Cum stabilește liderul o comunicare responsabilă în cadrul echipei
Cel de al doilea modul al programului a expus modalitățile de formare și consolidare a echipei în educația timpurie. În ultima sesiune a modulului, Helen O’Donoghue a discutat despre cum un lider poate stabili o comunicare responsabilă cu membri echipei, în scopul sudării acesteia. Comunicarea responsabilă se referă la acele discuții ce pot fi considerate “incomode”, dar cae, conduse într-un mod constructiv, pot ajuta la consolidarea relațiilor în cadrul unei echipe.
Premisa de la care ar trebui să plece un lider atunci când setează o comunicare responsabilă cu echipa sa este responsabilitatea colectivă
Liderii educaționali au responsabilitatea de a crea un mediu propice pentru a pune la dispoziția echipei toate resursele necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite și pentru a se asigura că activitatea educațională este de calitate, în beneficiul copiilor. De aceea este important ca membri echipei să se cunoască, să formeze relații stabile și calitative pe plan personal, care să pună bazele comuncării profesionale. Oamenilor nu le este ușor să comunice, de aceea stabilirea comunicării ar trebui să plece de la câteva întrebări esențiale: De ce evităm să comunicăm? Care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla dacă spunem ceea ce avem de spus? Dar cel mai bun lucru? Ce se poate schimba?
Subiectele de conversație dificile și provocatoare ne scot din zona noastră de confort și pot declanșa o teamă de conflict sau de perturbare a atmosferei dintre colegi. Cu toate acestea, ignorarea acestor discuții poate avea efecte mult mai dăunătoare. Problemele nerezolvate nu dispar, ci se intensifică. Pentru a pune bazele unei comunicări sănătoase este important să separăm persoana de comportamentul acesteia și să discutăm strict despre situația problematică sau despre comportamentul/atitudinea deranjantă.
În acest fel, un lider își poate expune punctul de vedere, care este în beneficiul întregii echipe, dar și în beneficiul educațional al elevilor. Nu există o metodă magică de leadership, liderul testează mai multe metode și modele de comunicare astfel încât să ajungă la o comunicare sănătoasă și eficientă în cadrul echipei.

Într-o primă etapă, atunci când abordează subiecte dificile, liderul ar trebui să își evalueze propriile bariere de comunicare, să vadă dacă tiparele de relaționare îi aparțin sau sunt influențate de ceea ce cred sau spun alții, să verifice capacitatea sa de ascultare activă și de empatie. După ce realizează această auto-analiză, este nevoie de un plan de conversație. Să identifice problema reală sau subiectul care ar trebui discutat, să își clarifice punctul său de vedere cu privire la acest subiect, să verifice dacă sunt informații care îi lipsesc pentru a avea o imagine completă, să stabilească locul și cadrul în care va avea loc discuția și să creioneze punctele directoare ale conversației, plecând de la modul în care o va deschide, frazele cheie și întrebările pe care le va pune. În deschiderea conversației, este bine să ne referim la noi, nu la celălalt, adică în loc de a spune tu ai făcut să spunem eu am observat. Propozițiile cu adresare la persoana a II-a pot părea agresive și pot determina interlocutorul să intre în defensivă.

Leadership pentru educație servește drept introducere spre o serie de strategii-cheie de leadership educațional.
Este dedicat profesorilor, educatorilor și conducătorilor de instituții de învățământ care consideră că au nevoie de un set de instrumente pentru a crea o viziune și pentru a construi o echipă de încredere.
Odată deschisă conversația, liderul are nevoie de un scenariu care să anticipeze răspunsurile celeilalte persoane și să ia în considerare mai multe opțiuni. Răspunsurile pot fi de tipul confirmare, negare, defensivă, reacție emoțională sau evitantă. Scopul în această etapă este să răspundem la contra-argumentele celuilalt, fără a compromite conversația.
Pentru a asigura o comunicare responsabilă, Helen O’Donoghue recomandă modelul cunoscut sub numele de Nefi Art
În cadrul acestui model, pornim de la a numi problema, pe care apoi o ilustrăm cu un exemplu concret, ne exprimăm sentimentele cu privire la ea și verbalizăm de ce este importantă pentru noi. Ulterior acestei etape, acceptăm eventualele implicații ale punctului de vedere expus de interlocutor, rezolvăm și mutăm atenția de la noi la ceilalți. În timpul acestui proces, focusul trebuie să fie pe scopul final, în cazul de față, actul educațional și impactul asupra copiilor.
Pentru a evita compromiterea conversației, este util să nu ne lăsăm absorbiți în alte subiecte, în afara celui despre care discutăm, să nu argumentăm excesiv, să răspundem la furie cu gesturi calme – vorbim rar, pe un ton scăzut – să folosim strategia ultimului cuvânt sau a ultimei propoziții, să evităm să acordăm interlocutorului suport emoțional și să facem o notă a discuției, care să sumarizeze ceea ce s-a stabilit.
În cadrul conversației, este esențial să amintim mereu bunele intenții și, la nevoie, să folosim tehnici de coaching sau mentorat. Este mult mai important să găsim întrebările potrivite, decât să dăm răspunsurile pe care le considerăm noi potivite. În procesul de comunicare responsabilă, cu scopul sudării echipei, este esențial să nu scăpăm din vedere că scopul final este să creăm echipe solide, care să susțină procesul educațional și să aibă un impact pozitiv asupra învățării.
Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea
De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.
Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate
Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor
Ce este, de fapt, un standard ARACIP
Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine
A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.
A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.
De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare
Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența
Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate
Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”
De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.
Un pas înainte, fără presiune
Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.
FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe
- Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
- De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
- minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
- minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
- Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
- În practică, statutul de titular este legat de:
- existența unui post/catedre în unitate
- o decizie de repartizare validată
- un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
- Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
- În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
- În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
- Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
- În funcție de cerință:
- unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
- altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
- Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:
- o problemă identificată
- o decizie asumată
- o acțiune concretă
- un rezultat vizibil
Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.
O platformă de management școlar ajută școala să:
- organizeze documentele
- urmărească procesele
- demonstreze aplicarea reală a procedurilor
- coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor
Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.
Ce subiect te interesează?

Kinderpedia
Soluția completă de comunicare și management pentru școli și grădinițe.
Simplifică activitatea profesorilor și îi aduce pe părinți mai aproape de progresul copiilor.
Îți recomandăm articolele
Descoperă idei, găsește-ți inspirația și alătură-te unei comunități dinamice de profesori și părinți care cred că învățarea este un proces care ne însoțește pe parcursul întregii vieți.







