Skip to main content
Follow Us

Cum stabilește liderul o comunicare responsabilă în cadrul echipei


Leadershipul educațional este un subiect relativ recent, iar ultimele provocări cu care se confruntă educația au generat nevoia de a forma lideri puternici, care să poată susține alinierea educației românești la standardele internaționale. Pentru a anticipa și stimula procesul de creare a liderilor în educația timpurie, Centrul de training pentru părinți și educatori FIRST7 împreună cu Helen O’Donoghue, trainer pentru educație timpurie, director Sunridge Associates, au gândit un program de leadership dedicat coordonatorilor de echipe educaționale și celor care conduc creșe și grădinițe în România. 

Cel de al doilea modul al programului a expus modalitățile de formare și consolidare a echipei în educația timpurie. În ultima sesiune a modulului, Helen O’Donoghue a discutat despre cum un lider poate stabili o comunicare responsabilă cu membri echipei, în scopul sudării acesteia. Comunicarea responsabilă se referă la acele discuții ce pot fi considerate “incomode”, dar cae, conduse într-un mod constructiv, pot ajuta la consolidarea relațiilor în cadrul unei echipe.

Premisa de la care ar trebui să plece un lider atunci când setează o  comunicare responsabilă cu echipa sa este responsabilitatea colectivă

Liderii educaționali au responsabilitatea de a crea un mediu propice pentru a pune la dispoziția echipei toate resursele necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite și pentru a se asigura că activitatea educațională este de calitate, în beneficiul copiilor. De aceea este important ca membri echipei să se cunoască, să formeze relații stabile și calitative pe plan personal, care să pună bazele comuncării profesionale. Oamenilor nu le este ușor să comunice, de aceea stabilirea comunicării ar trebui să plece de la câteva întrebări esențiale: De ce evităm să comunicăm? Care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla dacă spunem ceea ce avem de spus? Dar cel mai bun lucru? Ce se poate schimba?

Subiectele de conversație dificile și provocatoare ne scot din zona noastră de confort și pot declanșa o teamă de conflict sau de perturbare a atmosferei dintre colegi. Cu toate acestea, ignorarea acestor discuții poate avea efecte mult mai dăunătoare. Problemele nerezolvate nu dispar, ci se intensifică. Pentru a pune bazele unei comunicări sănătoase este important să separăm persoana de comportamentul acesteia și să discutăm strict despre situația problematică sau despre comportamentul/atitudinea deranjantă.

În acest fel, un lider își poate expune punctul de vedere, care este în beneficiul întregii echipe, dar și în beneficiul educațional al elevilor. Nu există o metodă magică de leadership, liderul testează mai multe metode și modele de comunicare astfel încât să ajungă la o comunicare sănătoasă și eficientă în cadrul echipei.

Într-o primă etapă, atunci când abordează subiecte dificile, liderul ar trebui să își evalueze propriile bariere de comunicare, să vadă dacă tiparele de relaționare îi aparțin sau sunt influențate de ceea ce cred sau spun alții, să verifice capacitatea sa de ascultare activă și de empatie. După ce realizează această auto-analiză, este nevoie de un plan de conversație. Să identifice problema reală sau subiectul care ar trebui discutat, să își clarifice punctul său de vedere cu privire la acest subiect, să verifice dacă sunt informații care îi lipsesc pentru a avea o imagine completă, să stabilească locul și cadrul în care va avea loc discuția și să creioneze punctele directoare ale conversației, plecând de la modul în care o va deschide, frazele cheie și întrebările pe care le va pune. În deschiderea conversației, este bine să ne referim la noi, nu la celălalt, adică în loc de a spune tu ai făcut să spunem eu am observat. Propozițiile cu adresare la persoana a II-a pot părea agresive și pot determina interlocutorul să intre în defensivă.

whitepaper ro mockup


Leadership pentru educație servește drept introducere spre o serie de strategii-cheie de leadership educațional.

Este dedicat profesorilor, educatorilor și conducătorilor de instituții de învățământ care consideră că au nevoie de un set de instrumente pentru a crea o viziune și pentru a construi o echipă de încredere.

Descoperă whitepaperul

Odată deschisă conversația, liderul are nevoie de un scenariu care să anticipeze răspunsurile celeilalte persoane și să ia în considerare mai multe opțiuni. Răspunsurile pot fi de tipul confirmare, negare, defensivă, reacție emoțională sau evitantă. Scopul în această etapă este să răspundem la contra-argumentele celuilalt, fără a compromite conversația.

Pentru  a asigura o comunicare responsabilă, Helen O’Donoghue recomandă modelul cunoscut sub numele de Nefi Art

În cadrul acestui model, pornim de la a numi problema, pe care apoi o ilustrăm cu un exemplu concret, ne exprimăm sentimentele cu privire la ea și verbalizăm de ce este importantă pentru noi. Ulterior acestei etape, acceptăm eventualele implicații ale punctului de vedere expus de interlocutor, rezolvăm și mutăm atenția de la noi la ceilalți. În timpul acestui proces, focusul trebuie să fie pe scopul final, în cazul de față, actul educațional și impactul asupra copiilor.

Pentru a evita compromiterea conversației, este util să nu ne lăsăm absorbiți în alte subiecte, în afara celui despre care discutăm, să nu argumentăm excesiv, să răspundem la furie cu gesturi calme – vorbim rar, pe un ton scăzut – să folosim strategia ultimului cuvânt sau a ultimei propoziții, să evităm să acordăm interlocutorului suport emoțional și să facem o notă a discuției, care să sumarizeze ceea ce s-a stabilit.

În cadrul conversației, este esențial să amintim mereu bunele intenții și, la nevoie, să folosim tehnici de coaching sau mentorat. Este mult mai important să găsim întrebările potrivite, decât să dăm răspunsurile pe care le considerăm noi potivite. În procesul de comunicare responsabilă, cu scopul sudării echipei, este esențial să nu scăpăm din vedere că scopul final este să creăm echipe solide, care să susțină procesul educațional și să aibă un impact pozitiv asupra învățării.

Atunci când liderul reușește să atragă în jurul său oameni care împărtășesc o viuziune și o misiune comună, reușește să consteuiască o echipă eficientă și să atingă obiectivele setate și stabilite împreună.Kinderpedia sprijină leadershipul în educație, oferind directorilor de școli instrumentele și perspectivele de care au nevoie pentru a lua decizii informate și pentru a-și gestiona în mod eficient instituțiile. Unele dintre modalitățile prin care Kinderpedia sprijină conducerea școlii includ economisirea de timp, vizibilitatea, transparența și luarea deciziilor simplificată. Kinderpedia promovează o mai bună comunicare și colaborare între liderii școlii, profesorii și părinții, asigurându-se că toată lumea lucrează împreună pentru obiective comune.
 

 


Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK