Skip to main content
Anca Nedelcu, profesori pentru viitor

Anca Nedelcu, Universitatea din București: "Un profesionist face diferența, munca lui se vede, produce efecte."


Cu prilejul Zilei Mondiale a Profesorului, le-am pus profesorilor dedicați din comunitatea Kinderpedia câteva întrebări despre calitățile și viziunea unui profesor bun.
Descoperă în cele ce urmează, răspunsurile Anca Nedelcu, Universitatea din București.

Care este, din punctul tău de vedere, impactul unui profesor bun în viitorul unui copil?

Fără niciun semn de îndoială, profesorul are un impact semnificativ în viața elevilor și în cadrul comunităților de învățare! Afirm acest lucru cu toată inima și responsabilitatea, și nu susțin afirmația asta doar cu observații personale, ci și cu dovezi rezultate din cercetări serioase. De exemplu, sunt studii care vorbesc despre diferența dintre impactul unui profesor bun asupra rezultatelor la teste ale elevilor față de impactul semnificativ redus al unui cadru didactic mai puțin pregătit. Acest lucru poate să însemne un avans semnificativ, echivalent chiar cu ani întregi de  școlarizare. Lucruri similare despre contribuțiile cadrelor didactice sunt subliniate și de John Hattie, de exemplu, care povestește despre impactul colectiv al profesorilor asupra elevilor.

Așadar, ca în orice situație, un profesionist face diferența, munca lui se vede, produce efecte. Un profesor bun influențează pozitiv toți elevii, conturând oportunități de creștere atât pentru cei care provin dintr-un context socio-economic avantajos, dar mai ales pentru aceia cu nevoi mai accentuate de sprijin, pe care îi vede și îi susține pentru a își atinge potențialul. Ca urmare, valoarea adăugată de un astfel de profesor bun într-un singur an de studiu influențează semnificativ viitoarele performanțe din viața acestor elevi, susținându-le pe termen lung integrarea profesională și socială. În câțiva ani consecutivi de predare eficientă se pot compensa deficiențele de învățare și elevii pot fi ajutaţi să își atingă potențialul maxim.

Care sunt atributele și competențele-cheie ale unui profesor bun?

Există foarte multe teorii despre competențele-cheie ale unui profesor bun, multe unghiuri de vedere, diverse perspective. În esență, multe discuții despre abilitățile didactice discută despre câteva direcții specifice în care se încadrează aceste competențe. Un profesor competent este un specialist bun, stăpânește disciplina predată cu fermitate și acuratețe, știe să facă relaționări și corespondențe între domenii, este sigur și încrezător în calitatea conținuturilor pe care le duce mai departe. De asemenea, printre coordonatele portretului unui profesor bun, plasăm competențele care se concentrează pe cum anume predă, competențe care țin de zona instrumentală, de metode și tehnici. Sunt atâtea cazuri de savanți inabili didactic, de specialiști fără empatie, care trăiesc în interiorul unor formule de calcul, a unor ecuații chimice sau declinări făcute ca la carte dar care nu pot să-i ajute elevii să le înțeleagă, să transpună aceste mesaje într-un limbaj accesibil și potrivit pentru nevoile individuale ale elevilor și/sau studenților. În cele din urmă, trebuie să aducem în discuție și atributele care țin de zona socio-emoțională, de dimensiunea atitudinal-expresivă, vorbind despre cum reușește un profesor bun să simtă un copil, o clasă, o comunitate, să identifice nevoile și să le răspundă pentru a contribui la creștere și dezvoltare. 

Așadar, nu există o rețetă magică de competențe miraculoase, o pastilă de stimulat abilitățile de predare. Însă, cu siguranță, un profesor bun reușește să folosească câte puțin din toate cele menționate anterior, pentru a ajuta la atingerea potențialului elevilor/ studenților săi.

Cum va arăta profesorul viitorului (n. red. peste 20-30 de ani)

Să ne amintim cum arăta profesorul în trecut, să ne întrebăm cum este el acum și să reflectăm cum o să fie peste 20-30 de ani. Va fi fundamental diferit? E greu de spus, mai ales că vedem că, de-a lungul timpului, există multe abilități didactice care rămân constante și sunt funcționale în diferite contexte. Un profesor bun știe să folosească toate contextele din jurul lui, fie că vorbim de o lume mult mai dinamică, digitalizată, provocatoare, de generații noi cu nevoi complexe, de comunități și colaborări cu profesioniști din domenii conexe. Un profesor bun are nevoie de un bagaj de calități pedagogice puternice pentru a își contura o strategie adecvată și pentru a răspunde în fața tuturor acest noi solicitări. Așadar, și azi, ca și ieri, un profesor bun folosește tot ce este în jurul lui pentru a ajuta copiii să crească, indiferent de cum arată această lume înconjurătoare. 

