Skip to main content
Maria Manea, profesori pentru viitor

Maria Manea, Grădinița Equilibrum: "Copiii au nevoie să simtă bucuria descoperirii"


În comunitatea Kinderpedia, avem privilegiul de a lucra cu profesori pasionați, curioși și dornici de explorare. Pentru a împărtăși ideile și viziunile lor cu restul comunității, am creat o colecție de articole în care invităm profesorii să-și exprime gândurile despre viitorul educației.
Descoperă în cele ce urmează, povestea Mariei Manea, fondatoarea grădiniței Equilibrum și profesor de limbă și literatură română la Colegiul Național Mihai Viteazul, din București.

1. Care este, din punctul tău de vedere, impactul unui profesor bun în viitorul unui copil?

Poate sună clișeic, dar din punctul meu de vedere, un profesor bun nu e cel care se concentrează doar pe pregătirea elevilor pentru examene sau olimpiade, ci cel care îi pregătește pentru viață. Adică acela care îi ajută să își găsească soluțiile în situațiile problemă, chiar și când au ieșit deja din școală.


2. Care sunt atributele și competențele-cheie ale unui profesor bun?

Eu cred că un profesor bun nu se oprește niciodată din a învăța. El este întotdeauna preocupat să afle ce se întâmplă în lume, cu generațiile de elevi și părinți și cu domeniul lui de expertiză. De aceea, pentru mine, flexibilitatea și dorința de autodepășire continuă sunt absolut esențiale.

Și să nu uităm, una dintre abilitățile cheie ale unui profesor bun este comunicarea. Nu poți ajunge la inima elevilor și nici nu poți împărtăși cunoștințe sau susține interesul lor dacă nu ești un bun comunicator și nu poți identifica tehnicile de comunicare adecvate, care sunt uneori diferite pentru fiecare copil.

3. Cum va arăta profesorul viitorului?

Cred că profesorul viitorului va trebui să fie un mentor, indiferent dacă predă online sau în clasă. Da, informația poate fi găsită oriunde, dar nu toată lumea poate transforma asta în cunoaștere adevărată.

Învățarea nu e doar un proces cognitiv, ci și unul emoțional, deci copiii au nevoie să fie însuflețiți în acest proces, să simtă bucuria descoperirii.

În ceea ce privește educația, eu cred în încurajarea creativității copiilor, în orice formă ar lua aceasta. Dacă îi ajutăm să își formeze mecanismele imaginației, viitorii adulți vor fi adaptabili, rezistenți și, mai ales, oameni ai soluțiilor. Chiar dacă nu le găsesc de la început, nu se vor da bătuți, pentru că mintea lor va căuta întotdeauna soluțiile.

4. Ce anume din educație, așa cum o știm astăzi, crezi că va rezista probei timpului?

Ce va rezista peste timp? Cred în potențialul creativ al copiilor, în încurajarea lor și în susținerea părinților și a educatorilor în depășirea limitelor. De fapt, asta cred eu că ar trebui să fie filosofia educației: să fim alături de copii, să le arătăm că au potențial, să îi motivăm și să îi susținem să își atingă obiectivele, chiar și atunci când e greu.

Quotes Ziua Profesorilor_ Anca Nedelcu

 

5. Care este, în opinia ta, rolul tehnologiei în educație - acum și în viitor?

Părerea mea este că discuțiile sociale și tematice de astăzi se concentrează prea mult pe lucrurile care nu se fac bine din perspectiva utilizării tehnologiei în educația copiilor și nu pe modul în care aceasta ar putea fi folosită constructiv, de la cele mai fragede vârste, pentru a sprijini competențele digitale de mâine.

În calitatea mea de fondator al grădiniței, inspirat din abordarea educațională Reggio Emilia, am datoria de a aduce tehnologia aproape de preșcolari, astfel încât să susțin formarea competențelor digitale, să îi familiarizez pe copii cu acest univers tehnologic, să le sădesc conștiența și să-i atenționez asupra pericolelor de care ar fi bine să se ferească pe parcursul evoluției lor. În grădinița noastră, tehnologia face parte din componenta activităților didactice, dar aceasta nu se reduce la utilizarea unei table inteligente sau a unui videoproiector de către educator, unde participarea copiilor este, mai degrabă, de tip observator.

Folosim multe instrumente tehnologice ușoare, precum microscopul electronic sau aparatele foto digitale, astfel încât să le oferim copiilor posibilitatea de a fi participanți la descoperirea funcționalității acestor instrumente. Cred, deci, în controlul pe care adultul trebuie să-l aibă astăzi în ceea ce privește accesul sau filtrul copiilor la tehnologie, dar și în necesitatea expunerii copiilor, de la cele mai fragede vârste, la descoperirile tehnologice.

6. O întâmplare de la clasă pe care nu o vei uita niciodată.

Îmi amintesc cu emoție de momentul în care, la ora de limba și literatura română, în timp ce recitam o poezie care îmi făcea fiecare lectură să fie specială, m-am simțit atât de emoționată încât am început să plâng. La fel de emoționați am rămas și elevii mei și am plâns împreună. A fost un moment unic, o conexiune incredibilă între noi!

7. Cum a fost prima ta zi de profesor?

Era începutul carierei mele de profesor și eram plină de emoție. Aveam 22 de ani și unii dintre elevii mei aveau 18 ani. Eu știam teoria, dar puțină practică, și aceasta este exact ce contest sistemului actual, această înghețare în teorie și pregătirea precară pentru această meserie a tinerilor care se pregătesc să devină profesori.

8. Cum a fost prima ta zi de școală, copil fiind?

Emoțiile erau mai mult ale părinților decât ale mele, pentru că, pe vremea aceea, începerea școlii era asociată cu maturizarea forțată, cu renunțarea la bucuriile copilăriei. Nu am avut prea multe bucurii în primii ani de școală, ci mai degrabă în liceu, atunci când am început să descopăr ce îmi plăcea să studiez, să fac și apoi în facultate.

9. Care este modelul tău, în zona educației?

În grădinița pe care o conduc, m-am inspirat din abordarea educațională Reggio Emilia, care se potrivește spiritului meu pentru că pune accentul pe personalitatea copilului, pe libertatea de explorare și exprimare, pe experimentare și lucru în echipă.

10. O carte pe care ai reciti-o oricând cu plăcere este…

Sunt câteva cărți pe care le-aș citi oricând cu plăcere, dar una dintre ele este "Umbra vântului" de Carlos Ruiz Zafón, o carte despre imaginație creativă, labirintică, care te încearcă și te face să rămâi captiv în joc. Aș putea să o asociez cu un film la fel de captivant, "Inception".

Cine este Maria Manea?

Maria Manea este profesor de limba și literatura română la Colegiul Național Mihai Viteazul din București, fondatoarea grădiniței Equilibrum, inspirată din abordarea educațională Reggio Emilia, cu o experiență de peste 15 ani în domeniul educației și al managementului educațional: secretar de stat în Ministerul Educației și inspector școlar în cadrul Inspectoratului Școlar al Municipiului București.

Anul acesta, UNESCO plasează Ziua Internațională a Profesorului sub sloganul “Transformarea educației începe cu profesorii”.

I-am întrebat pe profesorii din comunitatea Kinderpedia cum văd ei rolul profesorului în educația de azi și din viitor. Răspunsurile lor s-au concretizat într-o rubrică nouă pe blogul Kinderpedia, intitulată Profesori de viitor.

Te invităm așadar să descoperi idei, să-ți găsești inspirația și să te alături unei comunități de profesori care prețuiește educația.  

Cum sprijină Kinderpedia învățarea activă și tranziția către o clasă modernă

Kinderpedia sprijină învățarea activă, facilitând profesorilor oportunitatea de a le face cunoscute elevilor resurse interactive și atractive care să îi stimuleze să joace un rol activ în propriul proces de învățare. De asemenea, îi menține pe părinți conectați și implicați în educația elevilor. Permite școlilor să colecteze și să analizeze date la diferite niveluri, cu scopul de a îmbunătăți învățarea, precum și practica didactică în general.

Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK