Școala ar trebui să fie despre învățare, nu doar despre supraviețuire

În acest moment, ne aflăm în fața unei provocări fără precedent, în care devine tot mai important ca educația să fie despre învățare, nu doar pe pandemie și supraviețuire.

Pandemia cauzată de virusul Covid-19 a forțat educația din România să treacă printr-o reformă de care se vorbește de foarte mult timp

Timp de trei luni, școala s-a desfășurat online, iar anul școlar a început într-o stare de incertitudine, cu scenarii care se schimbă de la o zi la alta, de la o școală la alta. 

În acest context, conferința Educație conectată: Școala în 2020 , facilitată de Kinderpedia, a adus în discuție modele și practici de a integra tehnologia în triunghiul copil-părinte-dascăl, pentru a aduce beneficii solide și a oferi soluții sustenabile pentru o învățare de calitate pe termen lung.

Oana Moșoiu, lector universitar, doctor în Științele Educației, profesor la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, inițiatoarea programului educațional pentru părinți, Școala Familiei, a vorbit despre asumarea de către părinți a noului rol în viața școlară a familiei, despre importanța menținerii unei rutine de învățare în orice scenariu al predării și despre necesitatea unei coerențe a mesajelor transmise de către școală și părinți copiilor. 

Cum implicăm familia în învățare?

Deși avem nevoie cu toții de predictibilitate, putem folosi contextul actual ca pe o oportunitate de a porni reforma în educație, atât de necesară și discutată. În relația familie-școală a existat mereu o ruptură care se activa la fiecare început de an școlar. De la discuțiile despre fondul clasei, bullying, ședințe cu părinții, exista o stare de tumult, care acum a fost înlocuită sau dublată de incertitudinea modului în care se desfășoară procesul de învățare.

Părintele ar trebui să înțeleagă că, în raport cu școala, copilul său este un elev, iar în sfera lui de elev, controlul părintelui scade și se instituie o co-tutelă. În familie, copilul are nevoie de un context și de niște premise ca să meargă la școală.

Când merge la școală în condiții normale, copilul devine elev. În această perioadă, el devine elev într-un context pandemic, în care trebuie să devină compliant și să răspundă unor norme noi. Foarte multe din instrucțiunile actuale sunt legate de formă – igienă, distanță, mască, învățarea hibrid.

Odată cu noul context, toate pălăriile pe care le luase profesorul se întorc la familie

Profesorul se reîntoarce la rolul său de bază, acela de a asigura o învățare de calitate.

În acest moment, important nu este cum are loc predarea, ci cum are loc învățarea. Cum poate profesorul să genereze conținut de calitate pentru a crea o experiență cât mai bună de predare, tradusă într-o experiență cât mai bună de învățare. În cazul elevului, se pune problema dacă poate învăța în acest sistem.

De ce resurse avem nevoie pentru o învățare de calitate în context pandemic?

Este importantă componenta de etichetare. În mediul online, poate apărea bullyingul, cauzat de capacitatea diferită a copiilor de a se adapta la noile reguli. Recomandarea către profesori este să fie blânzi cu copiii, de la ton, la privire și adresare. Elevii și părinții sunt partenerii profesorilor și acesta ar trebui să fie punctul de plecare al relației.

Școala trebuie să fie despre învățare, nu doar despre pandemie și supraviețuire

Unde sunt probleme, ele trebuie tranșate pe loc. Copiii nu au suficient control și au nevoi socio-emoționale care trebuie împlinite. Dimensiunea colaborativă este un aspect foarte important. Părinții și profesorii trebuie să își dea mâna pentru evoluția copiilor și să facă din școală un loc dezirabil pentru copii.

În situații de criză, părintele își asumă și rolul de profesor, de coach, de antrenor. El este responsabil de organizarea mediului de învățare, a programului și a altor aspecte, care în situații normale nu erau în grija lui. La rândul lor, copiii își însușesc alte moduri de învățare, specifice de regulă adulților, cum este învățarea online.

O componentă extrem de importantă în învățare este suportul și feedbackul

Părintele lucrează cu copilul, îl sprijină să își ia notițe, să dea feedback, dar îi acordă și suport emoțional. În tot acest iureș, este important să lăsăm timp liber pentru copil și să nu uităm să rămânem părinți. Lucrurile trebuie explicate în mod părintesc, nu școlar. Părinții au nevoie să fie și părinți, nu doar părinți critici sau părinți profesori.

Principalul predictor de succes pentru copii este mediul familial

Nu putem excela la tot și este bine să menținem rutine. Sistemul nu poate intra în familii. Părintele ar trebui să știe ce i se întâmplă copilului, să monitorizeze progresul școlar, prin menținerea unei legături permanente cu școala. Copilul trebuie educat în familie, în complementaritate cu ceea ce oferă școala.

Evaluarea este și ea un act de educație, pentru că ne dă măsura impactului școlii asupra dezvoltării copilului.

Obiectivul educațional ar trebui să fie învățarea, dar și bucuria. Pentru a asimila ceea ce învață, copiii au nevoie să meargă cu drag la școală, indiferent că ea se desfășoară într-o instituție sau în fața calculatorului.

Conferința Educație conectată: Școala în 2020, facilitată de Kinderpedia, a avut loc în perioada 9-10 septembrie și a fost urmărită de peste 5000 de profesori și părinți interesați de viitorul educației și adaptarea la situația actuală.

Prin Kinderpedia, am construit o platformă digitală completă, prietenoasă și intuitivă, care îi ajută pe profesori să economisească între 6 și 9 ore pe săptămână din timpul lor administrativ și să îl canalizeze acolo unde contează, către nevoile specifice ale fiecărui copil. Ajutăm școlile și grădinițele să lucreze smart și eficient, să comunice mai ușor cu familia, să îți creeze un mediu de lucru dinamic și conectat la clasă și să automatizeze întreaga activitate financiară. 

Vrei să vezi cum funcționează?  Programează un demo gratuit!