În afară de aceste constante, este posibil ca în viitoarele contexte de desfășurare a activităților didactice de peste 20-30 de ani, profesorii să fie forțați să fie mai flexibili, mai deschiși la ieșirea din tipare, la producerea și utilizarea de soluții inovative pentru construirea de comunități de învățare viabile.

Ce anume din educație, așa cum o știm astăzi, crezi că va rezista probei timpului (idei, filozofii, practici etc)?

Pedagogia buna trece timpurile, rele sau bune! Ceea ce ține de focalizarea pe copil, de personalizarea învățării, de construirea de experiențe de dezvoltare autentice, vii, utile, tot ce ține de școala care produce învățare, bucurie, progres, comunicare, colaborare, seriozitate, toate aceste lucruri vor  vor rămâne actuale oricând. 

Quotes Ziua Profesorilor_ Anca Nedelcu


Care este, în opinia ta, rolul tehnologiei în educație - acum și în viitor?

Educația a apelat mereu la tehnologie, s-au sprijinit și potențat reciproc! Spre exemplu, când a fost inventat tiparul, educația a devenit mai accesibilă și ne-am folosit de această nouă tehnologie pentru a spori cunoașterea; când am inventat televizorul l-am folosit drept resursă și în domeniul educației; în pandemie, ne-am demonstrat încă o dată cât ajută tehnologia și de ce este ea valoroasă pentru domeniul nostru. Cu toate acestea, trebuie să observăm că o pedagogie slabă omoară orice tehnologie bună!

Este valoros să înțelegem că pentru o educație de calitate, nu este suficient să existe o tehnologie inteligentă, ci trebuie să cunoaștem cum anume putem aduce această tehnologie în folosul procesului educațional. Trebuie să folosim creativ noile tehnologii și să le integrăm cu rost în educație, pentru a îndeplini o funcție importantă. Tehnologia vine pentru a sprijini învățarea doar atunci când cunoaștem cum să o folosim adecvat și eficient!

O întâmplare de la clasă pe care nu o vei uita niciodată.

Din păcate, nu am ceva nemaipomenit care să surprindă și să seducă iremediabil cititorii, nu am o întâmplare în minte pe care să o împărtășesc pentru a le stârni amuzamentul sau curiozitatea.  însă pot să vă povestesc despre sentimentul lucrului bine făcut pe care îl am după întâlnirile cu studenții. Este un gust specific pe care îl iei cu tine după o serie de discuții valoroase și cu sens, un gust cu care ieși din sala de curs, un zâmbet de mulțumire pe care cred că mulți îl știu prea bine. Așadar, nu pot să vorbesc de o întâmplare, ci de o bucurie care nu se uită niciodată: aceea a lucrului bine făcut! Și asta nu este o întâmplare, e un efort consistent, de lungă durată.

Cum a fost prima ta zi de profesor?

Emoțioantă, poate bulversantă pentru participanți, dar și pentru mine și cu gânduri de „data viitoare mai bine și mai așezat”. Am traversat două debuturi în profesia didactică, amândouă ezitante și tremurate, ca toate începuturile, probabil. Primul, la scurt timp după terminarea liceului pedagogic, pe care l-am simțit ca fiind prea devreme și prea mult, și cel de-al doilea, pentru o altă carieră didactică: cea universitară, mai puțin abruptă și mai susținută de sprijinul colegilor. În ambele situații, m-am comportat tipic, ca un… începător: vorbeam prea mult, cred, prea precipitat, nu dădeam timp de reacție interlocutorilor, nu lăsam spații de discuții care m-ar fi scos din șirul prea încărcat de informații pregătite de acasă pe care aveam ambiția să le revărs în clasă. Răbdarea didactică, înțelepciunea dezbaterilor, încrederea în proces și nu doar în rezultatul final au venit cu timpul. Cel puțin așa sper.

Oricum, este clar că toate aceste începuturi didactice sunt fascinante și rămân cu noi de-a lungul timpului! Ce este cert este că avem dreptul la începuturi, la ezitări și emoții. Și mai ales că începătorii nu trebuie să fie lăsați singuri! Un mentor, un coleg, un coach, un prieten, toți pot să fie un sprijin.

Cum a fost prima ta zi de școală, copil fiind?

