Gândirea critică: ce este, cum se formează și cum îi ajută pe copii

În fiecare zi, copiii sunt expuși unui număr foarte mare de informații, fie prin intermediul imaginilor de pe panourile publicitare, de la televizor sau din mediul online, fie prin discuțiile pe care le poartă cu părinții, colegii ori cadrele didactice.

Indiferent dacă sunt în sala de clasă, discutând cu profesorii și colegii, în parc, jucându-se împreună cu prietenii, sau acasă, navigând pe Internet, este important ca cei mici să știe să evalueze corect ceea ce aud, văd și citesc, pentru a-și forma propriile opinii și convingeri.

Gândirea critică este una dintre cele mai importante abilități pe care copiii ar trebui să și-o însușească încă de la vârste fragede, întrucât este un „instrument“ cognitiv de care vor avea nevoie și la maturitate.

Copiii ar trebui să poată da un sens informațiilor, să analizeze, să compare și să își formeze propria opinie.

Cuprins

• Ce este gândirea critică?
• Cum se dezvoltă gândirea critică?
• De ce este importantă gândirea critică?

Ce este gândirea critică?

Gândirea critică reprezintă abilitatea de a imagina, analiza și evalua informațiile, pentru a determina integritatea și validitatea acestora. Gândirea critică îi ajută pe copii să-și formeze opinii și idei, în aceeași măsură în care îi ajută să înțeleagă mai bine oamenii și să conștientizeze care dintre persoanele cu care intră în contact le pot deveni prieteni buni și care nu.

Gândirea critică ajută un copil să definească o problemă, să identifice ipoteze, să analizeze idei și să aibă un raționament critic, pentru ca, în cele din urmă, să enumere diferite cauze posibile, să creeze soluții plauzibile și să evalueze corectitudinea acestora folosind un raționament logic. De asemenea, gândirea critică reprezintă capacitatea de a face conexiuni creative între idei din diferite discipline.

Filosoful și psihologul american John Dewey a introdus termenul „gândire critică“ ca o denumire a unui scop educațional, pe care l-a identificat ca o atitudine științifică a minții. Alte modalități prin care s-a referit la gândirea critică au fost „gândire reflexivă“, „idee reflexivă“, „reflecție“ și „gândire“.

Dewey a definit gândirea critică ca fiind o analiză activă, persistentă și atentă a unei credințe sau a unei presupuse forme de cunoaștere, care implică supunerea ideilor unui control critic, mai degrabă decât acceptarea pasivă a acestora.

O persoană care are capacitatea de a gândi critic va adresa întrebările potrivite, pentru a fi cât mai bine informată, în loc să se mulțumească cu răspunsurile primite. Un copil care are această abilitate va putea să analizeze rațional lucrurile.

Pe scurt, gândirea critică este esențială pentru a rezolva probleme, a lua decizii și a stabili obiective. Reprezintă, totodată, baza educației, mai ales atunci când este combinată cu înțelegerea lecturii. Aceste două abilități permit copiilor să stăpânească informațiile.

Cum se dezvoltă gândirea critică?

Învățarea gândirii critice este una dintre cele mai importante abilități de care copiii vor avea nevoie în viitor. Pentru că societatea se schimbă într-un mod alert, iar accesul la informații este neîngrădit, copiii trebuie să fie capabili să facă mult mai mult decât să repete ceea ce aud sau citesc. Ei trebuie să poată da sens informațiilor, să analizeze, să compare, să pună în balanță și să tragă concluzii.

De cele mai multe ori, la școală, copiii învață prin repetare, fie a ceea ce spune profesorul, fie ce e scris în manuale. În multe instituții de învățământ, învățarea activă lipsește cu desăvârșire. Așadar, elevii învață să urmeze anumiți pașii, despre care cred că sunt cei corecți, într-o anumită ordine, astfel încât să obțină răspunsul cel bun și, implicit, o notă sau un calificativ pe măsură. Astfel, copiii învață mai mult cum să memoreze informații, decât să gândească.

Pentru dezvoltarea gândirii critice încă din copilărie, părinții joacă un rol important. Cu toate că, adesea, este dificil de predat raționamentul critic, părinții îi pot ajuta pe copii să-și formeze o gândire critică și să fie mereu curioși să caute mai multe informații despre subiecte specifice, astfel încât să rezolve problemele sau situațiile cu care se confruntă. Ideea principală este ca cei mici să aplice procese de gândire de ordin superior în orice situație care necesită abilități de luare a deciziilor.

Activități ce dezvoltă gândirea critică a copiilor

Gândirea critică se referă la curiozitate, flexibilitate și menținerea unei minți deschise. Rezolvarea creativă a problemelor depinde de capacitatea de gândire critică și, cu cât această abilitate este mai devreme învățată, cu atât copiii vor putea comunica mai bine, vor găsi soluții mai ușor și vor înțelege mai bine lucrurile.

