Skip to main content
dependența de internet

Dependența de internet: realitate a secolului al XXI-lea?


Dependența de internet, de telefon sau dependența de tehnologie. Oricum o numim, știm că devine un lucru tot mai real în rândul copiilor din ziua de azi.

Din ce în ce mai mulți părinți își exprimă îngrijorarea legat de faptul că nu reușesc să îi desprindă pe cei mici de dispozitivele electronice, de telefoane, laptopuri și tablete.

În condițiile în care copiii cu vârste cuprinse între 6 și 18 ani petrec în medie 44 de ore pe săptămână în fața ecranelor, părinții sunt din ce în ce mai îngrijorați de faptul că utilizarea compulsivă a internetului le răpește experiențele din lumea reală. 

Cercetătorii subliniază faptul că petrecerea unei perioade extinse în fața ecranelor și pe internet devine o problemă atunci când interferează cu capacitatea unui copil de a avea o viață normală. Social media și jocurile îi expun pe copii unui număr foarte mare de stimuli pentru creierul lor, iar acest lucru îi poate face să nu-și dorească să ia pauze sau să se concentreze asupra altor lucruri. Tehnologia are un impact negativ asupra copiilor dacă aceștia petrec atât de mult timp pe ecrane încât renunță la mâncare, somn, la efectuarea temelor sau la petrecerea timpului cu prietenii și familia. Cercetările sugerează că utilizarea intensă a internetului poate fi, de asemenea, un factor de risc pentru stări anxioase în special în rândul adolescenților. 

David Anderson, psiholog clinician la Child Mind Institute, sugerează că pentru atingerea unui echilibru în ceea ce privește copiii și dependența de internet, ar trebui să ne asigurăm că îi ajutăm să aibă o relație sănătoasă cu tehnologia, în general.  „Ne dorim ca ei să fie activi social, în viața reală, să aibă performanțe școlare și să facă mișcare, dar ar trebui să înțelegem și faptul că, inevitabil, tehnologia face parte din viața noastră de zi cu zi, dar și a copiilor noștri.” afirmă David Anderson.  

Este dependența de internet reală? 

Utilizarea accentuată a internetului reprezintă o problemă socială în creștere, care este dezbătută la nivel mondial. Dependența de internet  impactează viețile oamenilor prin faptul că poate provoca complicații neurologice, tulburări psihologice și probleme sociale. Sondajele efectuate în Statele Unite și în Europa au indicat faptul că între 1,5 și 8,2% din populație recunoaște cât de greu este să se despartă de internet și, prin extensie, de dispozitivele electronice (telefoane, tablete, laptopuri).

Dependența de internet aduce în mod exclusiv schimbări negative de comportament 

Marc Potenza, psihiatru la Yale și director al Programului de cercetare a tulburărilor de impulsivitate și de control al impulsurilor, a cercetat dependența de internet, iar concluziile studiilor sale punctează faptul că dependența de internet, spre deosebire de alte dependențe, aduce în mod exclusiv schimbări negative în ceea ce privește comportamentele oamenilor. Atunci când oamenii petrec prea mult timp legați de internet manifestă stări de nervozitate și anxietate, comportamente de izolare socială în viața reală, capacități reduse de concentrare și nivel mic de angajament în alte activități. 

Îngrijorarea părinților cu privire la o potențială dependență de internet a copiilor este justificabilă, iar specialiștii recomandă identificarea corectă a momentelor în care cei mici devin prea atașați de ecranele lor, monitorizarea timpului în mod adecvat, ținându-se cont de vârstă și obiectivele folosirii internetului și discutarea deschisă împreună cu cei mici despre plusurile și minusurile folosirii internetului. 

Lume virtuală, comportamente reale

„Creierele noastre sunt programate să le placă lucrurile noi și stimulante, iar internetul captează acest lucru”, notează Dr. Matthew Cruger, PhD, neuropsiholog și director al Centrului de învățare și dezvoltare de la Child Mind Institute. „Este mai ușor să deschizi internetul și să fii copleșit de valul de stimuli: culori, sunete, videoclipuri, imagini - decât să te angajezi în sarcini care, deși sunt benefice, nu hrănesc creierul cu un flux la fel de mare de stimuli.” adaugă tot el. 

În studiile de specialitate, specialiștii încadrează următoarele comportamente drept manifestări ale dependenței de internet:

  • Persoana pierde noțiunea timpului în timp ce este online
  • Sacrifică orele de somn necesare pentru a petrece timp online
  • Se agită sau manifestă comportamente de furie atunci când timpul petrecut online este întrerupt
  • Preferă timpul online în detrimentul timpul petrecut cu prietenii sau familia
  • Își pierde interesul pentru activități care erau plăcute înainte de a avea acces online

Ce fac copiii online?

Timpul pe care copiii îl petrec de obicei pe telefoane și alte dispozitive se poate rezuma la: socializare cu alți colegi și prieteni, explorarea intereselor personale, ascultarea de muzică, efectuarea temelor școlare, vizionarea de filme sau de programe TV.

Un raport din 2016 realizat de Common Sense Media a concluzionat: „Ceea ce pare a fi o utilizare excesivă și o distragere a atenției este, de fapt, o reflectare a unor noi modalități de a menține relații cu colegii și de a se implica în comunități care sunt relevante pentru ei."

Dr. Anderson adaugă că „majoritatea activităților pe care copiii le derulează pe internet nu sunt neapărat dăunătoare", cu toate acestea, notează el, este esențial ca părinții sau adulții din viața copiilor să stabilească limite adecvate în ceea ce privește timpul pe internet  și în fața ecranelor, să înțeleagă ce fac copiii lor online, pentru a se simți încrezători că aceștia se angajează în sarcinile benefice.

Sfaturi pentru menținerea unui echilibru în ceea ce privește utilizarea internetului și a tehnologiei de către copii:

Activitatea online a copiilor trebuie monitorizată: Este important ca părinții să cunoască și să înțeleagă ce platforme folosesc copiii în mod regulat, să urmărească cât timp petrec zilnic online și șă observe ce activități desfășoară. Util în acest sens ar fi un jurnal de consum online pe care să îl completați împreună. Părinții trebuie să rămână cu o atitudine flexibilă și deschisă spre a înțelege motivele pentru care cei mici își doresc tot mai mult timp pe internet. 

Internetul poate avea funcții educative: Copiii ar trebui încurajați să urmărească documentare, să citească lucruri noi despre ceea ce îi pasionează, să folosească internetul drept resursă pentru diverse proiecte la școală sau să acceseze jocuri care să le antreneze flexibilitatea, creativitatea și capacitatea de construire de strategii. 

Control parental online: Este recomandat ca părinții să se familiarizeze cu setările de confidențialitate și cu permisiunile de pe site-uri și aplicații precum YouTube, astfel încât să cunoască cum să le folosească corect, în special pentru acele aplicații care permit mesaje directe, chat-uri video, încărcarea de fișiere și utilizatori anonimi.

Puterea exemplului: Întreaga familie ar trebui să aibă un program adecvat și echilibrat de utilizare a dispozitivelor digitale și a internetului. Povestiți copiilor despre importanța momentelor alături de cei dragi în viața reală și de ce este esențial pentru oameni să păstreze un echilibru în ceea ce privește utilizarea tehnologiilor digitale. 

În zilele noastre, copiii și adolescenții au acces ușor la internet. Utilizarea internetului a devenit o parte componentă relevantă a vieții de zi cu zi. Cercetările semnalează existența unor comportamente din sfera dependenței de internet în rândul tinerilor; tocmai din acest motiv, este important să îi ajutăm pe cei mici să navigheze pe internet în mod sănătos și adecvat vârstei lor. Folosirea tehnologiei pentru a vorbi cu prietenii, a asculta muzică, a explora interese și a juca jocuri nu ar trebui să fie o problemă, atât timp cât totul se petrece echilibrat și cu moderație. 

Este foarte valoros ca evoluția elevilor să fie privită atât din perspectiva unui proces, cât și din perspectiva unei imagini de ansamblu. Kinderpedia este un instrument profesional foarte ușor de utilizat, care le permite profesorilor să evalueze progresul copiilor în orice moment și să împărtășească realizările lor cu părinții în timp real. Observațiile și rapoartele de progres le oferă profesorilor o evaluare precisă a nivelului fiecărui elev în orice momental anului școlar. 


 Află mai mult

Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK