Cum dezvoltăm atenția copiilor într-un context de învățare hibrid?

Noul an școlar 2019-2020 a început  cu multe incertitudini

Lucrurile sunt în schimbare permanentă, de la scenariile în care se învață, până la instrumentele folosite, platformele pe care se lucrează și tehnicile prin care profesorii pot menține vie atenția copiilor la clasă, într-un context de învățare hibrid sau chiar online.

2020 este anul în care zeci de mii de cadre didactice se află în fața unei schimbări de paradigmă. Revoluția digitală în educație, pe care mulți o proiectau într-un viitor îndepărtat, a devenit o realitate imediată.  

În acest context, conferința  Educație conectată: Școala în 2020, facilitată de Kinderpedia, a adus în discuție modele și practici de a integra tehnologia în triunghiul copil-părinte-dascăl, pentru a aduce beneficii solide și a oferi soluții sustenabile pentru o educație de calitate pe termen lung.

Oana Moraru, expert în educație, fondatoarea Școlii Helikon și a platformei Vocea părinților, a vorbit despre factorii care influențează negativ atenția copiilor și a prezentat câteva tehnici aplicate, prin care profesorii pot menține interesul copiilor, chiar și într-un context de învățare hibrid sau online.

Atenția este super puterea umană, cea mai miraculoasă putere a omului. Elevii din România, dar nu numai, suferă de un deficit al atenției, care a fost sporit, în unele cazuri, de întreruperea educației clasice și trecerea în sistem online sau hibrid.

Ce anume influențează negativ atenția și scurt-circuitează capacitatea copilului de a sta în flux?

Oana Moraru a expus factorii care perturbă atenția școlară, online, offline sau în sistem de învățare hibrid

Relația copilului cu mama

În primii doi ani de viață, capacitatea copilului de a sta în flux este puternic influențată de relația cu mama sau cu figura principală de atașament, care poate fi și tatăl, bunica, bona.

Un factor decisiv este anxietatea adultului care îngrijește copilul. Din nevoia de a le face bine copiilor, adulții intervin foarte mult  în acțiunile lor, fie răspund în locul copiilor, fie le oferă prea multe detalii, fie acordă ajutorul când acesta nu este solicitat.

Când copilul ajunge la școală, apar probleme de atenție ce își au rădăcina în modul în care au fost gestionate diferite situații în familie. Dacă principalul adult îngrijitor din viața copilului trăiește în fiecare zi într-un context anxios, abilitatea copilului de a sta concentrat în sarcină va fi afectată.

Copiii simt fricile părinților, chiar dacă aceștia nu le exprimă

Primul rol al școlii este să aducă părinții față în față cu dascălii sau alți reprezentanți ai școlii și să exploreze împreună sursa incapacității de concentrare a copilului, înainte de a începe programul școlar.

Este datoria părintelui să își seteze niște repere, să știe ce vrea să facă cu copilul lui. Neliniștile parentale exprimate verbal scurtcircuitează capacitatea copilului de a avea un plan și de a-și concentra atenția la ceva.

Fragmentarea atenției și neseriozitatea copilului la școală poate avea ca principală cauză un mediu familial mereu schimbător, neliniștit, întrebător. Discuțiile pe marginea situației și contextului socio-economic sunt total neproductive.

Copiii au nevoie de direcție, de mesaje clare, concise, sigure, de intenții și dorințe pentru viitor, chiar dacă situația din jur este schimbătoare.

Anxietatea omoară intelectul și performanța

De aceea, în contextele incerte, școala este cea care poate liniști anxietatea părinților, printr-o comunicare permanentă cu privire la schimbări, planuri, decizii, fie ele și de moment.

Lipsa de comunicare între școală și părinți este o chestiune care durează de 30 de ani

În realitate, nu suntem pe două baricade. Prima soluție este o conștientizare a faptului că avem nevoie de comunicare, mai ales într-un context de învățare hibrid sau online.

O măsură bună de management în situații de criză este ca părinții să primească cât mai multe informații despre problemele școlii și scenariile posibile de rezolvare.

Un alt instrument este o scrisoare din partea școlii, în care părintele să regăsească traseul copilului pentru o perioadă de câteva luni, iar un altul este o întâlnire 1 la 1 cu părinții extrem de anxioși și neliniștiți. După astfel de discuții, apar roade. Susținerea emoțională a părinților ar trebui să fie un obiectiv pedagogic pentru o școală care dorește să fie la un nivel ridicat.

Un alt factor care influențează capacitatea de atenție și concentrare a copilului este permisivitatea părintelui

Părintele care nu știe să seteze limite clare produce un copil care se așteaptă ca toată lumea din jur să se comporte la fel de tranzacțional. Un copil fără limite nu are capacitatea de a sta în atenție. La fel, un copil care nu a fost lăsat să aștepte, nu a fost frustrat, ci prea mult gratificat, va găsi dificilă concentrarea la o singură acțiune.

Școala trebuie să transmită de la început că în cadrul insitituției există limite de autoritate. Școala este autoritatea care îi dă părintelui o direcție. În relație cu școala, părinții au nevoie de aceeași autoritate de care au nevoie copiii în relație cu părinții. Școala setează cadrul, direcția, normele de funcționare pentru siguranța copiilor, regulile despre predare și preluare și alte informații necesare.  

Predictibilitatea este o nevoie a copilului, dar și a adultului

Dacă vreau să dezvolt atenția și motivația unui copil, trebuie să așez primele două săptămâni pe un regim de lucru identic, 16 zile consecutiv. Schimbările în această perioadă sunt nocive pentru modul în care creierul își pune în funcțiune structurile de dezvoltare a atenției. Pentru a intra în ritm, mintea are nevoie de predictibilitate.

Apartenența la grup îi dă copilului sentimentul că este acceptat, ceea ce îl va ajuta să performeze mai bine

În primele 16 zile de școală, copilul trebuie să fi avut măcar câteva triumfuri sociale. Nu există dorința de a merge mai departe, dacă din partea autorității nu se transmite sentimentul de apreciere și validare.

De același lucru au nevoie și părinții și profesorii în interiorul comunităților școlare. Să fie văzuți și apreciați pentru plus valoarea pe care o aduc în echipă.

Trucuri de menținere a atenției copiilor în cazul unui context de învățare hibrid sau online

La finalul intervenției sale, Oana Moraru a oferit câteva artificii pentru a face lecția mai atractivă, chiar și în mediul online sau în sistem de învățare hibrid. 

Pentru că avem de-a face cu o generație de nativi digitali, o formă de a face învățarea atractivă este gamificarea învățării, construirea lecției sub formă de joc, cu indicii, recompense, nivele de dificultate. 

O altă metodă este folosirea de imagini care să stârnească interesul, să contrarieze sau dublarea întrebărilor cu imagini.

Umorul în predarea online este fundamental, așa că folosiți-l din plin.

Introducerea în lecție a unui om interesant sau a unui loc inedit poate să ajute și este extrem de ușor de ușor de făcut online. Practic, oricine, de pe orice continent, poate participa la lecție.

Ca o concluzie, un lucru esențial pe care ar trebui să îl facă profesorii pentru a menține atenția în mediul online este să nu intre la ora virtuală ca în clasă, ci să inoveze, să se reinventeze permanent și să găsească resurse noi și atractive.

Oana Moraru are o experiență de 20 de ani în învățământul privat și a sprijinit zeci de școli și grădinițe în procesul de autorizare și acreditare. A format și consiliat echipe de profesori și educatori, a alcătuit oferte educaționale, programe alternative și sisteme de monitorizare a progresului școlar.

Conferința Educație conectată: Școala în 2020, facilitată de Kinderpedia, a avut loc în perioada 9-10 septembrie și a fost urmărită de peste 5000 de profesori și părinți interesați de viitorul educației și adaptarea la situația actuală.

În cadrul aceluiași eveniment, au fost dezbătute și subiectele Școala ar trebui să fie despre învățare, nu doar despre pandemie sau supraviețuire și Tehnologia fără pedagogie este doar un echipament.