia.

Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK