9 pași simpli de a modela empatia copiilor

Unul din elementele care se află chiar în nucleul educației și asigură un proces de învățare coerent și cu rezultate bune este ideea de empatie.

Empatia este abilitatea de a arăta cu adevărat compasiune, de a înțelege experiența altei persoane și de a te putea pune în pielea altcuiva. Capacitatea de a arăta empatie este o abilitate de viață care poate fi predată la orice vârstă, cu rezultate benefice. Copiii empatici au mai puține șanse să-i intimideze pe alții, iar cercetările arată că liderii care ascultă și încearcă să înțeleagă emoțiile angajaților lor au mai mult succes.

Empatia este adesea confundată cu simpatia. Potrivit dr. Brene Brown, „empatia alimentează conexiunile, simpatia determină deconectarea”. Simpatia este literalmente „simțire cu” - compasiune pentru o altă persoană. În schimb, empatia este literalmente „simțirea în” - abilitatea de a proiecta personalitatea cuiva într-o altă persoană și de a o înțelege pe deplin.

Copiii cărora le lipsește empatia se pot confrunta cu o serie de provocări sociale, cum ar fi dificultatea de a-și face prieteni, de a lucra cu ceilalți și capacitatea de a lua decizii. Cel mai important, copiii și adulții tineri cărora le lipsește empatia nu realizează că un comportament al lor poate avea un impact negativ asupra celorlalți. Empatia este un ingredient cheie în prietenii și relații pozitive. Reduce conflictele și neînțelegerile și, pe termen lung, facilitează succesul în viață. Copiii empatici tind să fie mai încrezători și mai puțin agresivi,  sunt mai populari și, în general, par mai fericiți. 

Ca orice abilitate, empatia poate fi învățată și dezvoltată

Pentru a face acest lucru, este esențial pentru părinți și dascăli să recunoască faptul că lipsa de empatie este un deficit de abilități și nu o problemă de comportament. În cuvintele lui Ross Greene, „Copiii se descurcă bine dacă pot”. Există multe modalități de a preda, evidenția și exersa abilitățile pentru empatie, astfel încât aceste abilități să fie învățate în timp. Este important să știm că unii copii vor asimila mai mult și mai rapid decât alții.  Important este să lucrăm încet și să urmărim progresul. Există câteva strategii ce pot fi integrate în lucrul cu copiii, la grădiniță sau chiar la școală, pentru a dezvolta empatia și a crea o comunitate de învățare pozitivă pentru toți.

Cum dezvoltăm empatia în activitatea de zi cu zi de la clasă?

Arătați empatie la rândul vostru 

Ori de câte ori doriți să învățați o abilitate unui copil, este important să o oglindiți întâi.  În acest fel, copilul înțelege cum arată, cum sună și cum se simte empatia. În plus, este mai ușor să predați o abilitate pe care v-ați asimilat-o deja. Este important să arătăm empatie chiar și în momentele în care suntem supărați sau în care copilul a avut un comportament care nu ne place.  Acest lucru întărește ideea că empatia poate și ar trebui folosită chiar și atunci când ne simțim dezamăgiți, răniți sau furioși. Cu cât copiii primesc mai multă empatie, cu atât au mai multe șanse să o ofere altora. Una din metodele de a arăta empatie este prin joc, limbajul de învățare al copiilor. Păpușile, animalele de pluș și marionetele pot „vorbi” copiilor și pot oferi răspunsuri empatice. Adesea, copiii noștri vor învăța chiar mai mult din acest gen de joc, decât din interacțiunile noastre „reale” cu ei! În ochii copiilor, jucăriile au mai multă credibilitate decât adulții.  

Lucrați cu emoțiile 

Vorbiți despre emoții 

A vorbi despre sentimente ar trebui să fie un lucru normal și prezent în sala de clasă.  Modelați comportamente folosind afirmațiile  și învațți despre diferite emoții pe măsură ce apar. Nu pedepsiți niciodată un copil pentru că se simte trist sau supărat. Indicați clar că toate emoțiile sunt binevenite și învățați să le gestionați într-un mod sănătos prin discuții și reflecții. 

Creați un tablou de vocabular pentru emoții 

Îmbunătățiți vocabularul emoțional al fiecărui elev, așezând în clasă  un tablou cu toate cuvintele care arată emoții diferite. Elevii ar trebui să recunoască faptul că există mai multe nuanțe pentru fiecare emoție, de la iritat la enervant, de la melancolic la supărat sau trist. Faceți din aceste cuvinte o rutină, astfel încât elevii să învețe să le folosească în mod eficient. 

Identificați emoțiile în fotografii 

Faceți propriile fotografii în clasă sau căutați în reviste sau pe internet imagini repezentative. Rugați-i pe copii să caute  și ei imagini cu oameni cu diferite emoții. Încurajați-i să identifice modul în care s-ar putea simți sau gândi fiecare persoană. Aceasta este o activitate distractivă care poate fi repetată constant. 

Ajutați în comunitate sau la nivel global

Oferiți copiilor posibilitatea de a interacționa cu oameni din diferite medii, de diferite vârste și circumstanțe, facilitând manifestarea empatiei față de semeni. Puteți alege să vizitați un cămin de bătrâni, să realizați un târg caritabil cu obiecte create de copii, iar fondurile să le donați unei cauze, invitați un reprezentant al unui ONG la o lecție. De asemenea, încurajați acte aleatorii de bunătate. Bunătatea înseamnă să fii atent, fără să aștepți nimic în schimb. Predarea și încurajarea acestor acțiuni îi va ajuta pe copii să înceapă să se gândească la sentimentele altora. Puteți crea în clasă un borcan de bunătate. Când un copil este martor  sau face un act de bunătate, puneți-l să-l scrie pe un bilet și să îl pună în borcan. La sfârșitul lunii, citiți cu copiii toate faptele și chiar premiați una din ele, extrasă aleatoriu. 

Învațați-i pe copii „să se pună în pielea altcuiva”

Imaginați câteva situații și rugați-i pe elevi să se gândească la modul în care s-ar simți în acea situație. Întrebați-i apoi cum cred ei că s-ar simți altcineva în aceleași circumstanțe. Poate un coleg, poate un membru al familiei. Aceasta este o componentă critică a empatiei, deoarece modul în care ne simțim s-ar putea să nu fie similar cu felul cum s-ar putea simți altcineva. Este o abilitate care uneori poate necesita multă practică și discuții cu ceilalți. 

Inițiați jocuri de rol în scenarii sociale 

Discutați despre o varietate de situații sociale și cereți elevilor să interpreteze ceea ce ar putea face. De exemplu, „Imaginați-vă că vedeți pe cineva căzând pe hol. Ce ați face?" Această situație socială îi încurajează pe elevi să se gândească la modul în care s-ar putea simți altcineva, precum și la modul în care ar trebui să răspundă.  

Delegați responsabilități elevilor 

Folosiți punctele forte și abilitățile fiecăruia pentru a oferi elevilor câte o responsabilitate în clasă. Dacă un copil se descurcă bine cu tehnologia, rugați-l să vă ajute cu materialele de printat sau cu lecțiile video. Dacă un alt copil iubește natura, cereți-i să udă plantele în mod regulat. Responsabilitățile sunt o modalitate excelentă de a face ca fiecare elev să aibă grijă și să gândească dincolo de propria persoană.

Construiți încredere 

Uneori, copiii și adulții tineri cărora le lipsește empatia par a fi prea încrezători, deoarece nu par să le pese de ce simt ceilalți. De cele mai multe ori, însă, acest lucru este doar la nivel superficial. Astfel de elevi se pot lupta de fapt cu sentimentele de respingere din partea colegilor lor, ceea ce duce la scăderea încrederii în sine. Asigurați-vă că petreceți timp ajutând fiecare copil să-și împărtășească punctele forte, pasiunile și visele. Când copiii se simt mai bine, de obicei se și descurcă mai bine. Folosiți aceste activități de consolidare a încrederii pentru a crea un start. 

Învățați elevii să nu fie de acord, dar într-un mod respectuos  

O parte a construirii empatiei înseamnă a recunoaște că ceilalți pot gândi diferit de tine. Ajutați elevii să învețe abilitățile de a accepta și respecta opiniile celorlalți atunci când nu sunt de acord. Încurajați elevii să folosească fraze de genul „Îți înțeleg opinia” și „Am un punct de vedere diferit, dar îl înțeleg și pe al tău”.

Folosiți poveștile și lecțiile de zi cu zi  

Cititul de povești poate fi un moment perfect pentru a iniția discuții despre emoții și empatie. Vă puteți folosi chiar de textele din curriculă și, la finalul lecției, să îi întrebți pe copii cum cred că s-a simțit un anume personaj, cum s-ar simți ei dacă li s-ar întâmpla ceva similar sau ce ar face într-o asemenea situație.  

Cel mai important însă, dincolo de toate acestea, este ca și noi, ca dascăli și părinți să practicăm și să ne dezvoltăm empatia

De asemenea, este esențial să nu predați empatia pur și simplu ca pe o altă lecție, ci să îi îndrumați pe copii, să le puneți întrebări, care să îi provoace să intre în pielea celorlalți și să reflecteze. Abilitatea de a înțelege emoțiile altora și de a răspunde cu bunătate este o abilitate de viață, iar prin dezvoltarea cât mai multor activități în copii punem fundația unei lumi mai bune. 

Empatia, ca toate celelalte abilități de viață, se construiește în primul rând în familie, apoi la școală și este necesară o permanentă comunicare și reglare între cele două, astfel încât acțiunile să fie congruente. Te încurajăm să susții comunicarea permanentă cu părinții, prin funcția de mesaje directe, dar și prin alte funcții smart, disponibile în aplicația Kinderpedia.  

Află mai mult