Skip to main content
rolul animalelor de companie

Rolul animalelor de companie: beneficii în dezvoltarea copiilor


 

Studiile din ultimii ani precum cele ale renumitei reviste Anthrozoös, subliniază faptul că familiile care dețin animale de companie au un nivel al stării de bine mult mai ridicat, acest lucru fiind evident mai ales în rândul copiilor. Așa cum era de așteptat, cercetătorii au constatat că, în general, copiii care trăiesc cu animale de companie au o stare generală de sănătate mai bună, sunt mai ascultători, sunt mai activi din punct de vedere fizic, sunt mai puțin capricioși, și au mai puține decalaje în învățare.

 

Află din articolul următor:

  • beneficii pe care animalele de companie le au asupra dezvoltării copiilor;
  • sugestiile specialiștilor în domeniu;
  • idei de activități distractive pe care copiii le pot face cu animalul de companie

 Rolul animalelor de companie în dezvoltarea copiilor

American Academy of Child and Adolescent Psychiatry menționează în numeroasele publicații faptul că îngrijirea unui animal de companie îi poate ajuta pe copii să-și dezvolte abilitățile sociale. Cu toate acestea, specialiștii punctează câteva observații:

  • Deoarece copiii foarte mici (sub vârsta de 3-4 ani) nu au maturitatea necesară pentru a-și controla impulsurile furioase, aceștia ar trebui să fie monitorizați în permanență în prezența animalelor de companie și îndrumați în gestionarea diferitelor situații.
  • Copiii sub 10 ani nu pot avea grijă singuri de un animal mare de companie, pe cont propriu.  Părinții trebuie să fie implicați activ și să îi sprijine pe cei mici în procesul de îngrijire al unui animal de companie. Este esențial ca cei mici să înțeleagă care sunt nevoile animalelor, de câtă mâncare au nevoie și când, de ce este esențial să primească apă proaspătă și afecțiune.
  • Copiilor trebuie să li se reamintească, într-un mod blând, nu mustrând, că animalele, ca și oamenii, au nevoie de hrană, apă, afecțiune, dar și spațiu. Astfel că, din momentul în care au hotărât să primească în familie un nou membru, acesta ar trebui să aibă parte de atenția lor necondiționată.
  • Părinții sunt modele de urmat pentru cei mici. Copiii învață să dețină în mod responsabil un animal de companie observând comportamentul părinților lor.

Avantajele deținerii unui animal de companie

 
  • Dezvoltarea unor sentimente pozitive față de animalele de companie poate conduce la creșterea stimei de sine și la încrederea în forțele proprii ale copilului. Acesta simte că devine tot mai responsabil și că își îndeplinește corespunzător sarcinile pe care le are, fie că vorbim de hrănirea la timp a animalului de companie sau simplul moment în care decide să îi acorde timp și afecțiune.
 
  • Relațiile pozitive cu animalele de companie pot ajuta la dezvoltarea relațiilor de încredere cu ceilalți. Ele pot fi recipiente sigure ale secretelor și gândurilor private - copiii vorbesc adesea cu animalele lor de companie, așa cum o fac cu animalele lor de pluș. Dezvoltă încredere pe care ulterior o pot manifesta și față de alți membrii ai familiei, devin mai deschiși în a-și împărtăși gândurile și ideile.
 
  • O relație bună cu un animal de companie poate ajuta, de asemenea, la dezvoltarea comunicării non-verbale, a compasiunii și a empatiei. Ele oferă lecții despre viață, inclusiv despre reproducere, naștere, boli, accidente și alte momente neprevăzute.
 
  • Animalele de companie încurajează o strânsă legătură cu natura și pot stimula învățarea, înțelegerea și respectul față de alte ființe vii. Copiii petrec mai mult timp în aer liber și înțeleg diferite aspecte legate de animale. 
 
  • Este stimulată activitatea fizică a copilului prin joaca zilnică alături de animăluț sau prin plimbările prin parc, dacă acesta este un patruped. Crește dorința de a alerga, de a sări sau de a ocoli diferite obstacole alături de prietenul de joacă.
 

Pentru mulți oameni, animalele de companie sunt membri foarte iubiți ai familiei care le oferă sprijin în multe etape ale vieții. Un studiu realizat în SUA a arătat că 63% dintre gospodăriile cu un copil mai mic de 12 luni aveau un animal de companie, iar un studiu australian a constatat o creștere de 10% a numărului de proprietari de animale de companie în perioada în care copiii încep școala.

 

Dar afirmațiile privind impactul benefic al animalelor de companie asupra copiilor merg mai departe, sugerând că animalele de companie pot influența abilitățile sociale, sănătatea fizică și chiar dezvoltarea cognitivă a copiilor și că păstrarea lor este asociată cu niveluri mai ridicate de empatie. Pentru copiii cu autism și familiile lor, îngrijirea animalelor de companie poate contribui la reducerea stresului și la crearea de oportunități pentru a forma legături de susținere.

Mai multe țări, inclusiv Australia, au publicat orientări recomandări privind  activitatea fizică la preșcolarii cu vârste cuprinse între 3 și 5 ani să: 1) să acumuleze cel puțin 180 de minute de activitate fizică totală pe zi, dintre care, cel puțin 60 de minute de activitate fizică moderată, cum este mersul; 2) să nu aibă mai mult de 60 de minute de timp sedentar în fața ecranului pe zi și; 3) să doarmă între 10 și 13 h pe zi (Australian Government Department of Health, 2017). Astfel că, un animal de companie precum un cățel sau o pisică, poate incuraja și susține aceste activități fizice, derulate prin joc.

Sugestii de activități distractive pe copilul le poate face alături de animăluțul său:

 
  • Copilul poate sta întins pe podea, iar câinele sau pisica poate sări peste el.
  • Tu și copilul tău vă puteți ascunde și apoi să vă chemați animalul de companie să vină să vă caute.
  • Copilul și câinele se pot întrece unul cu celălalt până la o linie de sosire desemnată. Dacă este necesar, puteți alerga cu câinele în lesă.
  • Aruncați o jucărie pe care animalul de companie să o recupereze.
  • Vă puteți amuza de minune cu  o jucărie legată la capătul unei frânghii, pe care pisica sau cățelul va încerca să o prindă.
  • Copiii mai mari pot participare la cursuri de bază pentru câini sau pisici, chiar împreună cu propriul animăluț.
  • Copilul se poate juca jocuri de tip fotbal și frisbee cu câinele.
  • Unii copii apreciază provocarea de a concura cu un câine în agilitate sau în jocuri care presupun viteza și ocolirea diferitelor obstacole.
  • Copilul poate căuta pe internet sau la bibliotecă noi trucuri pe care să le învețe animalul vostru de companie, cum ar fi rostogolirea, scuturarea, așezarea și cerșitul, toate acestea folosind tehnici de dresaj recomandate de către specialiști.
  • Copilul se poate distra făcând diferite fotografii sau clipuri video cu ipostaze comice ale animalului de companie.
  • De foarte multe ori, animalul de companie reprezintă o sursă de inspirație în ceea ce privește diferitele sarcini și teme pe care copilul le are la școală. Prezența animăluțelor se pot regăsi în diferite compuneri, versuri sau chiar desene și materiale practice.

Învățați-i să fie buni cu animalele. Vor crește și vor fi buni cu oamenii.

Cercetările au descoperit chiar că, cel puțin pentru adulți, simplul fapt de a ne considera animalele de companie ca fiind membri ai familiei ne îmbunătățește starea de bine și ajută la diminuarea stresului. Unul dintre motivele pentru aceste efecte terapeutice este faptul că animalele de companie îndeplinesc o nevoia umană de bază - atingerea. Mângâierea, îmbrățișarea sau orice altă formă de atingere a unui animal iubitor te poate calma și liniști rapid atunci când ești stresat sau anxios. Compania unui animăluț poate atenua, de asemenea, singurătatea, iar majoritatea câinilor sunt un stimulent excelent pentru exerciții fizice sănătoase, care vă pot îmbunătăți substanțial starea de spirit și pot atenua depresia.

 

Concluzionăm prin 3 cuvinte cheie care descriu experiența cu un animal de companie: dragoste, loialitate și afecțiune. Iar beneficiile asupra dezvoltării copiilor, sunt mai mult decât evidente. Dacă după numeroasele rugăminți ale copiilor, nu erați siguri dacă să acceptați sau nu un nou membru în familie, poate rezultatele cercetărilor care subliniază o varietate largă de beneficii, vă conving.

 
Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK