Anca Nedelcu, Universitatea din București: "Un profesionist face diferența, munca lui se vede, produce efecte."

Fără niciun semn de îndoială, profesorul are un impact semnificativ în viața elevilor și în cadrul comunităților de învățare! Afirm acest lucru cu toată inima și responsabilitatea, și nu susțin afirmația asta doar cu observații personale, ci și cu dovezi rezultate din cercetări serioase. De exemplu, sunt studii care vorbesc despre diferența dintre impactul unui profesor bun asupra rezultatelor la teste ale elevilor față de impactul semnificativ redus al unui cadru didactic mai puțin pregătit. Acest lucru poate să însemne un avans semnificativ, echivalent chiar cu ani întregi de  școlarizare. Lucruri similare despre contribuțiile cadrelor didactice sunt subliniate și de John Hattie, de exemplu, care povestește despre impactul colectiv al profesorilor asupra elevilor.

Așadar, ca în orice situație, un profesionist face diferența, munca lui se vede, produce efecte. Un profesor bun influențează pozitiv toți elevii, conturând oportunități de creștere atât pentru cei care provin dintr-un context socio-economic avantajos, dar mai ales pentru aceia cu nevoi mai accentuate de sprijin, pe care îi vede și îi susține pentru a își atinge potențialul. Ca urmare, valoarea adăugată de un astfel de profesor bun într-un singur an de studiu influențează semnificativ viitoarele performanțe din viața acestor elevi, susținându-le pe termen lung integrarea profesională și socială. În câțiva ani consecutivi de predare eficientă se pot compensa deficiențele de învățare și elevii pot fi ajutaţi să își atingă potențialul maxim.

Care sunt atributele și competențele-cheie ale unui profesor bun?

Există foarte multe teorii despre competențele-cheie ale unui profesor bun, multe unghiuri de vedere, diverse perspective. În esență, multe discuții despre abilitățile didactice discută despre câteva direcții specifice în care se încadrează aceste competențe. Un profesor competent este un specialist bun, stăpânește disciplina predată cu fermitate și acuratețe, știe să facă relaționări și corespondențe între domenii, este sigur și încrezător în calitatea conținuturilor pe care le duce mai departe. De asemenea, printre coordonatele portretului unui profesor bun, plasăm competențele care se concentrează pe cum anume predă, competențe care țin de zona instrumentală, de metode și tehnici. Sunt atâtea cazuri de savanți inabili didactic, de specialiști fără empatie, care trăiesc în interiorul unor formule de calcul, a unor ecuații chimice sau declinări făcute ca la carte dar care nu pot să-i ajute elevii să le înțeleagă, să transpună aceste mesaje într-un limbaj accesibil și potrivit pentru nevoile individuale ale elevilor și/sau studenților. În cele din urmă, trebuie să aducem în discuție și atributele care țin de zona socio-emoțională, de dimensiunea atitudinal-expresivă, vorbind despre cum reușește un profesor bun să simtă un copil, o clasă, o comunitate, să identifice nevoile și să le răspundă pentru a contribui la creștere și dezvoltare. 

Așadar, nu există o rețetă magică de competențe miraculoase, o pastilă de stimulat abilitățile de predare. Însă, cu siguranță, un profesor bun reușește să folosească câte puțin din toate cele menționate anterior, pentru a ajuta la atingerea potențialului elevilor/ studenților săi.

Cum va arăta profesorul viitorului (n. red. peste 20-30 de ani)

Să ne amintim cum arăta profesorul în trecut, să ne întrebăm cum este el acum și să reflectăm cum o să fie peste 20-30 de ani. Va fi fundamental diferit? E greu de spus, mai ales că vedem că, de-a lungul timpului, există multe abilități didactice care rămân constante și sunt funcționale în diferite contexte. Un profesor bun știe să folosească toate contextele din jurul lui, fie că vorbim de o lume mult mai dinamică, digitalizată, provocatoare, de generații noi cu nevoi complexe, de comunități și colaborări cu profesioniști din domenii conexe. Un profesor bun are nevoie de un bagaj de calități pedagogice puternice pentru a își contura o strategie adecvată și pentru a răspunde în fața tuturor acest noi solicitări. Așadar, și azi, ca și ieri, un profesor bun folosește tot ce este în jurul lui pentru a ajuta copiii să crească, indiferent de cum arată această lume înconjurătoare. 

În afară de aceste constante, este posibil ca în viitoarele contexte de desfășurare a activităților didactice de peste 20-30 de ani, profesorii să fie forțați să fie mai flexibili, mai deschiși la ieșirea din tipare, la producerea și utilizarea de soluții inovative pentru construirea de comunități de învățare viabile.

Ce anume din educație, așa cum o știm astăzi, crezi că va rezista probei timpului (idei, filozofii, practici etc)?

Pedagogia buna trece timpurile, rele sau bune! Ceea ce ține de focalizarea pe copil, de personalizarea învățării, de construirea de experiențe de dezvoltare autentice, vii, utile, tot ce ține de școala care produce învățare, bucurie, progres, comunicare, colaborare, seriozitate, toate aceste lucruri vor  vor rămâne actuale oricând. 

Care este, în opinia ta, rolul tehnologiei în educație - acum și în viitor?

Educația a apelat mereu la tehnologie, s-au sprijinit și potențat reciproc! Spre exemplu, când a fost inventat tiparul, educația a devenit mai accesibilă și ne-am folosit de această nouă tehnologie pentru a spori cunoașterea; când am inventat televizorul l-am folosit drept resursă și în domeniul educației; în pandemie, ne-am demonstrat încă o dată cât ajută tehnologia și de ce este ea valoroasă pentru domeniul nostru. Cu toate acestea, trebuie să observăm că o pedagogie slabă omoară orice tehnologie bună!

Este valoros să înțelegem că pentru o educație de calitate, nu este suficient să existe o tehnologie inteligentă, ci trebuie să cunoaștem cum anume putem aduce această tehnologie în folosul procesului educațional. Trebuie să folosim creativ noile tehnologii și să le integrăm cu rost în educație, pentru a îndeplini o funcție importantă. Tehnologia vine pentru a sprijini învățarea doar atunci când cunoaștem cum să o folosim adecvat și eficient!

O întâmplare de la clasă pe care nu o vei uita niciodată.

Din păcate, nu am ceva nemaipomenit care să surprindă și să seducă iremediabil cititorii, nu am o întâmplare în minte pe care să o împărtășesc pentru a le stârni amuzamentul sau curiozitatea.  însă pot să vă povestesc despre sentimentul lucrului bine făcut pe care îl am după întâlnirile cu studenții. Este un gust specific pe care îl iei cu tine după o serie de discuții valoroase și cu sens, un gust cu care ieși din sala de curs, un zâmbet de mulțumire pe care cred că mulți îl știu prea bine. Așadar, nu pot să vorbesc de o întâmplare, ci de o bucurie care nu se uită niciodată: aceea a lucrului bine făcut! Și asta nu este o întâmplare, e un efort consistent, de lungă durată.

Cum a fost prima ta zi de profesor?

Emoțioantă, poate bulversantă pentru participanți, dar și pentru mine și cu gânduri de „data viitoare mai bine și mai așezat”. Am traversat două debuturi în profesia didactică, amândouă ezitante și tremurate, ca toate începuturile, probabil. Primul, la scurt timp după terminarea liceului pedagogic, pe care l-am simțit ca fiind prea devreme și prea mult, și cel de-al doilea, pentru o altă carieră didactică: cea universitară, mai puțin abruptă și mai susținută de sprijinul colegilor. În ambele situații, m-am comportat tipic, ca un… începător: vorbeam prea mult, cred, prea precipitat, nu dădeam timp de reacție interlocutorilor, nu lăsam spații de discuții care m-ar fi scos din șirul prea încărcat de informații pregătite de acasă pe care aveam ambiția să le revărs în clasă. Răbdarea didactică, înțelepciunea dezbaterilor, încrederea în proces și nu doar în rezultatul final au venit cu timpul. Cel puțin așa sper.

Oricum, este clar că toate aceste începuturi didactice sunt fascinante și rămân cu noi de-a lungul timpului! Ce este cert este că avem dreptul la începuturi, la ezitări și emoții. Și mai ales că începătorii nu trebuie să fie lăsați singuri! Un mentor, un coleg, un coach, un prieten, toți pot să fie un sprijin.

Cum a fost prima ta zi de școală, copil fiind?

Deși am o existență profesională legată de domeniul educațional, paradoxal, nu îmi amintesc prima mea zi de școală! Sigur, am încercat să pun cap la cap frânturi de amintiri din discuțiile cu adulții care au însoțit acest moment, dar nu am să concretizez decât acel nostalgic gust unic de început, acel dulce-amar, greu de etichetat. Sper ca elevii de azi să aibă zile memorabile de început de școală și adulții din jurul lor să participe cu tot sufletul și responsabilitatea la construirea unor amintiri de durată.