Există câteva practici eficiente cu ajutorul cărora părinții, dar și cadrele didactice îi pot ajuta pe copii să își dezvolte gândirea critică:

• Este indicat ca cei mici să fie încurajați să adreseze întrebări. Stimularea curiozității celor mici este una dintre cele mai bune modalități de a-i învăța să gândească critic. „De ce?“ este una dintre întrebările pe care copiii le rostesc cel mai des și care, uneori, poate deveni obositoare pentru părinți, bunici și cadre didactice. Răspunsul la această întrebare nu ar trebui să fie unul prestabilit („așa trebuie să fie“), ci să reprezinte un punct de plecare pentru o discuție amplă, în care să existe argumente, contraargumente și concluzii. Copiii trebuie să simtă că au libertatea de a se exprima liber.
• Este recomandat ca prichindeii să fie provocați. Copiii învață, în mod constant, prin încercare, eroare și repetare. Jocul este o activitate grozavă care îi ajută pe cei mici să gândească. Mai mult decât atât, jocul stă la baza gândirii critice. De aceea, copiii trebuie provocați să încerce cât mai multe activități care îi stimulează, iar părinții nu trebuie să le îngrădească libertatea. Chiar dacă unii prichindei găsesc mai greu rezolvarea pentru anumite jocuri, ei trebuie lăsați să încerce și să gândească singuri soluțiile.
• Este benefic pentru dezvoltarea copiilor să învețe să rezolve probleme. Pentru a-i ajuta să își dezvolte gândirea critică, părinții îi pot învăța pe cei mici să găsească explicații și soluții alternative în diferite situații. Este satisfăcător atât pentru un adult, cât și pentru un copil să găsească răspunsul corect, însă, în multe cazuri, unele probleme sau situații din viața de zi cu zi pot avea mai multe soluții. Când copiii iau în considerare mai multe soluții, ei pot deveni mai flexibili în gândire.
• Dezvoltarea ipotezelor este o altă activitate care le poate aduce numeroase beneficii copiilor. Oprirea jocurilor, preț de câteva momente, pentru a-l îndemna pe copil să dezvolte ipoteze, este un exercițiu de gândire critică care ajută la dezvoltarea acestei abilități esențiale în viață. Întrebările simple, precum: „Dacă facem asta, ce crezi că se va întâmpla?“, în timpul unor jocuri, îi ajută pe cei mici să își pună semne de întrebare și să caute răspunsuri logice.
• Este indicat ca cei mici să fie expuși cât mai multor situații. Interacțiunea cu alți oameni, descoperirea unor locuri necunoscute și implicarea în activități noi sunt importante pentru dezvoltarea copiilor. Cu cât sunt mai expuși unor situații diverse, cu atât copiii vor învăța să privească lumea cu mai multă deschidere și să fie mai curioși.

Încurajarea copiilor să adreseze întrebări, stimularea lor prin discuții captivante și îndrumarea lor spre a descoperi cât mai multe alternative contribuie la dezvoltarea gândirii critice încă din primii ani de viață.

Activități ce descurajează gândirea critică a copiilor

Îngrădirea accesului la informații este unul dintre motivele pentru care anumiți copii nu își dezvoltă gândirea critică. Însă, există numeroase practici contraindicate în formarea unui raționament axat pe logică:

• Copii nu știu de ce li se impun anumite lucruri. Atât părinții, cât și cadrele didactice ar trebui să le ofere copiilor motive, când le cer să facă lucrurile într-un anumit fel. A cere copiilor să asculte și să urmeze orbește ordinele adulților este o modalitate de a descuraja dezvoltarea gândirii critice.
• Copiii sunt sancționați dacă adresează întrebări incomode. Curiozitatea este definitorie pentru copii și, atunci când nu este lăsată liberă, cei mici pot fi afectați la nivel cognitiv.
• Copiii sunt jigniți. Răspunsurile la problemele cu care se confruntă copiii pot fi evidente pentru adulți, întrucât experiența de viață își spune cuvântul. Faptul că părinții se pot gândi cu mai multă ușurință la răspunsuri nu trebuie să influențeze capacitatea de analiză a celui mic. Prin urmare, copiii trebuie lăsați să găsească singuri rezolvările și nu trebuie jigniți dacă acest proces durează mai mult.
• Copiii sunt descurajați. Când au o idee sau un punct de vedere în legătură cu o problemă sau o situație, copiii trebuie încurajați să își urmeze propriile credințe. Dacă sunt descurajați să se implice în diferite activități sau să își exprime anumite puncte de vedere, cei mici vor înceta, în cele din urmă, să se mai exprime, ceea ce le va afecta capacitatea de a gândi critic.
• Copiii primesc informațiile de-a gata. Dezvoltarea gândirii critice are legătură cu capacitatea copiilor de a-și forma propriile idei și de a găsi cele mai bune soluții. Când cei mici sunt puși să citească și să rețină anumite informații, fără a li se oferi posibilitate de a analiza și de a pune întrebări în legătură cu ele, ar putea întâmpina probleme, în viitor, când vine vorba să își exprime propriile convingeri.

