Cum stabilește liderul o comunicare responsabilă în cadrul echipei

Cel de al doilea modul al programului a expus modalitățile de formare și consolidare a echipei în educația timpurie. În ultima sesiune a modulului, Helen O’Donoghue a discutat despre cum un lider poate stabili o comunicare responsabilă cu membri echipei, în scopul sudării acesteia. Comunicarea responsabilă se referă la acele discuții ce pot fi considerate “incomode”, dar cae, conduse într-un mod constructiv, pot ajuta la consolidarea relațiilor în cadrul unei echipe.

Premisa de la care ar trebui să plece un lider atunci când setează o  comunicare responsabilă cu echipa sa este responsabilitatea colectivă

Liderii educaționali au responsabilitatea de a crea un mediu propice pentru a pune la dispoziția echipei toate resursele necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite și pentru a se asigura că activitatea educațională este de calitate, în beneficiul copiilor. De aceea este important ca membri echipei să se cunoască, să formeze relații stabile și calitative pe plan personal, care să pună bazele comuncării profesionale. Oamenilor nu le este ușor să comunice, de aceea stabilirea comunicării ar trebui să plece de la câteva întrebări esențiale: De ce evităm să comunicăm? Care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla dacă spunem ceea ce avem de spus? Dar cel mai bun lucru? Ce se poate schimba?

Subiectele de conversație dificile și provocatoare ne scot din zona noastră de confort și pot declanșa o teamă de conflict sau de perturbare a atmosferei dintre colegi. Cu toate acestea, ignorarea acestor discuții poate avea efecte mult mai dăunătoare. Problemele nerezolvate nu dispar, ci se intensifică. Pentru a pune bazele unei comunicări sănătoase este important să separăm persoana de comportamentul acesteia și să discutăm strict despre situația problematică sau despre comportamentul/atitudinea deranjantă.

În acest fel, un lider își poate expune punctul de vedere, care este în beneficiul întregii echipe, dar și în beneficiul educațional al elevilor. Nu există o metodă magică de leadership, liderul testează mai multe metode și modele de comunicare astfel încât să ajungă la o comunicare sănătoasă și eficientă în cadrul echipei.

Într-o primă etapă, atunci când abordează subiecte dificile, liderul ar trebui să își evalueze propriile bariere de comunicare, să vadă dacă tiparele de relaționare îi aparțin sau sunt influențate de ceea ce cred sau spun alții, să verifice capacitatea sa de ascultare activă și de empatie. După ce realizează această auto-analiză, este nevoie de un plan de conversație. Să identifice problema reală sau subiectul care ar trebui discutat, să își clarifice punctul său de vedere cu privire la acest subiect, să verifice dacă sunt informații care îi lipsesc pentru a avea o imagine completă, să stabilească locul și cadrul în care va avea loc discuția și să creioneze punctele directoare ale conversației, plecând de la modul în care o va deschide, frazele cheie și întrebările pe care le va pune. În deschiderea conversației, este bine să ne referim la noi, nu la celălalt, adică în loc de a spune tu ai făcut să spunem eu am observat. Propozițiile cu adresare la persoana a II-a pot părea agresive și pot determina interlocutorul să intre în defensivă.

Leadership pentru educație servește drept introducere spre o serie de strategii-cheie de leadership educațional.

Este dedicat profesorilor, educatorilor și conducătorilor de instituții de învățământ care consideră că au nevoie de un set de instrumente pentru a crea o viziune și pentru a construi o echipă de încredere.

Descoperă whitepaperul

Odată deschisă conversația, liderul are nevoie de un scenariu care să anticipeze răspunsurile celeilalte persoane și să ia în considerare mai multe opțiuni. Răspunsurile pot fi de tipul confirmare, negare, defensivă, reacție emoțională sau evitantă. Scopul în această etapă este să răspundem la contra-argumentele celuilalt, fără a compromite conversația.

Pentru  a asigura o comunicare responsabilă, Helen O’Donoghue recomandă modelul cunoscut sub numele de Nefi Art

În cadrul acestui model, pornim de la a numi problema, pe care apoi o ilustrăm cu un exemplu concret, ne exprimăm sentimentele cu privire la ea și verbalizăm de ce este importantă pentru noi. Ulterior acestei etape, acceptăm eventualele implicații ale punctului de vedere expus de interlocutor, rezolvăm și mutăm atenția de la noi la ceilalți. În timpul acestui proces, focusul trebuie să fie pe scopul final, în cazul de față, actul educațional și impactul asupra copiilor.

Pentru a evita compromiterea conversației, este util să nu ne lăsăm absorbiți în alte subiecte, în afara celui despre care discutăm, să nu argumentăm excesiv, să răspundem la furie cu gesturi calme – vorbim rar, pe un ton scăzut – să folosim strategia ultimului cuvânt sau a ultimei propoziții, să evităm să acordăm interlocutorului suport emoțional și să facem o notă a discuției, care să sumarizeze ceea ce s-a stabilit.

În cadrul conversației, este esențial să amintim mereu bunele intenții și, la nevoie, să folosim tehnici de coaching sau mentorat. Este mult mai important să găsim întrebările potrivite, decât să dăm răspunsurile pe care le considerăm noi potivite. În procesul de comunicare responsabilă, cu scopul sudării echipei, este esențial să nu scăpăm din vedere că scopul final este să creăm echipe solide, care să susțină procesul educațional și să aibă un impact pozitiv asupra învățării.