Chiar dacă repetitiv, planificat și, ca urmare, nesurprinzător, acest moment declanșează întotdeauna o mixtură intensă și inedită de emoții și sentimente și pentru profesori, dar mai ales pentru elevi și cred, prin urmare, că e de datoria noastră să le construim o memorie afectivă pozitivă pe care să o păstreze cu ei cu drag.

Care este modelul tău, în zona educației?

Nu sunt o natura care trăiește foarte mult după modele, nu cred ca exista o teorie, un model anume pe care îl preiei exact așa cum este și ai așteptarea să funcționeze perfect pentru situația ta unică, particulară. 

Cred în puterea unui model compus din mai multe perspective, un model în care adunăm ceea ce citim, potrivim cu coordonatele subiective ale episoadelor pe care le traversăm, unim cu alte puncte de vedere, notăm cu reflecție propriile gânduri, găsim căi de mijloc care se potrivesc pentru noi și pentru comunitatea noastră și aplicăm cu încredere și curaj.

O carte pe care ai reciti-o oricând cu plăcere este…

O carte care m-a impresionat toată copilăria și care încă mă impresionează, o carte pe care mi-am dorit-o și pe care am citit-o cu o minte curioasă și dornică de cunoaștere este „Istoria literaturii romane de la origini până în prezent”, de George Călinescu. 

O lucrare cu atât de mult, des și documentat, o carte care are aprecierea mea profundă; o lucrare scrisă într-un timp cănd nu exista tehnologia care să faciliteze și ușureze procesul, dar care, fără îndoială a dăinuit și a marcat literatura noastră.

Cine este Anca Nedelcu?

Anca Nedelcu este prof. univ. dr. la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București, titular al cursurilor de „Managementul instituțiilor de învățământ”, „Educație interculturală”, „Comunicare şi negociere interculturală”, „Profesorul reflexiv”, „Educație Media”. Este prodecan, responsabil cu managementul calității și relații internaționale; este coordonator de doctorat în domeniul Științe ale Educației, este co-director al Programului de studii masterale „Învățare, inovare și coaching în educație”.

Domeniile de interes profesional şi de cercetare vizează problematica echității, diversității şi reflexivității în educație, managementul educațional, influența vechilor şi noilor media în educație. A urmat numeroase cursuri de specializare (de exemplu, la Universitatea din Amsterdam, Olanda), este formator acreditat prin programul „Advanced Training of Trainers in Europe” derulat de Consiliul Europei şi Comisia Europeană, este consultant internațional, cercetător, membru în multe comisii și organizații de specialitate; a coordonat numeroase proiecte de cercetare – dezvoltare, lucrând în colaborare cu instituții ca: Banca Mondială, UNICEF, UNESCO, Cambridge Education Consulting, Ministerul Educației, Centrul Educația 2000+, Agenția Națională pentru Romi etc. Are multiple publicații relevante pentru domeniul educațional.

Anul acesta, UNESCO plasează Ziua Internațională a Profesorului sub sloganul “Transformarea educației începe cu profesorii”.

I-am întrebat pe profesorii din comunitatea Kinderpedia cum văd ei rolul profesorului în educația de azi și din viitor. Răspunsurile lor s-au concretizat într-o rubrică nouă pe blogul Kinderpedia, intitulată Profesori de viitor.

Te invităm așadar să descoperi idei, să-ți găsești inspirația și să te alături unei comunități de profesori care prețuiește educația. 

Kinderpedia susține profesorii în oferirea unui feedback rapid și eficient la temele încărcate de către elevi pe platformă. Astfel, sporește comunicarea profesor-elev-părine și ajută copilul să fie implicat constant în propriul proces de învățare. Prin Kinderpedia, părinții află în timp real cum s-a desfășurat ziua celor mici la școală sau grădiniță: de la prezență, stare de spirit, participare, la cât au mâncat și cât au dormit, în cazul copiilor mai mici. Atunci când sunt la curent cu proiectele și progresul copiilor de la școală, părinții pot continua procesul educațional acasă și îi pot sprijini pe copii acolo unde au nevoie.

Tehnologia creează mediul propice unui parteneriat între școală și familie și plasează colaborarea elev-profesor-părinte chiar în centrul actului de învățare. 

Descoperă Kinderpedia