Așadar, copiilor nu ar trebui să le fie limitată capacitatea de gândire și de manifestare și ar fi bine să fie lăsați să se exprime liber, fără să simtă niciun fel de presiune, pentru a putea să se dezvolte din punct de vedere cognitiv.

De ce este importantă gândirea critică?

Curiozitatea naturală a copilului ajută la stabilirea bazei gândirii critice, care presupune analiza unor informații și emiterea unor judecăți cu privire la acestea. Acest tip de implicare activă necesită imaginație și curiozitate. Pe măsură ce copiii preiau informații noi, ei își formează o „bibliotecă“ în creier. Odată ce descoperă noi și noi moduri de a privi o problemă, trebuie să se gândească la felul în care informații proaspăt acumulate se potrivesc cu ceea ce știu deja.

Gândirea critică este una abilitățile cognitive esențiale, deoarece îi învață pe cei mici cum să folosească disciplina și logica, pentru a rezolva probleme. Prin dobândirea gândirii critice, copilul va fi mai bine pregătit să înțeleagă cum funcționează lucrurile în lumea reală și să vină cu idei creative.

Pe lângă dobândirea abilităților de a rezolva mai ușor problemele, prin identificarea celor mai bune soluții, capacitatea de a gândi independent îi va permite copilului să reziste presiunii colegilor, să-și formeze propriile opinii și să aibă încredere în propria gândire atunci când i se cere să facă lucruri pe care nu vrea să le facă.

Căile neuronale implicate în gândirea critică devin mai puternice atunci când copiii vorbesc despre o problemă și explică cum au ajuns la o soluție.

Câteva dintre beneficiile gândirii critice, care le vor fi utile copiilor pe tot parcursul vieții, sunt:

• Dezvoltarea abilităților de conducere. Un lider conduce prin exemplu și unul dintre instrumentele de care are nevoie pentru a excela este gândirea critică.
• Capacitatea de a avea o viziune clară asupra anumitor probleme. Persoanele care au abilitatea de a gândi critic au o viziune mai clară asupra situațiilor în care sunt puse, ceea ce le permite să vadă esența unei probleme și să găsească mai ușor soluțiile pentru rezolvarea ei.
• Capacitatea de a găsi căi de ieșire din situații dificile. Gândirea critică implică analizarea problemelor și găsirea unor soluții. O persoană care gândește critic vede posibilități în probleme, identificând astfel căi de ieșire din orice situație grea, indiferent cât de dificilă pare să fie la început.
• Abilitatea de a lua decizii bune. Persoanele care gândesc critic fac față problemelor pe măsură ce acestea apar, datorită capacității de a găsi diferite unghiuri de abordare și de rezolvare a acestora. În cele din urmă, iau decizii corecte.
• Dezvoltarea creativității. Când o persoană are o gândire critică, nu se concentrează pe o anumită idee sau soluție. Gândirea critică implică o mulțime de idei din care să fie selectată cea care se potrivește cel mai bine nevoilor din momentul respectiv.
• Dezvoltarea comunicării bazată pe persuasiune. Pe măsură ce își dezvoltă gândirea critică, cei mici învață cum să construiască argumente logice, cu ajutorul cărora pot fi convingători.

În concluzie, gândirea critică este o abilitate pe care copiii ar trebui să o dezvolte cât mai curând, pentru că le va fi de folos pe parcursul întregii vieți, iar părinții și cadrele didactice joacă un rol important în acest proces. Kinderpedia, platforma completă de comunicare și management pentru școli și grădinițe, sprijină dialogul între școală și familie, facilitează feedbackul și consolidează comunitatea școlii. Astfel, copiii învață într-un mediu prietenos, bazat pe ascultare, empatie, respect și încredere, ce încurajează dezvoltarea gândirii critice. 

Sursă foto: Freepik

Resurse:

https://www.parentingforbrain.com/critical-thinking-for-kids/#

https://www.brighthorizons.com/family-resources/developing-critical-thinking-skills-in-children

https://www.verywellfamily.com/how-to-teach-your-child-to-be-a-critical-thinker-5190765

https://parentingscience.com/teaching-critical-thinking/

https://www.theschoolrun.com/how-help-your-child-develop-critical-thinking-skills

https://www.greenchildmagazine.com/think-it-through-helping-your-child-develop-critical-thinking-skills/

https://www.canr.msu.edu/news/the_importance_of_critical_thinking_for_young_children

https://plato.stanford.edu/entries/critical-thinking/history.html

https://www.theblacksheep.community/benefits-of-critical-thinking/

https://criticalthinkingacademy.net/index.php/ct/benefits-of-critical-thinking#