Deși am o existență profesională legată de domeniul educațional, paradoxal, nu îmi amintesc prima mea zi de școală! Sigur, am încercat să pun cap la cap frânturi de amintiri din discuțiile cu adulții care au însoțit acest moment, dar nu am să concretizez decât acel nostalgic gust unic de început, acel dulce-amar, greu de etichetat. Sper ca elevii de azi să aibă zile memorabile de început de școală și adulții din jurul lor să participe cu tot sufletul și responsabilitatea la construirea unor amintiri de durată.

Chiar dacă repetitiv, planificat și, ca urmare, nesurprinzător, acest moment declanșează întotdeauna o mixtură intensă și inedită de emoții și sentimente și pentru profesori, dar mai ales pentru elevi și cred, prin urmare, că e de datoria noastră să le construim o memorie afectivă pozitivă pe care să o păstreze cu ei cu drag.

Care este modelul tău, în zona educației?

Nu sunt o natura care trăiește foarte mult după modele, nu cred ca exista o teorie, un model anume pe care îl preiei exact așa cum este și ai așteptarea să funcționeze perfect pentru situația ta unică, particulară. 

Cred în puterea unui model compus din mai multe perspective, un model în care adunăm ceea ce citim, potrivim cu coordonatele subiective ale episoadelor pe care le traversăm, unim cu alte puncte de vedere, notăm cu reflecție propriile gânduri, găsim căi de mijloc care se potrivesc pentru noi și pentru comunitatea noastră și aplicăm cu încredere și curaj.

O carte pe care ai reciti-o oricând cu plăcere este…

O carte care m-a impresionat toată copilăria și care încă mă impresionează, o carte pe care mi-am dorit-o și pe care am citit-o cu o minte curioasă și dornică de cunoaștere este „Istoria literaturii romane de la origini până în prezent”, de George Călinescu. 

O lucrare cu atât de mult, des și documentat, o carte care are aprecierea mea profundă; o lucrare scrisă într-un timp cănd nu exista tehnologia care să faciliteze și ușureze procesul, dar care, fără îndoială a dăinuit și a marcat literatura noastră.

 

Cine este Anca Nedelcu?

Anca Nedelcu este prof. univ. dr. la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București, titular al cursurilor de „Managementul instituțiilor de învățământ”, „Educație interculturală”, „Comunicare şi negociere interculturală”, „Profesorul reflexiv”, „Educație Media”. Este prodecan, responsabil cu managementul calității și relații internaționale; este coordonator de doctorat în domeniul Științe ale Educației, este co-director al Programului de studii masterale „Învățare, inovare și coaching în educație”.

Domeniile de interes profesional şi de cercetare vizează problematica echității, diversității şi reflexivității în educație, managementul educațional, influența vechilor şi noilor media în educație. A urmat numeroase cursuri de specializare (de exemplu, la Universitatea din Amsterdam, Olanda), este formator acreditat prin programul „Advanced Training of Trainers in Europe” derulat de Consiliul Europei şi Comisia Europeană, este consultant internațional, cercetător, membru în multe comisii și organizații de specialitate; a coordonat numeroase proiecte de cercetare – dezvoltare, lucrând în colaborare cu instituții ca: Banca Mondială, UNICEF, UNESCO, Cambridge Education Consulting, Ministerul Educației, Centrul Educația 2000+, Agenția Națională pentru Romi etc. Are multiple publicații relevante pentru domeniul educațional.


Anul acesta, UNESCO plasează Ziua Internațională a Profesorului sub sloganul “Transformarea educației începe cu profesorii”.

I-am întrebat pe profesorii din comunitatea Kinderpedia cum văd ei rolul profesorului în educația de azi și din viitor. Răspunsurile lor s-au concretizat într-o rubrică nouă pe blogul Kinderpedia, intitulată Profesori de viitor.

Te invităm așadar să descoperi idei, să-ți găsești inspirația și să te alături unei comunități de profesori care prețuiește educația. 

Kinderpedia susține profesorii în oferirea unui feedback rapid și eficient la temele încărcate de către elevi pe platformă. Astfel, sporește comunicarea profesor-elev-părine și ajută copilul să fie implicat constant în propriul proces de învățare. Prin Kinderpedia, părinții află în timp real cum s-a desfășurat ziua celor mici la școală sau grădiniță: de la prezență, stare de spirit, participare, la cât au mâncat și cât au dormit, în cazul copiilor mai mici. Atunci când sunt la curent cu proiectele și progresul copiilor de la școală, părinții pot continua procesul educațional acasă și îi pot sprijini pe copii acolo unde au nevoie.

Tehnologia creează mediul propice unui parteneriat între școală și familie și plasează colaborarea elev-profesor-părinte chiar în centrul actului de învățare. 

Descoperă Kinderpedia 

Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK