În fiecare zi, copiii sunt expuși unui număr foarte mare de informații, fie prin intermediul imaginilor de pe panourile publicitare, de la televizor sau din mediul online, fie prin discuțiile pe care le poartă cu părinții, colegii ori cadrele didactice.
Indiferent dacă sunt în sala de clasă, discutând cu profesorii și colegii, în parc, jucându-se împreună cu prietenii, sau acasă, navigând pe Internet, este important ca cei mici să știe să evalueze corect ceea ce aud, văd și citesc, pentru a-și forma propriile opinii și convingeri.
Gândirea critică este una dintre cele mai importante abilități pe care copiii ar trebui să și-o însușească încă de la vârste fragede, întrucât este un „instrument“ cognitiv de care vor avea nevoie și la maturitate.
Copiii ar trebui să poată da un sens informațiilor, să analizeze, să compare și să își formeze propria opinie.
Cuprins
Gândirea critică reprezintă abilitatea de a imagina, analiza și evalua informațiile, pentru a determina integritatea și validitatea acestora. Gândirea critică îi ajută pe copii să-și formeze opinii și idei, în aceeași măsură în care îi ajută să înțeleagă mai bine oamenii și să conștientizeze care dintre persoanele cu care intră în contact le pot deveni prieteni buni și care nu.
Gândirea critică ajută un copil să definească o problemă, să identifice ipoteze, să analizeze idei și să aibă un raționament critic, pentru ca, în cele din urmă, să enumere diferite cauze posibile, să creeze soluții plauzibile și să evalueze corectitudinea acestora folosind un raționament logic. De asemenea, gândirea critică reprezintă capacitatea de a face conexiuni creative între idei din diferite discipline.
Filosoful și psihologul american John Dewey a introdus termenul „gândire critică“ ca o denumire a unui scop educațional, pe care l-a identificat ca o atitudine științifică a minții. Alte modalități prin care s-a referit la gândirea critică au fost „gândire reflexivă“, „idee reflexivă“, „reflecție“ și „gândire“.
Dewey a definit gândirea critică ca fiind o analiză activă, persistentă și atentă a unei credințe sau a unei presupuse forme de cunoaștere, care implică supunerea ideilor unui control critic, mai degrabă decât acceptarea pasivă a acestora.
O persoană care are capacitatea de a gândi critic va adresa întrebările potrivite, pentru a fi cât mai bine informată, în loc să se mulțumească cu răspunsurile primite. Un copil care are această abilitate va putea să analizeze rațional lucrurile.
Pe scurt, gândirea critică este esențială pentru a rezolva probleme, a lua decizii și a stabili obiective. Reprezintă, totodată, baza educației, mai ales atunci când este combinată cu înțelegerea lecturii. Aceste două abilități permit copiilor să stăpânească informațiile.
Învățarea gândirii critice este una dintre cele mai importante abilități de care copiii vor avea nevoie în viitor. Pentru că societatea se schimbă într-un mod alert, iar accesul la informații este neîngrădit, copiii trebuie să fie capabili să facă mult mai mult decât să repete ceea ce aud sau citesc. Ei trebuie să poată da sens informațiilor, să analizeze, să compare, să pună în balanță și să tragă concluzii.
De cele mai multe ori, la școală, copiii învață prin repetare, fie a ceea ce spune profesorul, fie ce e scris în manuale. În multe instituții de învățământ, învățarea activă lipsește cu desăvârșire. Așadar, elevii învață să urmeze anumiți pașii, despre care cred că sunt cei corecți, într-o anumită ordine, astfel încât să obțină răspunsul cel bun și, implicit, o notă sau un calificativ pe măsură. Astfel, copiii învață mai mult cum să memoreze informații, decât să gândească.
Pentru dezvoltarea gândirii critice încă din copilărie, părinții joacă un rol important. Cu toate că, adesea, este dificil de predat raționamentul critic, părinții îi pot ajuta pe copii să-și formeze o gândire critică și să fie mereu curioși să caute mai multe informații despre subiecte specifice, astfel încât să rezolve problemele sau situațiile cu care se confruntă. Ideea principală este ca cei mici să aplice procese de gândire de ordin superior în orice situație care necesită abilități de luare a deciziilor.
Gândirea critică se referă la curiozitate, flexibilitate și menținerea unei minți deschise. Rezolvarea creativă a problemelor depinde de capacitatea de gândire critică și, cu cât această abilitate este mai devreme învățată, cu atât copiii vor putea comunica mai bine, vor găsi soluții mai ușor și vor înțelege mai bine lucrurile.
Există câteva practici eficiente cu ajutorul cărora părinții, dar și cadrele didactice îi pot ajuta pe copii să își dezvolte gândirea critică:
Încurajarea copiilor să adreseze întrebări, stimularea lor prin discuții captivante și îndrumarea lor spre a descoperi cât mai multe alternative contribuie la dezvoltarea gândirii critice încă din primii ani de viață.
Îngrădirea accesului la informații este unul dintre motivele pentru care anumiți copii nu își dezvoltă gândirea critică. Însă, există numeroase practici contraindicate în formarea unui raționament axat pe logică:
Așadar, copiilor nu ar trebui să le fie limitată capacitatea de gândire și de manifestare și ar fi bine să fie lăsați să se exprime liber, fără să simtă niciun fel de presiune, pentru a putea să se dezvolte din punct de vedere cognitiv.
Curiozitatea naturală a copilului ajută la stabilirea bazei gândirii critice, care presupune analiza unor informații și emiterea unor judecăți cu privire la acestea. Acest tip de implicare activă necesită imaginație și curiozitate. Pe măsură ce copiii preiau informații noi, ei își formează o „bibliotecă“ în creier. Odată ce descoperă noi și noi moduri de a privi o problemă, trebuie să se gândească la felul în care informații proaspăt acumulate se potrivesc cu ceea ce știu deja.
Gândirea critică este una abilitățile cognitive esențiale, deoarece îi învață pe cei mici cum să folosească disciplina și logica, pentru a rezolva probleme. Prin dobândirea gândirii critice, copilul va fi mai bine pregătit să înțeleagă cum funcționează lucrurile în lumea reală și să vină cu idei creative.
Pe lângă dobândirea abilităților de a rezolva mai ușor problemele, prin identificarea celor mai bune soluții, capacitatea de a gândi independent îi va permite copilului să reziste presiunii colegilor, să-și formeze propriile opinii și să aibă încredere în propria gândire atunci când i se cere să facă lucruri pe care nu vrea să le facă.
Căile neuronale implicate în gândirea critică devin mai puternice atunci când copiii vorbesc despre o problemă și explică cum au ajuns la o soluție.
Câteva dintre beneficiile gândirii critice, care le vor fi utile copiilor pe tot parcursul vieții, sunt:
În concluzie, gândirea critică este o abilitate pe care copiii ar trebui să o dezvolte cât mai curând, pentru că le va fi de folos pe parcursul întregii vieți, iar părinții și cadrele didactice joacă un rol important în acest proces. Kinderpedia, platforma completă de comunicare și management pentru școli și grădinițe, sprijină dialogul între școală și familie, facilitează feedbackul și consolidează comunitatea școlii. Astfel, copiii învață într-un mediu prietenos, bazat pe ascultare, empatie, respect și încredere, ce încurajează dezvoltarea gândirii critice.
Sursă foto: Freepik
Resurse:
https://www.parentingforbrain.com/critical-thinking-for-kids/#
https://www.brighthorizons.com/family-resources/developing-critical-thinking-skills-in-children
https://www.verywellfamily.com/how-to-teach-your-child-to-be-a-critical-thinker-5190765
https://parentingscience.com/teaching-critical-thinking/
https://www.theschoolrun.com/how-help-your-child-develop-critical-thinking-skills
https://www.canr.msu.edu/news/the_importance_of_critical_thinking_for_young_children
https://plato.stanford.edu/entries/critical-thinking/history.html
https://www.theblacksheep.community/benefits-of-critical-thinking/
https://criticalthinkingacademy.net/index.php/ct/benefits-of-critical-thinking#
Soluția completă de comunicare și management pentru școli și grădinițe.
Simplifică activitatea profesorilor și îi aduce pe părinți mai aproape de progresul copiilor.
Descoperă idei, găsește-ți inspirația și alătură-te unei comunități dinamice de profesori și părinți care cred că învățarea este un proces care ne însoțește pe parcursul întregii vieți.